Cazul Simion–Nica sau cum ajunge Justiția să calce pe coji de ouă: dosar cu nervi întinși și magistrați care ”se abțin”

Realitatea juridică românească seamănă suspect de tare cu un joc de societate prost conceput: dai cu zarul, înaintezi două căsuțe, apoi toată lumea ridică mâna și spune „pas”. Dosarul în care George Simion se judecă cu Dan Nica a ajuns exact în acest punct bizar: nimeni nu vrea să-l atingă, toată lumea îl pasează mai departe, iar Justiția pare că merge pe vârfuri, cu respirația ținută.

Nu vorbim despre o condamnare penală, nu vorbim despre vreo bombă procedurală. Vorbim despre un litigiu civil, daune morale, declarații politice dure și un apel care ar trebui, teoretic, să fie o etapă tehnică. Practic, însă, dosarul s-a transformat într-un cartof fierbinte care arde prin sertarele Curții de Apel București.

Elefantul din sală: rudenia, nu verdictul

Să scoatem rapid din drum suspiciunea care planează peste toată povestea: da, sora lui George Simion este judecător la Curtea de Apel Bucuresti. Nu e o revelație, nu e o informație nouă, nu e un secret bine păzit. Este un fapt cunoscut, asumat și, important, gestionat procedural corect.

Judecătoarea Elena Avrigeanu* a făcut exact ce spune legea și bunul-simț profesional: a cerut să fie scoasă din dosar. Cererea de abținere a fost admisă. Punct. Fără scandal, fără echivoc, fără tertipuri.

Aici, lucrurile ar fi trebuit să reintre pe făgașul normal. Dar n-au făcut-o.

Când prudența devine blocaj

Ce urmează e partea cu adevărat interesantă – și deloc confortabilă pentru sistem. Dosarul începe să fie refuzat în lanț. Judecători desemnați aleatoriu cer abținere. Alți judecători sunt chemați să decidă asupra abținerilor… și cer, la rândul lor, abținere. Se ajunge la situații aproape absurde, în care completurile se dizolvă înainte să apuce să existe cu adevărat.

Nu pentru că ar exista vreo ilegalitate evidentă. Nu pentru că dosarul ar fi viciat procedural. Ci pentru că este incomod. Vizibil. Politic. Inflamabil.

În România de azi, există dosare care nu te bagă la pușcărie, dar te pot băga în scandal public. Iar pentru mulți magistrați, acesta pare să fie riscul real.

Despre ce se judecă, de fapt, Simion și Nica

Dincolo de tot acest balet judiciar, cauza e relativ clară. Dan Nica l-a acuzat pe George Simion de denigrare, după ce liderul AUR l-a numit „mafiot” și l-a indicat drept responsabil moral pentru tragediile produse de inundațiile din județul Galați. A cerut 90.000 de euro daune morale.

La fond, George Simion a câștigat. Judecătorul a decis că afirmațiile sale se încadrează în zona discursului politic, că nu au fost făcute gratuit și că un om politic trebuie să accepte un nivel mai ridicat de critică.

Apelul nu rejudecă faptele de la zero. Analizează dacă legea a fost corect aplicată. Atât. Nimic apocaliptic.

Frica mare nu e de Simion. E de spectacol

Aici e miezul problemei și merită spus fără patimă. Nu pare că judecătorii se tem de George Simion ca persoană. Se tem de context. De etichete. De titluri. De interpretări. De ideea că orice decizie va fi citită politic, răstălmăcită, aruncată într-o tabără sau alta.

Și atunci, soluția reflexă a sistemului românesc apare din nou: mai bine nu eu. Mai bine să se ducă la alt complet. Mai bine să mai tragă o dată la sorți. Mai bine să mai treacă timpul.

Este o prudență excesivă, dar nu neapărat rea intenționată. E simptomul unei Justiții care știe că este sub lupă și nu are mereu reflexele sănătoase pentru a gestiona presiunea publică.

Ce nu ar trebui pierdut din vedere

Un lucru e esențial și merită subliniat clar: până în acest moment, procedurile au fost respectate. Abținerile sunt legale. Repartizarea aleatorie există. Nicio decizie nu a fost forțată.

Problema nu este că Justiția ar fi capturată în acest dosar. Problema este că pare paralizată de propria frică de a nu greși vizibil.

Iar asta nu-l avantajează pe nimeni. Nici pe Simion. Nici pe Nica. Nici sistemul.

Final fără verdicte morale

Dosarul va fi judecat, mai devreme sau mai târziu. Un complet stabil va fi desemnat. Apelul va intra pe fondul său tehnic. Așa funcționează statul de drept, chiar și atunci când scârțâie.

Până atunci, rămâne această imagine neplăcută: o Justiție care nu fuge de lege, dar uneori ocolește curajul. Nu din rea-credință, ci dintr-o teamă cronică de a nu deveni subiect de scandal.

Iar dacă există o lecție aici, ea nu e despre George Simion și nici despre Dan Nica.

E despre cât de greu ne este, ca stat, să tratăm normal un dosar care a devenit, fără voia lui, simbolic.

* Elena Avrigeanu este sora lui George Simion și este judecătoare la Curtea de Apel București, unde a venit în discuție în contextul dosarului de apel dintre Simion și europarlamentarul PSD Dan Nica.

Pe scurt ce se știe public despre ea:

• Este magistrat la Curtea de Apel București, unde judecă în sectoare civile (inclusiv cauze de familie și minori).
• Într-un moment procedural normal, și-a cerut abținerea în dosarul de apel în care apare numele fratelui său, iar cererea i-a fost acceptată de colegi.
• Din relatarea presei, are în jur de 40 de ani și un istoric profesional care îi conferă experiență în magistratură — inclusiv salarii și active declarate public.

Nu există nicio dovadă credibilă că ar fi făcut parte din dosar în mod incorect sau că ar fi judecat cauza fratelui său activ, ci doar faptul că a primit acea cauză ca urmare a repartizării aleatorii și a cerut să se abțină, ceea ce este un mecanism prevăzut de lege în astfel de situații pentru a evita conflictele de interese.