Ce este, de fapt, un acord politic: hârtia care promite tot și garantează foarte puțin

Un acord politic este, în esență, o înțelegere între partide: cine susține guvernul, în ce condiții, cu ce program, cu ce calendar, cu ce funcții și cu ce angajamente asumate public.

El poate conține măsuri economice, reforme, termene, rotații la funcția de premier, reguli de colaborare și promisiuni de vot în Parlament.

Problema este că un acord politic nu este contract comercial, nu este hotărâre judecătorească și nu este act administrativ.

Nu vine cu executor judecătoresc la ușă dacă unul dintre semnatari se răzgândește.

Este, în primul rând, un angajament politic, iar sancțiunea pentru încălcarea lui este tot politică:

pierderea încrederii, ruperea majorității, moțiune de cenzură, cost electoral.

POLITICĂ

Scandal în jurul unei legi din PNRR: Trei absențe din conducerea PNL au făcut diferența

POLITICĂ

Bolojan, înfrângere în instanță. Contestatarii din PNL au obținut blocarea efectelor Congresului, vechea conducere rămâne în funcție

De ce contează, totuși

Ar fi greșit să spunem că acordurile politice nu valorează nimic.

Ele contează enorm în momentul formării unui guvern.

Dau o aparență de stabilitate, arată că există o majoritate sau măcar o înțelegere parlamentară, liniștesc piețele, Bruxelles-ul, administrația și instituțiile care așteaptă decizii.

Acord politic a existat și la configurarea guvernului Bolojan, pe programul de guvernare.

Asta înseamnă că partidele și-au asumat, atunci, o direcție comună. Cel puțin pe hârtie.

Dar hârtia politică are o viață complicată.

Ea trăiește cât timp interesul partidelor semnatare rămâne mai puternic decât tentația de a o încălca.

Declarație politică, dar cu ștampilă mai groasă

Întrebarea serioasă este dacă politicienii tratează aceste acorduri la fel cum tratează „declarațiile politice”: vorbe rostite cu gravitate, dar fără consecințe reale dacă, peste două săptămâni, se schimbă vântul.

Răspunsul cinstit este: de multe ori, da.

Acordul politic este o declarație politică ridicată la rang de document.

Are semnături, antet, formule solemne și fotografii la final.

Dar, juridic, rămâne fragil.

Nu produce automat răspundere penală dacă un partid nu mai votează ce a promis.

Nu obligă un parlamentar să ridice mâna la comandă.

Nu poate anula libertatea mandatului parlamentar.

În România, acordul politic este mai degrabă un instrument de moment:

bun ca să treci de ziua votului,

bun ca să justifici o alianță,

bun ca să spui „nu ne-am vândut, am negociat principii”.

Unde apare miza reală

Miza nu este dacă Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan sau Dominic Fritz semnează o foaie.

Miza este ce mecanisme pun în acea foaie.

Există calendar?

Există termene verificabile?

Există responsabilități clare?

Există procedură dacă una dintre părți blochează?

Există criterii de evaluare?

Există asumare publică pe fiecare măsură?

Există transparență?

Fără aceste lucruri, acordul politic devine o poză de grup cu pixuri pe masă.

Liber la iresponsabilitate

Un acord politic poate fi serios dacă este precis, public și verificabil.

Dar poate fi și o perdea elegantă pentru o înțelegere temporară între partide care nu au încredere unele în altele.

De aceea, când politicienii spun „semnăm acordul”, întrebarea corectă nu este doar „cine semnează?”.

Întrebarea este: ce se întâmplă când primul semnatar descoperă că nu-i mai convine ce a semnat?