„Cazul gemului bunicii”: cum o explicație tehnică a ANAF a declanșat o criză de încredere

Publicat: 17 oct. 2025, 06:33, de Cristian Matache, în ACTUALITATE , ? cititori
„Cazul gemului bunicii”: cum o explicație tehnică a ANAF a declanșat o criză de încredere
Sursa foto: Inquam Photos/Tudor Pană

O simplă frază despre „gemul făcut de bunica acasă” a fost suficientă pentru a aprinde o dezbatere publică naţională. Preşedintele ANAF, Adrian Nica, a vrut să explice o chestiune tehnică despre modul în care Uniunea Europeană calculează deficitul de colectare a TVA, dar mesajul a fost interpretat ca o intenţie a statului de a taxa produsele făcute în gospodărie.

Reacţiile nu au întârziat: reţelele sociale au explodat, iar opinia publică a acuzat ANAF că „vrea să pună impozit pe dulceaţa din cămară”. În realitate, explicaţia era mult mai complexă – şi mult mai puţin spectaculoasă.

De la „gemul bunicii” la formula Comisiei Europene

ANAF susţine că România este dezavantajată de formula folosită de Comisia Europeană pentru a calcula aşa-numitul „gap de TVA” – diferenţa dintre cât TVA ar trebui să se colecteze şi cât se colectează efectiv.

Problema, potrivit lui Adrian Nica, este că formula tratează întreaga producţie internă ca fiind destinată vânzării, ignorând produsele realizate şi consumate în gospodării. Cu alte cuvinte, dacă cineva îşi face acasă gem, vin sau brânză pentru consum propriu, în calculele Comisiei acea producţie apare ca „vândută”, deci ar trebui să genereze TVA.

Cum nu există facturi sau tranzacţii pentru autoconsum, România apare în statistici ca „necolectând TVA-ul” aferent. Aşa se ajunge la o parte artificială a „găurii de TVA”, explică ANAF.

O problemă tehnică, un scandal public

Deşi fondul problemei ţine de metodologia europeană, nu de o măsură fiscală internă, expresia „gemul bunicii” a creat impresia unei intenţii de taxare a vieţii domestice.

Reacţiile puternice au scos la suprafaţă o realitate mai adâncă: neîncrederea cronică dintre cetăţean şi administraţia fiscală. Se crează impresia că ANAF acţionează dur împotriva celor mici, dar este indulgent cu marile reţele de evaziune. De aici şi reacţia disproporţionată la o declaraţie, altfel, tehnică.

România, campioana „găurii de TVA”

În prezent, România are cel mai mare „gap de TVA” din Uniunea Europeană – aproximativ 37%. Asta înseamnă că statul nu încasează în jur de 35 de miliarde de lei anual din TVA.

ANAF susţine că o parte a acestui deficit ar fi supraevaluată din cauza metodologiei europene, dar chiar şi aşa, diferenţa rămâne uriaşă. Principalele cauze rămân aceleaşi: evaziunea fiscală, economia gri şi incapacitatea statului de a controla tranzacţiile fără factură.

O lecţie de comunicare

Chiar dacă Adrian Nica a clarificat ulterior că nu se pune problema taxării autoconsumului, cazul „gemului bunicii” a devenit un exemplu clasic de criză de comunicare publică. O explicaţie tehnică, dar formulată greşit, a fost interpretată emoţional într-un context de neîncredere generalizată.

Mai mult decât despre TVA, episodul vorbeşte despre modul în care statul comunică cu cetăţenii săi. Lipsa de transparenţă şi limbajul tehnic fac ca orice mesaj fiscal să fie privit cu suspiciune.

O linguriţă de gem şi o tonă de neîncredere

„Cazul gemului bunicii” este despre încredere. Într-un stat în care evaziunea rămâne uriaşă, iar cetăţenii se simt adesea controlaţi, nu sprijiniţi, o singură propoziţie poate declanşa un val de nemulţumire.