Călin Georgescu rămâne la semnat: profetul sistemului solar e sub control judiciar. Sentința e definitivă.

Publicat: 30 oct. 2025, 21:17, de Radu Caranfil, în Justitie , ? cititori
Călin Georgescu rămâne la semnat: profetul sistemului solar e sub control judiciar. Sentința e definitivă.

Tribunalul București a decis: Călin Georgescu rămâne sub control judiciar.
Adică Nea Caisă, autoproclamatul salvator al României, continuă să dea cu subsemnatul, în loc să dea cu lumină peste popor. Pentru el, e un atentat la ”spiritualitate”. Pentru restul, e doar igienă publică.

Mesia cu carnet de conducere

De câțiva ani, omul ăsta se prezintă ca un fel de Iisus ecologic combinat cu Decebal iluminat la LED.
A vrut să ne „elibereze” de „sistem”, de „globaliști” și de „forțele oculte”, dar, între timp, justiția l-a prins în plasa aia terestră numită Cod Penal.
Motivul? Participarea la rețeaua care pregătea „marea redeșteptare națională” din decembrie 2024 — varianta locală de lovitură de stat cu tricolor pe umăr și gheara-nfiptă în democrație.

Acum, instanța spune clar: „E pericol social.”
Nu poet al neamului, nu vizionar, nu „om providențial”.
Pericol.
Cu acte.

Revoluționar la domiciliu

Controlul judiciar e simplu: nu părăsești localitatea, nu contactezi alți „luptători”, nu te transformi în influencerul anarhiei.
Adică, pentru Georgescu, un coșmar.
Ce e un profet fără public? Ce e un Mesia fără microfon?
Omul trăiește din ecoul propriei voci — și acum trebuie să vorbească încet, în șoaptă, ca să nu-l audă poliția.

E ca și cum i-ai lua unui tenor corzile vocale și i-ai spune: „Cântă patriotic, dar în gând.”
Iar el cântă, săracul, dar nu-l mai aude decât propriul ego.

Martiri cu normă întreagă

În spațiul ăsta caraghios al propagandei online, orice inculpat cu o teorie conspiraționistă ajunge martir.
Deja circulă titluri lacrimogene: „Călin Georgescu, persecutat de Sistem.”

Sistemul, apropo, e compus din toți oamenii care n-au chef să fie conduși de un tip care citează din Codul Legionar și visează la guvernul curățeniei morale.

El e întruchiparea perfectă a noului suveranism românesc: multă vorbă, zero logică, o doză zdravănă de paranoia și o autovictimizare scenică.
Cine nu-l ascultă e „vândut”.

Cine îl contrazice e „sclav”.
Și cum să nu ți se rupă sufletul? Bietul om n-are voie să mai salveze țara de două-trei ori pe săptămână.

Spiritualitate cu interdicție de deplasare

El continuă să spună că e un abuz total, o conspirație cosmică împotriva dreptății.
Probabil că, în viziunea lui, judecătorii sunt reptilieni, procurorii – păpuși ale NATO, iar polițistul de sector, un agent infiltrat de Franța cea Vicleană.

Dar problema nu e doar el, ci și publicul care încă-l ascultă.
Sunt aceiași oameni care cred că România are nevoie de un „conducător providențial”, nu de legi.
Aceia care confundă ordinea constituțională cu un live pe TikTok.

Controlul judiciar – enervantă chestie!

Să recunoaștem: decizia instanței e una foarte potrivită.
N-au făcut eroul. N-au făcut victima.
L-au făcut pensionar cu program fix:
marți și vineri la semnat, sâmbătă interzisă iluminarea poporului.

E cea mai eficientă pedeapsă pentru un ego spiritofag: să-l lași liber, dar invizibil.
Să-l lași să respire, dar să nu poată evangheliza.

Sfârșitul erei Caisă

Show-ul lui Călin Georgescu s-a cam terminat.
Focul revoluției s-a stins, audiențele s-au plictisit, iar România are acum alte drame: facturi, rate și Potra care promite să vină (pe jos?) din Dubai (legendă urbană, nu fapt).
Între timp, „martirul” nostru național se ofilește la domiciliu, într-un control judiciar care miroase a tăcere forțată.

Cei care l-au urmat au rămas cu lozinca, nu cu idealul:
„Eu sunt Adevărul, dar mi-au dat interdicție de deplasare.”

România, respiră adânc

Să ne bucurăm, totuși, de această mică victorie a lucidității.
Când cineva care visează la ordine morală prin haos e oprit la timp, nu e cenzură. E igienă.
Când justiția nu mai confundă profetul cu pacientul, e progres.

Călin Georgescu rămâne la semnat controlul judiciar.
Țara, poate, rămâne la rațiune.
Și pentru o clipă rară, România pare să fi înțeles diferența dintre un om chemat în Justiție și unul „chemat de destin”.