Ce filme vedem de alegeri: 10 capodopere despre politică, manipulare și aerul toxic al înălțimilor

După ce votezi, vine marele gol: ore lungi și colorate cu nimic. Ai pus ștampila pe „răul mai mic” sau pe „salvatorul etern”, ai ieșit din secția de vot cu o doză moderată de speranță și deja televiziunile se întrec în titluri despre „incidente minore la o secție din Voluntari” sau „prezența ridicată în rândul votanților din Ilfovul Sudic”. Niciun sens. Nicio știre reală. Doar o tărăgănare solemnă a vidului electoral.

E momentul în care ai două opțiuni:
– fie te enervezi și schimbi obsesiv canalele,
– fie te așezi, îți pui un film bun și transformi această așteptare patetică a exit-poll-urilor într-o seară cu adevărat revelatoare.

Filmele pe care trebuie să le vezi ca să înțelegi mai bine alegerile

Și dacă tot vorbim de alegeri, de ce să nu vezi ce spun filmele despre alegeri? Nu sondaje, nu live-uri cu fețe posomorâte. Filme. Geniale. Tăioase. Mai reale decât realitatea.

1. Wag the Dog (1997, regia Barry Levinson)

Subiect: Un scandal sexual amenință realegerea președintelui SUA, așa că echipa sa de PR „inventează” un război în Albania.
De ce să-l vezi: Pentru că vei râde și plânge în același timp – e o comedie prea aproape de realitate. Dacă îl pui lângă știrile din România, ți se face frig pe șira spinării.
Scenă memorabilă: „We’re not at war. But they don’t know that.”
Comentariu bonus: A fost lansat chiar înainte de scandalul Lewinsky. Sincronizare sau profeție?

2. The Ides of March (2011, regia George Clooney)

Subiect: Un tânăr idealist descoperă că politica de culise e un teren mlăștinos, plin de trădări, orgolii și morală elastică.
De ce să-l vezi: Pentru că e perfect pentru acel moment când îți vine să crezi într-un politician.
Ryan Gosling + Philip Seymour Hoffman + Paul Giamatti = trei lecții de cinism electoral.
Comentariu bonus: Clooney regizează cu mâna rece a unui chirurg. Nimeni nu scapă neatins.

3. Election (1999, regia Alexander Payne)

Subiect: Alegeri pentru președinția consiliului elevilor. Da, elevilor. Dar mizele, minciunile și sabotajele sunt ca la prezidențiale.
De ce să-l vezi: Pentru că Reese Witherspoon face cel mai credibil portret al politicianului ambițios, dulce-amar și manipulator.
Genul de film care te face să te întrebi de ce ne pasă atât de mult de alegeri.
Comentariu bonus: E satira perfectă despre începutul carierei oricărui „om de stat”.

4. Primary Colors (1998, regia Mike Nichols)

Subiect: O ficționalizare a campaniei lui Bill Clinton. Sex, retorică, compromisuri și dezvăluiri care în mod normal ar distruge un om. Dar el e politicieni.
De ce să-l vezi: Pentru că John Travolta îl face pe Clinton mai convingător decât Clinton însuși.
Comentariu bonus: Are mai multă sinceritate despre putere decât toate jurnalele CNN la un loc.

5. The Candidate (1972, regia Michael Ritchie)

Subiect: Un avocat progresist e împins într-o candidatură pe care nu o vrea. Câștigă. Și apoi întreabă: „OK… și acum ce facem?”
De ce să-l vezi: Pentru că e despre acel politician bun, integru, care ajunge în vârful muntelui… și descoperă că sus e pustiu.
Comentariu bonus: Robert Redford e fenomenal de uman. Filmul ăsta te lovește fără să urle.

6. Bulworth (1998, regia Warren Beatty)

Subiect: Un senator democrat își comandă propria asasinare, dar în așteptarea morții, decide să spună doar adevărul. Rezultatul? Adevărul dă bine în sondaje.
De ce să-l vezi: Pentru că e exploziv, nebun, aproape hip-hop. Și arată cât de ruptă e politica de realitate.
Comentariu bonus: Dacă un politician ar face azi ce face Bulworth, ar fi excomunicat de toate televiziunile. Apoi votat masiv.

7. The Great Dictator (1940, regia Charlie Chaplin)

Subiect: Un frizer evreu e confundat cu dictatorul unei țări fictive care seamănă cu Germania nazistă.
De ce să-l vezi: Pentru discursul final. Pentru curajul cu care a fost făcut. Pentru umorul care sfarmă regimuri.
Comentariu bonus: Nu e despre alegeri directe, dar e despre consecințele lor. Și despre ce se întâmplă când oamenii aleg greșit.

8. Vice (2018, regia Adam McKay)

Subiect: Biografia (neoficială și acidă) a lui Dick Cheney, omul din umbră care a condus America mai mult decât președintele.
De ce să-l vezi: Pentru că îți arată că „puterea reală” e în mâinile celor care nu apar pe afișe electorale.
Comentariu bonus: Christian Bale e de nerecunoscut, iar filmul îți sapă sub piele cu sarcasm de lux.

9. Z (1969, regia Costa-Gavras)

Subiect: Un politician de opoziție este asasinat. Guvernul vrea să mușamalizeze, dar un anchetator tenace dezgroapă adevărul.
De ce să-l vezi: Pentru că nimic nu s-a schimbat. Pentru că democrația e mereu fragilă.
Comentariu bonus: E filmul pe care trebuie să-l vezi înainte de a spune „asta n-are cum să se întâmple la noi”.

10. La cordillera / The Summit (2017, regia Santiago Mitre)

Subiect: Un summit prezidențial în Anzi, unde un președinte latino-american trebuie să ia decizii de impact global, în timp ce se luptă cu propriul trecut și cu presiuni externe.
De ce să-l vezi: Pentru atmosferă. Pentru Ricardo Darín, impenetrabil și hipnotic. Pentru geopolitica redată fără strigăt.
Comentariu bonus: Un film despre cum o decizie poate destabiliza continente. Și despre singurătatea de la vârful puterii.

Și un mic îndemn, cât stai cu popcornul în poală:

Politica nu e ce vezi la TV. E ce se decide în camerele obscure, între două telefoane, între o șoaptă și un șantaj. Iar filmul, dacă e bine făcut, nu doar reflectă lumea reală – o denunță.

Te bagi să alegi un film în loc de un mincinos? Sau, de ce nu, le bifezi pe amândouă?