Ce i s-a premiat lui George Simion în America și de către cine

George Simion a fost premiat în SUA de o organizație cu nume respectabil la prima vedere – Republicans for National Renewal – într-un loc care sună ca un sketch scris la cârciuma din colț: Trump Kennedy Art Center. Fiindcă presa românească nu se prea obosește să explice ce-i cu premiul ăsta, facem noi partea asta: cine sunt băieții, ce ideologie vând și ce anume au văzut ei la Georgică.

Republicans for National Renewal: „național-populiști” cu acte, nu un club de bridge

Republicans for National Renewal (RNR) nu e Partidul Republican în ansamblu și nici vreo instituție oficială. E o organizație de advocacy 501(c)(4) – adică, pe românește, o structură care poate face activism politic și campanii de influență, fără să fie partid și fără să fie „caritate” în sensul clasic. O astfel de formă legală e perfectă pentru jocul ăsta: nu candidezi, dar împingi narațiuni și oameni în față.

Pe propria lor prezentare, RNR zice clar ce vrea: un conservatorism „nou” care amestecă valorile tradiționale cu idei naționaliste și populiste. Adică fix bucătăria ideologică în care „globaliștii” sunt diavolul, presa e suspectă prin definiție, iar „poporul adevărat” e mereu trădat de „elite”.

Organizația e asociată cu nume și personaje din zona pro-Trump…

… și a fost descrisă în diverse contexte ca o platformă „național-populistă” în interiorul ecosistemului republican. Pe scurt: nu sunt „republicanii”, sunt un curent extrem care vrea să tragă partidul mai tare spre naționalism populist. Un fel de brânză-barză-viezure, dar la ei.

Și „Trump Kennedy Art Center” ce e? Un loc real, o rebotezare, un brand de epocă

Aici devine interesant: formula „Trump Kennedy” a explodat în spațiul public după discuțiile și scandalul legat de adăugarea numelui lui Trump la Kennedy Center (instituția culturală din Washington). Există relatări de presă despre această schimbare și controversele aferente.

Deci când vezi „Trump Kennedy Art Center” în comunicate, ai toate motivele să ridici o sprânceană: sună a rebranding politic, a propagandă de club și a spectacol de loialitate, nu a vreo academie neutră a libertății de exprimare.

Bun, și de ce l-au premiat pe Simion?

Comunicatele spun că premiul vizează „activitatea în domeniul libertății de exprimare și al democrației în Europa” și, în același timp, o leagă de rolul ECR (Conservatorii și Reformiștii Europeni) și de „combaterea cenzurii”.

Observația-cheie:

Premiul e împachetat ca un Oscar pentru Georgică, dar în esență e o medalie de tabără ideologică, între grupuri care se validează reciproc. Nu e Pulitzer, nu e un premiu academic, nu e o recunoaștere instituțională largă. E un „bravo, frate, ești de-ai noștri”.

Libertatea de exprimare: concept serios, folosit ca pretext ieftin

Libertatea de exprimare, în sens democratic, nu înseamnă „spun orice și cine mă contrazice e cenzor”. Înseamnă că statul nu te bagă la pușcărie pentru opinie, că există pluralism, că nu îți intră bocancul în gură pentru o frază.

Ceea ce – să fim sinceri – Simion speculează zilnic, fiindcă instituțiile românești sunt extrem de indulgente față de agresivitatea suveraniștilor de la colțul blocului. Ba mai mult, multe dintre aceste instituții sunt pline de aurei care abia așteaptă să vină momentul când se vor da pe față, trup și suflet, Marii Schimbări.

Ce fac populiștii (în general, nu doar ai noștri)

Mută accentul: „libertatea de exprimare” devine dreptul de a domina spațiul public cu scandal, insinuări, victimizare permanentă și acuzația automată că „sistemul” te vânează când, de fapt, lumea îți răspunde.

Aici se încadrează perfect și retorica lui Simion din citatul livrat: „mare bătălie pentru libertate”, „alegeri anulate”, „ne vom ridica”, „SUA exemplu”. E o poezie utilă: înlocuiești faptele cu tonul. Iar tonul devine dovada.

„Activitatea în domeniul libertății” prestată de Georgică: un mic ghid de folclor politic

Hai s-o spunem pe șleau, fără floricele:

1) Libertatea ca megafon, nu ca principiu

Simion știe să facă zgomot. Asta e o competență. Dar zgomotul nu e libertate. E doar volum. Volumul nu dovedește dreptate, dovedește plămâni și acces la camere.

2) Libertatea ca victimizare continuă

Când trăiești din „ni se face”, „ni se pune pumnul”, „suntem oprimați”, ajungi să transformi orice critică într-un atac asupra democrației. E o șmecherie veche: te declari apărător al poporului ca să nu mai răspunzi concret la întrebări.

