Ce-ar mai fi, dac-ar fi… în interimat: ultimele reforme pe care Bolojan le-ar putea făptui

Dacă moțiunea trece, Guvernul Bolojan cade politic, dar nu dispare administrativ. Constituția spune că un guvern al cărui mandat a încetat îndeplinește doar actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către noul cabinet.

Demolarea nu oprește automat șantierul

Tradus din româna constituțională în româna vieții reale:

nu mai poate face politică mare,

nu mai poate inventa reforme noi ”pe picior”,

nu mai poate emite ordonanțe sau ordonanțe de urgență

și nu mai poate iniția proiecte de lege.

Dar poate ține aparatul în funcțiune și poate continua lucrurile deja pornite.

Reforma pensie-salariu: mingea pleacă la Parlament

Cea mai vizibilă măsură din ultimele zile este proiectul privind limitarea cumulului pensiei cu salariul la stat.

Guvernul a adoptat pe 30 aprilie proiectul care obligă bugetarii cu pensii speciale sau pensii de serviciu să aleagă: salariu la stat sau pensie aproape întreagă.

Cine rămâne angajat în sectorul public ar urma să piardă 85% din componenta necontributivă a pensiei. Proiectul merge în Parlament, în procedură de urgență.

În interimat, Bolojan nu ar mai putea veni cu o nouă lege pe aceeași temă, dar proiectul deja inițiat își poate continua traseul parlamentar.

Aici ar mai putea conta presiunea politică, explicația publică și capacitatea Guvernului demis de a nu lăsa tema să fie îngropată sub strigăte despre „drepturi câștigate”.

Companiile de stat: auditul poate merge înainte

Al doilea dosar greu este reforma companiilor de stat.

În aprilie, Guvernul a generat un program-pilot pentru 22 de companii:

închidere pentru unele, fuziuni pentru altele, redresare operațională și listări minoritare în cazuri precum Hidroelectrica, Romgaz sau CEC Bank.

Un raport oficial vorbește despre listarea sau restructurarea a cel puțin trei companii până în august 2026.

După plecarea PSD de la guvernare, Bolojan a anunțat și că vicepremierul Oana Gheorghiu va coordona complementar companiile de stat aflate la autorități tutelare diferite, cu auditarea contractelor de mandat și impunerea unor criterii de performanță.

În interimat, Guvernul nu ar trebui să lanseze politici noi, dar poate continua audituri, centralizarea informațiilor, evaluarea contractelor, pregătirea documentației și actele administrative necesare.

Pe scurt:

nu mai poate porni o revoluție, dar poate scoate dosarele din sertar și le poate lăsa pe masă, numerotate, imposibil de negat.

SAFE și apărarea: contractele trebuie administrate

Un alt front este programul SAFE.

Parlamentul a aprobat contracte de apărare de 8,33 miliarde de euro, finanțate prin instrumentul european SAFE, parte dintr-o alocare totală de aproximativ 16,6 miliarde de euro pentru România.

Pachetul include proiecte de înzestrare, producție locală, infrastructură strategică, radare, sisteme anti-dronă, elicoptere și proiecte legate de industria de apărare.

Aici interimatul poate fi important tocmai prin continuitate.

Un guvern demis nu poate reinventa politica de apărare, dar poate administra contracte aprobate, poate respecta calendare, poate transmite documentație, poate ține legătura cu partenerii europeni și poate evita întârzierea unor proiecte care nu sunt mofturi electorale, ci răspuns la războiul de lângă noi.

Sănătatea: mai puține paturi, dacă există servicii reale

În sănătate, Guvernul a aprobat Planul național de paturi 2026–2028, care prevede reducerea etapizată a aproximativ 14.000 de paturi pentru spitalizare continuă, cu accent pe mutarea unor servicii spre ambulatoriu și spitalizare de zi.

Ministerul Sănătății spune că nu se reduc paturile de îngrijiri paliative și că reforma urmărește folosirea mai eficientă a resurselor.

În interimat, aici se poate face partea nespectaculoasă, dar crucială: norme de aplicare, analize locale, dialog cu spitalele, clarificări pentru pacienți și protejarea zonelor vulnerabile.

Reducerea pe hârtie a paturilor e simplă. Greul începe când trebuie să demonstrezi că omul nu rămâne cu „reforma” în brațe și fără acces la tratament.

Arhivele diplomatice: adevărul poate ieși din subsol

Un dosar surprinzător și important este declasificarea arhivelor diplomatice din anii 1990–1992.

MAE a pus în transparență un proiect de hotărâre de Guvern pentru declasificarea a peste 5.000 de dosare, inclusiv documente despre alegerile din mai 1990, mineriade, vizita Regelui Mihai și corespondența cu URSS.

Dacă procedura este deja pornită, un guvern interimar ar putea duce înainte partea administrativă: consultări, avize, inventariere, pregătirea publicării.

Nu e reformă bugetară, dar e reformă de igienă democratică.

Uneori, statul se curăță și prin simplul gest de a deschide uși pe care le-a ținut încuiate 30 de ani.

Interimatul nu e laborator, dar poate fi anticameră

Așadar, un Guvern Bolojan interimar nu ar putea să guverneze cu forța unui cabinet întreg.

N-ar putea porni proiecte legislative noi și n-ar putea conduce prin ordonanțe.

Dar ar putea administra, accelera, documenta și păstra pe șine reformele deja lansate:

pensie-salariu în Parlament, auditul companiilor de stat, contractele SAFE, planul de paturi, declasificarea arhivelor.

Marea miză nu este ca interimatul să devină eroic. Nu poate.

Miza este să nu devină total inactiv.

România are un talent special de a îngropa reformele între două consultări, trei negocieri și o criză politică.

Dacă tot cade guvernul, măcar să nu se prăbușească peste toate dosarele începute.

Adevărata întrebare este simplă:

ce se mai poate duce la capăt când nu mai ai putere politică deplină, dar încă ai obligația de a nu lăsa statul să intre într-o pauză de masă prelungită?