CCR a anulat parte din Legea acvaculturii pentru modalitatea de concesionare a terenurilor

Curtea Constituțională a României a admis, ieri, cu unanimitate de voturi, o parte dintre obiecţiile de neconstituționalitate formulate pe 22 iulie 2022 de Președintele României la Legea acvaculturii.

Curtea a constatat că dispozițiile art. 14 alin. (1) și (4), art. 2l alin. (1), art. 30 alin. (1), art.72 lit.f), art.73 și art.74 alin. (1) – (3) din legea menţionată sunt neconstituționale.

În esenţă, CCR a observat că art. 14 alin. (4) din lege dispune trecerea terenurilor din domeniul public al statului pe care se află amplasate amenajările piscicole şi terenurile aferente acestora, aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), în domeniul privat al statului, deşi o asemenea operaţiune juridică nu poate fi realizată printr-un act de reglementare primară.

În consecinţă, Curtea a reţinut încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, a competenţei Guvernului şi a regimului proprietăţii publice, prevăzute de art.1 alin. (4), art.108 alin. (1) şi art.136 din Constituţie.

Cu privire la procedura concesionării terenului aflat în administrarea ANPA ce intră sub incidenţa legii analizate, Curtea a statuat că prevederile art.14 alin. (1) din lege încalcă art.1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu stabilesc criteriile în funcţie de care se evaluează oportunitatea concesionării şi nici modul în care se evaluează acţiunile deţinute „la respectiva societate.

Totodată, CCR a statuat că art.21 alin. (1) din lege încalcă art.1 alin. (5) din Constituţie, întrucât cuprinde o formulare improprie, respectiv că „dividendele (…) sunt neimpozabile pe durata executării contractului de vânzare” în condiţiile în care acest contract nu este unul cu executare succesivă în timp.

Reglementarea vânzării directe a terenurilor

Curtea a mai constatat că reglementarea vânzării directe a terenurilor din domeniul privat al statului pe care sunt construite amenajări piscicole şi terenurile aferente acestora prevăzută de art.30 alin. (1) din lege nu se realizează potrivit dreptului comun, or, potrivit normelor de tehnică legislativă, într-o asemenea situaţie trebuia folosită în cuprinsul textului expresia „prin derogare de la”. Mai mult, Curtea a spus că reglementarea analizată, deşi prevede obligaţia cumpărătorului de a menţine activitatea de acvacultură pe terenul cumpărat, nu stabileşte perioada pe care incumbă această obligaţie.

Cât priveşte art. 72 lit. f) şi art. 73 din lege, judecătorii Curţii au spus că acestea deşi definesc în mod clar fapta ce reprezintă contravenţie sau infracţiune, nu realizează o delimitare conceptuală între cele două regimuri juridice pe care fapta ilicită le atrage, ceea ce duce la o confuziune inadmisibilă între acestea, încălcându-se art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Mai mult, Curtea a constatat că şi art. 74 alin. (1) – (3) din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât reglementează în mod confuz problema bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii/ infracţiuni şi nu realizează o delimitare clară între măsurile de confiscare şi cele asigurătorii din domeniul dreptului penal.

Conform art. 147 din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

De subliniat că Deciziile CCR sunt general obligatorii după publicarea lor în Monitorul Oficial al României şi au putere numai pentru viitor.