3) Libertatea ca export de plângeri la Washington

Delegația AUR vorbește despre un „raport” prezentat congresmanilor privind anularea alegerilor. Asta poate fi lobby, propagandă, PR sau toate la un loc. Dar, în orice caz, e încă un episod din filmul „noi suntem poporul și ni se fură tot”.

4) Libertatea ca brand: îți pui eticheta și gata

Când primești o diplomă de la o organizație de activism politic și o vinzi publicului ca „premiu în SUA pentru libertate”, e fix marketing: împrumuți prestigiu din simplul fapt că e „America”. Publicul vede steagul și zice „mamă, îl apreciază americanii”.

Și acum partea constructivă: Colegiul Agitaților De Intervenție Rapidă în Trebile Țării

Aici intră și România profundă, cu instituțiile ei imaginare, dar perfect plauzibile. CAIRTȚ (Colegiul Agitaților De Intervenție Rapidă în Trebile Țării) ar trebui să dea și el un premiu anual, că Georgică, uite, face colecție.

Propuneri de distincții:

• Premiul „Megafonul cu țumburuș”, pentru contribuții remarcabile la transformarea dialogului în monolog.
• Medalia „M-am luptat cu cenzura, deși eram live pe toate canalele”.
• Trofeul „Adevărul meu personal”, oferit pentru performanța de a confunda opinia cu realitatea și realitatea cu o conspirație.
• Diploma „Poporul român – coautor de geniu”, fiindcă e mereu „împreună cu poporul” când e de încasat aplauze.

Și, ca să fie complet, ceremonia se va desfășura la Centrul Cultural „Nea Călin și Pompocrația”, aflat în construcție (acolo unde se sfârșește Pământul, fiindcă e plat), cu covor roșu și 12 camere de filmat, că altfel nu există.

Ce rămâne după confetti

Premiul ăsta e util politic în România, nu în SUA. Acolo e un eveniment de nișă într-un ecosistem activist. Aici devine muniție: „vedeți, americanii ne dau dreptate, suntem apărătorii libertății”.

Problema e că libertatea de exprimare nu se măsoară în diplome primite de la grupuri ideologice de factură ultraretrogradă, ci în capacitatea de a accepta pluralismul fără să urli „cenzură!” la fiecare replică.

Iar când „libertatea” e folosită ca scut pentru scandal, nu mai e libertate; e doar o tehnică de campanie.

Pentru conformitate, iată ce a cuvântat George Simion la încasarea Premiului:

„Dragi prieteni, am fost implicat, împreună cu poporul român, într-o mare bătălie pentru libertate, pentru alegeri libere și corecte și pentru democrație. Și acest premiu este pentru românii care s-au ridicat în apărarea dreptului lor de a trăi într-o democrație, la fel cum sunt Statele Unite ale Americii.

În fața tuturor alegerilor anulate și invalidate ne vom ridica să luptăm pentru drepturile noastre.

Vorbesc aici și primesc acest premiu și în calitate de vicepreședinte al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni. Suntem cel mai pro-transatlantic partid politic din Europa, împreună cu Giorgia Meloni, cu Mateusz Morawiecki, cu Carlo Fidanza, cu Marion Maréchal.

Foarte multe lucruri s-au schimbat într-un singur an. Mult mai multe se vor schimba în următorii trei ani. Privim către Statele Unite cu speranță. Privim către Statele Unite ca spre un exemplu de democrație. Ne ridicăm în apărarea libertății de exprimare și a alegerilor libere și corecte.”

Cheia de boltă a cuvântării…

… este această frază:

În fața tuturor alegerilor anulate și invalidate ne vom ridica să luptăm pentru drepturile noastre.

Afirmația e mai gravă decât o simplă exagerare. Prin formula „toate alegerile anulate și invalidate”, George Simion propagă implicit ideea că Statul Român și-ar fi administrat sieși o lovitură de stat, evitând deliberat orice referire la condițiile precise care au dus la respectivele decizii (fraudă electorală masivă, intervenții ilegale, încălcări dovedite ale regulilor jocului).

Mai mult, prin simplul fapt că a acceptat și a participat la reluarea alegerilor prezidențiale din mai 2025, în calitate de candidat, Simion a validat procedural exact decizia pe care o denunță retoric: aceea de a bloca accesul fraudulos la funcția supremă în stat. Discursul său nu contestă o nedreptate demonstrată, ci încearcă să rescrie realitatea post-factum, mizând pe amnezia publicului și pe forța insinuării.

Dar, despre obsesia care ține în viață suveranismul românesc, am tot vorbit. Și vom mai tot avea ocazia s-o facem.