Când s-aprinde lumina într-o casă nouă…

Ce simte un om când, într-o casă nouă s-aprinde, pentru prima dată, lumina? Emoţie. Desigur, simte emoţie. Poate, e tulburat. Poate e copleşit. Poate e fericit. Poate e năpădit de gânduri.

Poate a trudit mult, ca s-aprindă lumina asta şi nici nu mai ştie ce simte. Lumina aprinsă prima dată într-o casă nouă înseamnă început. Speranţă. Râsete. Voioşie. Gălăgie. Certuri. Neînţelegeri. Mese pline. Muzică. Lacrimi. Dor. Şi dureri. Larmă. Aromă de cafea. Parfum de trandafiri roşii. Miros de vinete şi ardei copţi.

Papuci peste fund. Pantofi roşii. Urcuş. Coborâş. Ghiocei. Frunze veştede. Primăveri. Toamne. Şi veri. Musai, ierni. Fum. Nori. Soare. Ceaţă. Tăceri. Vorbe în doi peri. Cuvinte. De departe. Sau de aproape. Albastru. Şi verde. Roşu. Negru. Alb. Beznă. Lumină. Viu. Scâncet. Căldură. Emoţii iar. Emoţii mereu. Pereţi. Apăsări. Zbor. Căderi. Trăiri. Iubiri. Biserică. Sau, icoane. Viaţă.

Când s-aprinde prima dată lumina într-o casă nouă, înseamnă viaţă. O viaţă care, pesemne, începe cu lumina aprinsă din casa asta nouă. Şi, când omul vede lumina aprinsă în casa lui nouă, se gândeşte, inevitabil şi indubitabil, la o casă mai veche, casa lui mai veche, unde, c-aşa a vrut Pronia, s-a stins, de ceva timp, lumina.

11:54 • POLITICĂ

Live Updates: Cristian Popescu Piedone a intrat oficial în cursa pentru Primăria Capitalei. Edilul și-a depus candidatura la BEC

23:25 • ALEGERI

BEC a respins candidaturile lui Paul Jurma și ale reprezentanților Partidului Diaspora Unită

Desigur, dacă se duce acolo, omul apasă, ca acum, în casa nouă, pe întrerupător, şi face lumină. Pentru o clipă. Pentru o oră. Pentru un timp. Dar, acolo, la casa mai veche, lumina s-a stins. Nu se mai aprinde serile, ca odată. Nu mai zâmbeşte, ghiduşă, prin fâşii de întuneric. Nu mai sperie hoţii cu hidos în suflet şi nu mai atrage fluturii albi sau albaştri, ca să danseze un tango în jurul ei.

Lumini s-aprind. Şi lumini se sting. E, o ştim cu toţii, de când lumea, aşa. La o casă nouă, s-aprinde. Lumina. Iar la o casă veche se stinge. Probabil, şi când se stinge, şi când s-aprinde, există emoţie. Când s-aprinde lumina, prima dată, într-o casă nouă, vin, pentru un timp nelimitat, cocorii. La mine, acum, deşi n-ai zice, pentru că ei sunt păsări călătoare şi vin şi pleacă şi vin din nou, şi-au făcut cuib. Trainic. Şi, nu ştiu, tainic. Şi cu lumina aprinsă. În casa nouă…

P.S. Aș fi putut să zic curentul electric, becul, veioza, lustra, lampa de birou, orice altceva, chiar feștila, deși nu prea cadra. Dar numai lumina, cuvântul lumina mi s-a părut adecvat.