Bursele, între extazul high-tech și coșmarul tarifar: spectacolul care ține investitorii cu sufletul la gură

Bursele americane oscilează între două forțe care, în această perioadă, definesc ritmul piețelor: optimismul alimentat de rezultatele excepționale ale marilor companii tehnologice și incertitudinile macroeconomice injectate de valul de tarife anunțat de administrația Trump.

Într-un episod al podcastului Puterea Financiară, analistul Răzvan Mihai a explicat cum se văd din spatele ecranelor cu grafice cele două fenomene care provoacă simultan extaz şi panică în rândul investitorilor.

Rezultate solide versus hype AI

În ciuda discursului public despre „hype-ul AI”, creșterile de pe burse pentru giganții tech sunt — cel puțin parțial — susținute de cifre reale: contracte, creşteri în venituri din publicitate şi vânzări în cloud. Răzvan Mihai subliniază că „în momentul acesta și creșterile de pe burse, mai ales pentru giganții tehnologici, sunt bazate pe date solide, date reale în urma contractelor pe care le au … eu unul aș miza mai degrabă pe rezultate solide și mai puțin pe ideea de hype AI”.

Analistul a punctat creșteri semnificative raportate recent: aproximativ +36% pentru Meta, +15% pentru Google şi +17% pentru Microsoft (cu +22% creștere netă anuală menționată), date care justifică o parte din avântul indicilor, în special pentru companiile cu expunere puternică în cloud şi publicitate digitală.

Infrastructura AI şi factura uriaşă

Partea mai puțin vizibilă a acestei ecuații este costul uriaș al construirii infrastructurii care stă la baza aplicațiilor de inteligență artificială: centre de date, echipamente specializate, cloud computing şi consum energetic masiv. Conform analizei citate de Răzvan Mihai, activele fixe ale marilor firme — proprietăți şi echipamente — au ajuns să reprezinte peste 60% din valoarea contabilă a capitalurilor proprii, față de aproximativ 20% cu un deceniu în urmă. În 2025, companiile americane au anunțat cheltuieli estimate la aproximativ 400 de miliarde de dolari pentru infrastructura necesară modelelor AI — o sumă care ridică întrebări legitime despre cât şi când va fi monetizată această investiţie. După cum spune analistul, „hype-ul vine mai degrabă când ne ducem spre zona de cheltuieli și de infrastructură”.

Tarifele lui Trump şi jocul geopolitic

Paralel cu optimismul corporativ, intrarea în vigoare a noilor tarife anunțate de administrația Trump (etape active din 1 şi 7 august) a generat un val de volatilitate. Temerile investitorilor legate de costuri suplimentare în lanţurile de aprovizionare şi posibile retaliări au produs retrageri notabile: la 1 august S&P 500 a scăzut cu 1,6%, Dow Jones cu 1,2% şi Nasdaq cu 2,2%, conform relatărilor preluate în text. În zilele următoare au continuat corecţii segmentate (S&P −0,5% pe 5 august; Nasdaq −0,7%; Dow −0,1%), pe fondul semnalelor că tarifele afectează sectoare precum transportul, retailul, farmaceuticele şi semiconductoarele.

Răzvan Mihai interpretează tarifele ca pe o mişcare strategică a Casei Albe: „El a venit cu niște tarife extraordinar de mari, sperând și reușind de altfel să înceapă să negocieze cu state-cheie… Și a reușit, pentru că a tras la masa negocierilor Uniunea Europeană, China…”. În practică, măsurile au vizat o paletă largă de parteneri (India, Brazilia, Canada, Mexic, China, Uniunea Europeană) şi au creat un „nivel de incertitudine” care a împins investitorii către prudenţă.

Actorii la butoane

Principalii actori care modelează acest moment sunt: marile companii tehnlogice (Meta, Microsoft, Alphabet, Apple etc.), administraţii naţionale (în primul rând deciziile tarifare ale SUA), guverne şi pieţe străine implicate în negocieri comerciale, investitori instituţionali şi bănci centrale (deciziile FED privind costul banilor). Interacţiunea acestor forţe — decizii politice de natură comercială, rezultate corporative şi aşteptări privind politica monetară — generează dinamică şi volatilitate.

Echilibru fragil

În scurt şi mediu termen, piaţa rămâne într-o stare de echilibru fragil: pe de o parte există repere fundamentale sănătoase care susţin avansul anumitor companii tech; pe de altă parte, incertitudinea tarifară şi costurile masive ale infrastructurii AI pot transforma așteptările în riscuri. Răzvan Mihai recomandă o priză de realism: preferința pentru companii și sectoare care livrează venituri și contracte concrete, în locul parierilor pur speculative pe potențialul viitor al AI.

Pe scurt, bursele dansează între „agonia” creată de șocurile geopolitice şi „extazul” generat de tehnologie — iar rezultatul depinde de cât de rapid şi cât de coerent se vor materializa veniturile care să acopere factura uriașă a infrastructurii.