Câinele-robot letal latră deocamdată în engleză: războiul iese din film și intră pe stradă

E o imagine care te sperie instant: un „câine” mecanic, patruped, care nu doar recunoaște terenul, ci poate trage cu mitraliera sau lansa o grenadă – totul controlat de la distanță și asistat de inteligență artificială. Nu e science-fiction; se numește CODiAQ, e construit de o firmă privată americană și e gândit pentru prima linie. Dacă nu te pune în gardă, măcar ar trebui să te facă curios: cine îl folosește, cu ce reguli și ce urme lasă pe frontul eticii militare.

Robotul care seamănă mai puțin cu un companion și mai mult cu o armă

Proiectul se numește CODiAQ (Controller-Operated Direct-Action Quadruped) și aparține companiei Skyborne Technologies. Nu e o jucărie robotică pentru parcarea suburbană: firma a integrat module letale – un lansator de grenade de 40 mm denumit HAVOC și un modul de pușcă „CHAOS” de calibru 12 – pe o platformă agilă, capabilă să se strecoare pe terenuri în care vehiculele nu ar rezista.

Nu vorbim doar despre „adăugarea unui tun” pe un robot:

Designul este modular, ceea ce înseamnă că operatorii pot atașa sau scoate arme în funcție de misiune. Asta transformă platforma dintr-un instrument de recunoaștere într-un efectiv combativ la sol – o treaptă în plus în escaladarea tehnologică a conflictelor.

Cine plătește și de ce contează asta

Pe scurt: proiectul a primit finanțare din partea unor direcții din Pentagon orientate spre operațiuni speciale și capacități pentru război neregulat. Cu alte cuvinte, nu e doar o curiozitate comercială; are susținere instituțională. Iar asta schimbă radical perspectiva: treci de la „inovație privată” la „militarizare asistată” cu bani publici.

Când contractele și granturile guvernamentale intră în ecuație, apar criterii de scalare, standarde, dar și riscuri geopolitice: tehnologia devine exportabilă, replicabilă, iar rivalii o pot imita sau contra-dezvolta.

Practic, ce azi e prototip pentru operațiuni speciale, mâine poate fi produsul care alimentează un nou tip de cursă a armamentelor autonome.

Cum funcționează și ce înseamnă „țintire asistată de IA”

CODiAQ include un pachet software sofisticat de țintire asistat de inteligență artificială, cu calcul balistic la bord și capabilități de identificare și urmărire a țintelor. Cutia optică electronică de țintire (TEOB) permite funcționarea și pe timp de noapte, iar sistemele la bord pot calcula traiectorii și corecții în timp real.

În practică, asta înseamnă reducerea decalajului dintre operator și țintă, dar și un nivel de automatizare care ridică întrebări serioase despre responsabilitate. Pe hârtie, operatorul rămâne „cel care decide”; în realitate, când o mașinărie filtrează, prioritizează și propune ținte pe baza unor modele de recunoaștere, linia de separație dintre „asistat” și „autonom” devine neclară.

Cine răspunde dacă un algoritm greșește? Programatorul? Operatorul? Statul care a aprobat sistemul?

Întrebările acestea nu sunt ipotetice – sunt exact ce urmează după prima utilizare în condiții reale.

Robustețe și mobilitate: nu e doar o mitralieră pe roți

Quadrupedul este certificat IP-67, rezistent la praf și apă, și proiectat să urce scări, să treacă prin noroi și să navigheze prin spații înguste, pline de resturi, unde un vehicul nu ar avea ce căuta. Tura de utilizare este gândită pentru medii urbane, apărare de perimetru sau „acțiuni directe” – termeni eleganți pentru ceea ce, în limbajul curent, înseamnă lupte stradale, raiduri și intrări în clădiri.

Mobilitatea aceasta îi oferă un avantaj tactic notoriu, dar creează și un coșmar de reglementare: cum controlezi utilizarea într-o zonă civilă?

Ce înseamnă asta pentru regulile războiului și pentru noi, ceilalți, de pe trotuar

Pe termen scurt, se vor scrie doctrine de utilizare, manuale de operare și proceduri de siguranță. Pe termen mediu, industria de apărare va adapta aceste platforme pentru scenarii variate; iar pe termen lung, vom conviețui cu roboți de luptă în medii dens populate – dacă nu regulamentăm totul ferm, din timp.

Problema e că reglementările vin, de obicei, după ce lucrurile s-au întâmplat. Politica reacționează, nu previne.

Mai concret: dacă un robot trage cu grenade într-un complex rezidențial, cine plătește daunele? Dacă un AI este păcălit de un afiș sau de o situație neprevăzută, cine este tras la răspundere? Convențiile de la Geneva n-au fost gândite pentru roboți înarmați cu sisteme de țintire autonome. Mecanica juridică pentru asemenea cazuri este, în multe state, aproape inexistentă.

Tehnologia nu e neutră – și nici nu ar trebui să fie lăsată singură la manșă

CODiAQ este o demonstrație de forță tehnologică: mobilitate, modularitate, putere de foc și software avansat. Dar faptul că poate exista este exact motivul pentru care trebuie pusă sub o lupă publică.

Războiul „mai eficient” nu e neapărat un bine pentru civili; eficiența poate însemna și viteza cu care greșelile se transformă în tragedii.

Din laborator pe front: Ucraina, primul teren de test pentru războiul autonom

Cei care cred că vorbim despre viitor greșesc doar în timp, nu în esență: viitorul e deja pe frontul din Ucraina. Acolo, începând din 2023, armatele au folosit primele generații de vehicule terestre fără pilot, drone kamikaze controlate de la distanță, dar și platforme robotizate capabile să transporte muniție, să evacueze răniți sau să tragă asupra țintelor identificate optic.

În spatele acestor teste nu e doar inovația militară, ci o logică de laborator deschis: Ucraina a devenit un poligon în care se validează, în timp real, eficiența noilor arme autonome. Țările NATO observă, China și Iranul copiază, iar marile companii de armament notează atent rezultatele.

De aici și cursa accelerată:

Dacă dronele aeriene au schimbat complet regulile războiului, dronele terestre – în formă de câine, tanc miniatural sau transportor – vor redefini noțiunea de „linie a frontului”. Frontul nu va mai fi o zonă delimitată, ci o rețea de entități autonome care reacționează simultan.

Iar când mașinile vor începe să decidă singure asupra țintelor, războiul se va muta definitiv din moralitate în matematică.
CODiAQ nu e o jucărie de expoziție militară – e preludiul unei lumi în care războiul nu va mai avea nevoie de soldați, ci doar de operatori și algoritmi.