Călin Georgescu credea că a scăpat: control judiciar prelungit și interzis la Facebook

Fostul profet de mucava al unei Românii ”pure” și regenerate prin doctrine expirate, Călin Georgescu, s-a trezit iar cu o veste de-ți vine să zici „Codreanu n-a murit, doar tace”. Procurorii de la Parchetul General i-au mai tras o prelungire de 60 de zile la controlul judiciar, cât să-i mai fâlfâie puțin aripile de Mesia legionar.

Ce înseamnă asta? Simplu: încă două luni de tăcere impusă, încă opt miercuri dimineața petrecute la IPJ Ilfov, ca un funcționar pensionat care vine să-și ridice pensia, și – bonus – interdicție totală de a posta aberații pe rețelele sociale. Adică exact combustibilul mișcării sale.

O tăcere zgomotoasă

Pe 6 iunie, când românii încă sperau că vara vine cu vești mai bune decât accize mărite și roviniete duble, Georgescu a stat sub 30 de minute la Parchet. Nu pentru că ar fi epuizat argumentele în fața anchetatorilor, ci pentru că a invocat, din nou, dreptul la tăcere. Probabil consideră că poporul a auzit destule despre „spirala sacră”, „sângele dacic” și „răstignirea geopolitică a României”.

Dosare, citate și instigări

Fostul „candidat de duminică”, prezentat cândva de George Simion ca fiind salvatorul neamului, e cercetat în trei dosare penale pentru șase infracțiuni. Cea mai gravă: instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale. Cu alte cuvinte, nu doar vorbe, ci incitări concrete care au pus pe jar autoritățile, mai ales după ce Georgescu s-a apucat să citeze, într-o emisiune TV, direct din Codreanu.

13:04, 27.05.2025 • ACTUALITATE

Procurorii au extins urmărirea penală în cazul lui Călin Georgescu

21:47, 26.05.2025 • POLITICĂ

Călin Georgescu se retrage definitiv din viața politică: „Mișcarea suveranistă s-a încheiat”

Să fie clar: nu vorbim de o metaforă culturală sau un exercițiu de memorie istorică. Georgescu a reactivat, cu aer de profet, exact mecanismele toxice ale unui trecut de care România nu mai are nevoie. Și s-a trezit, pe bună dreptate, sub lupa procurorilor.

Refuzul de a părăsi scena

Ce-l doare cel mai tare? Poate nu interdicția de a părăsi teritoriul, ci faptul că n-are voie să se exprime în online – exact terenul pe care își clădise mitologia. Fără Facebook, fără interviuri-bombă, fără clipuri filmate cu tricolorul în spate și voce tremurândă de indignare mistică.

Și totuși, Georgescu nu se predă: chiar dacă tace, lasă impresia că se crede în continuare „alesul”. Numai că, în prezent, alesul se află în postura de client permanent al Judecătoriei Sectorului 1, unde poate contesta decizia procurorilor. Asta dacă nu preferă să tacă în continuare, visând la ziua în care va putea scrie din nou „Fraților, a sosit ceasul!”

Un simptom, nu o excepție

Cazul Călin Georgescu nu e singular, ci simptomul unei patologii ideologice care bântuie România cu iz de neolegionarism camuflat în discursuri patriotarde. Ce-i drept, e nevoie de multă răbdare și de instituții treze ca să contracarezi asemenea „vizionari”, care oscilează între delir și pericol concret.

Dar vestea bună e că statul încă funcționează, și că, măcar de data asta, profeții falsului ”salvatorism” nu scapă de tot basma curată.

Retras din viața politică? Pe bune?

Kremlinuș a încercat marea cu degetul: și-a luat cortul, câteva citate din Codreanu și o brățară de cupru pentru detoxifiere spirituală și a anunțat că se retrage din viața publică. Un gest cu iz de ultimatum metafizic, menit să transmită un mesaj clar către „sistemul ticăloșit”: mă dau la fund, mă ascund în munți, vorbesc cu Zamolxes, dar lăsați-mă să respir!

Numai că… n-a ținut.

Justiția nu s-a lăsat impresionată de retragerile pitorești și nici de trilurile ezoterice care însoțeau tăcerea lui mistică.

Regruparea continuă pe la tv. Acăsică… e dezastru.

Georgescu a sperat, pentru o clipă, că tăcerea îl va salva. Că dacă dispare din peisajul vocal, dacă se preface că devine umbră pe pereții propriei legende, justiția se va preface că nu-l mai vede. Dar sistemul n-a cumpărat această iluzie cu miros de tămâie. Nici promisiunile de introspecție, nici tonul de martir ezoteric n-au păcălit pe nimeni.

E ca și cum și-ar fi pus o glugă de lână dacică peste cap și-ar fi rostit în șoaptă: „Eu am înțeles mesajul, acum lăsați-mă să văd lumina interioară.” Doar că lumina interioară s-a aprins miercurea, la ora la care trebuia să semneze la IPJ.

În fond, când pui prea multe speranțe în magie și prea puține în bun-simț juridic, realitatea vine cu bocancii statului și te trezește la ușă. Cu pixul pregătit.