Câţi ani trebuie să munceşti pentru un apartament cu 2 camere

În România simplu apartament cu două camere a ajuns să coste cât o viață de muncă. O locuință obișnuită, într-un cartier fără pretenții de lux, a trecut, în capitală, pragul psihologic de 100.000 de euro, iar pentru tot mai mulți români acest preț nu mai este un obiectiv financiar, ci o barieră imposibil de depășit.

Datele din piața imobiliară arată că un apartament mediu cu două camere se vinde astăzi cu 100.000–110.000 de euro, iar această realitate redesenează radical accesul la proprietate în Capitală.

Cât valorează un apartament raportat la salarii

Salariul mediu net în România este estimat, în 2025, la aproximativ 5.500 de lei, echivalentul a 1.080-1.100 de euro. Pe parcursul unui an, un angajat cu acest venit câștigă în jur de 13.000 de euro. Raportat la prețul unui apartament de 110.000 de euro, rezultă că ar fi nevoie de opt ani de venituri integrale pentru a-l cumpăra, într-un scenariu teoretic în care nu s-ar cheltui niciun leu pe trai.

Într-un scenariu realist, în care o persoană reușește să economisească aproximativ 40-50% din venit, perioada necesară pentru a strânge suma se apropie de 15 ani. Iar aceasta presupune un nivel ridicat de disciplină financiară, fără cheltuieli neprevăzute și fără variații ale prețurilor din piață.

Situația devine și mai dramatică dacă raportarea se face la salariul minim net, care este de aproximativ 2.500 de lei pe lună. La acest nivel de venit, un apartament de 110.000 de euro înseamnă peste 18 ani de salarii cumulate, într-o variantă pur teoretică, fără nicio cheltuială pentru mâncare, utilități sau chirie.

Într-un scenariu realist, cu economisire parțială, durata urcă spre 40 de ani, ceea ce transformă ideea de a deveni proprietar într-un obiectiv aproape imposibil pentru cei plătiți cu minimul pe economie.

Creditul ipotecar, o povară cât un salariu întreg

Pentru majoritatea cumpărătorilor, achiziția nu se face din economii, ci prin credit bancar. La un preț de 110.000 de euro și un avans de 15%, suma împrumutată depășește 90.000 de euro. În condițiile actuale de dobândă, rata lunară ajunge la 4.000-4.500 de lei.

Citeşte şi: Unde îți cumperi cel mai ușor o locuință în România. Capitala și Ilfovul conduc topul accesibilității

Aceasta este aproape echivalentul salariului mediu net din România, ceea ce înseamnă că un singur cumpărător cu venit mediu nu se mai încadrează în criteriile de îndatorare ale băncilor. Practic, pentru un astfel de credit este nevoie de un cuplu cu două salarii medii sau de o persoană cu venituri mult peste media națională.

Cât costă locuințele în zonele bune ale Bucureștiului

Diferențele de preț devin și mai vizibile atunci când sunt analizate zonele centrale și semicentrale ale Capitalei. Potrivit Oanei Ivan, expert în piața imobiliară, un apartament nou, în centrul Bucureștiului, poate depăși 180.000–200.000 de euro.

În cazul blocurilor vechi din zonele bune, prețurile se situează între 120.000 și 140.000 de euro pentru un apartament de două camere. Aceste sume sunt complet inaccesibile pentru cumpărătorii cu venituri mici și medii, care nu se pot califica nici măcar pentru credite ipotecare de asemenea dimensiuni.

Mutarea forțată spre periferie

Pentru cei care nu își permit prețurile din oraș, opțiunile devin limitate. Potrivit specialiștilor, cumpărătorii sunt împinși fie să amâne achiziția, fie să redimensioneze locuința, trecând de la două camere la o garsonieră, fie să se mute în afara Bucureștiului.

Zonele care atrag tot mai mult cererea sunt Militari Residence, Popești-Leordeni și alte cartiere-dormitor din extremitățile orașului sau din Ilfov. Aici prețurile sunt mai mici, dar vin la pachet cu distanțe mari până la locul de muncă, infrastructură deficitară și costuri suplimentare de transport.

„Prețul unui apartament mediu de două camere a ajuns la un nivel care depășește puterea de cumpărare a unui cumpărător cu venituri medii”, explică Oana Ivan pentru Antena 3 CNN.

Potrivit acesteia, un singur cumpărător nu se mai poate încadra în condițiile actuale de creditare, iar pentru cei cu venituri mici opțiunea este practic inexistentă.