Castelul de cărți din PIB-ul României – 9% din economie stă în mâna statului și a fondurilor UE
Piața construcțiilor din România traversează una dintre cele mai intense perioade din ultimele decenii, cu un nivel al activității apropiat de maximele istorice. Însă chiar indicatorii care arată expansiunea accelerată scot la iveală o realitate mai puțin vizibilă: creșterea sectorului se sprijină în mare măsură pe investițiile publice, în timp ce costurile cresc rapid, iar investitorii privați devin tot mai prudenți.
Raportul anual publicat de Colliers descrie o industrie care funcționează „la turație maximă”, dar care începe să acumuleze vulnerabilități structurale ce pot influența evoluția economiei în ansamblu.
Motorul creșterii rămâne statul
Avansul construcțiilor este susținut în principal de lucrările de inginerie — infrastructură și proiecte publice de mari dimensiuni finanțate din fonduri europene. Practic, dinamica sectorului depinde într-o proporție majoră de investițiile publice, nu de dezvoltarea organică a pieței private.
Această realitate introduce un risc sistemic: peste jumătate din activitatea din construcții este legată direct de proiecte finanțate din bani europeni sau bugetari. În cazul unor întârzieri administrative, al blocajelor în absorbția fondurilor sau al ajustărilor fiscale, impactul s-ar transmite rapid în întreg sectorul și, implicit, în economie.
O contribuție record la PIB care ridică semne de întrebare
Construcțiile au ajuns să reprezinte aproape 9% din produsul intern brut, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană și semnificativ peste media comunitară de aproximativ 5%.
Deși indicatorul poate sugera o perioadă de dezvoltare accelerată, el indică și o dependență tot mai mare a economiei de un sector ciclic, sensibil la schimbările economice. În perioade de încetinire, construcțiile sunt printre primele domenii afectate, iar o eventuală corecție ar putea amplifica volatilitatea economică.
În esență, o parte importantă din creșterea economică recentă este alimentată de șantiere, nu neapărat de creșterea productivității sau de sectoare cu valoare adăugată ridicată.
Activitate intensă, dar nu neapărat mai multă valoare
Un detaliu esențial din raport schimbă perspectiva asupra cifrelor optimiste: creșterea reflectă în principal volumele de lucrări și numărul de ore muncite, nu valoarea financiară a investițiilor.
Cu alte cuvinte, sectorul construiește mai mult, dar nu neapărat mai eficient. Expansiunea bazată pe volum poate deveni dificil de susținut în lipsa unor câștiguri de productivitate, mai ales într-un context de costuri în creștere.
Valul scumpirilor începe să apese sectorul
Începând cu 2026, introducerea taxei pe carbon pentru materialele de construcții importate din afara Uniunii Europene ar putea majora costurile cu 10%–15%, potrivit estimărilor preliminare.
Impactul este amplificat de dependența ridicată a României de importurile de oțel, aluminiu și alte metale. Companiile au o capacitate limitată de a absorbi aceste scumpiri, ceea ce înseamnă că o parte importantă a costurilor va fi transferată către beneficiarii finali, prin proiecte mai scumpe și investiții mai greu de finanțat.
În paralel, volatilitatea globală a materiilor prime rămâne ridicată. În 2025, prețul cuprului a crescut cu peste 40%, iar alte metale esențiale au atins niveluri record, pe fondul tensiunilor geopolitice și al perturbărilor din lanțurile de aprovizionare.
Investitorii privați încetinesc ritmul
Unul dintre cele mai importante semnale din piață este schimbarea de comportament a investitorilor privați. Pe fondul costurilor ridicate și al finanțării tot mai selective, dezvoltatorii își ajustează deja planurile și amână unele proiecte.
Această prudență sugerează că sectorul ar putea intra într-o etapă de temperare, în care investițiile publice vor rămâne principalul sprijin al activității.
Piața muncii, aproape de limită
Construcțiile au atins un nivel record al forței de muncă, însă piața rămâne tensionată, iar presiunile salariale cresc. În același timp, salariile din România continuă să fie sub cele din alte state din Europa Centrală și de Est.
Avantajul costurilor mai reduse oferă momentan un spațiu de manevră companiilor, dar indică și o competitivitate bazată pe forță de muncă mai ieftină, nu pe productivitate sau tehnologizare — o limită structurală pe termen lung.
Un sector puternic, dar vulnerabil la schimbări politice
Perspectivele pentru 2026 rămân pozitive doar în condițiile menținerii investițiilor publice și ale unui climat politic stabil. Această dependență subliniază încă o fragilitate: evoluția construcțiilor este strâns legată de deciziile administrative și de continuitatea politicilor publice.
Aproape de un punct de inflexiune
După mai mulți ani de expansiune accelerată, sectorul construcțiilor pare să se apropie de un moment de echilibru fragil. Activitatea rămâne ridicată, însă presiunile de cost, dependența de finanțarea publică și prudența investitorilor privați indică faptul că ritmul actual de creștere ar putea deveni mai dificil de menținut.
Boom-ul construcțiilor continuă, dar datele arată tot mai clar că stabilitatea lui depinde mai puțin de numărul șantierelor și mai mult de capacitatea economiei de a susține această expansiune pe termen lung.