Ce își doresc, cu adevărat, migranții din România
„Integrarea nu e unidirecțională. Și noi trebuie să înțelegem cine sunt ei,” a afirmat șeful biroului Organizaţiei Internaționale pentru Migrație (O.I.M.) în România, Mircea Mocanu, la Dialogurile Puterii.
Ce înseamnă, în realitate, integrarea unui cetățean străin într-o comunitate românească? Răspunsul nu stă doar în obținerea unui loc de muncă sau în legalizarea șederii, ci într-un proces complex, în care respectul reciproc, informarea și sprijinul concret sunt esențiale.
„Migranții vor, în primul rând, să se facă înțeleși. Să învețe limba română, să afle ce drepturi au, cum pot aduce familia aici sau cum pot obține cetățenia”, explică Mircea Mocanu, șeful OIM România.
Limba română – prima provocare
Chiar și lucrătorii calificați, cum ar fi macaragii sau stivuitoriștii, întâmpină obstacole. Chiar dacă dețin certificate în țara lor de origine, echivalarea presupune un examen în limba română. „Cum să treci acel examen dacă nu vorbești limba?”, întreabă retoric un recrutor. Astfel, un muncitor competent devine brusc „necalificat”.
Centrele de integrare – un model funcțional
România a făcut progrese semnificative prin înființarea centrelor de integrare, unde migranții pot învăța limba, pot primi consiliere juridică, sprijin pentru accesarea serviciilor de sănătate, educație, locuire. Finanțate prin programul european FAMI, aceste centre sunt gestionate de ONG-uri care înțeleg în profunzime nevoile migranților.
„Aici se testează constant metodele de predare a limbii române, se adaptează informațiile la nevoile reale. Acum 15 ani nu vorbeam despre cursuri de educație financiară sau IT. Acum le oferim”, spune Mocanu.
Migrația înalt calificată: nu doar muncitori
În România vin nu doar muncitori din șantier sau ospătari, ci și medici, antreprenori, profesori, studenți care aleg să rămână după finalizarea studiilor. „Și aceștia au nevoi de integrare. Poate nu identice, dar tot esențiale: informare, respect cultural, siguranță”, afirmă reprezentantul OIM.
Integrarea este un drum cu două sensuri
„Nu le cerem să-și schimbe religia sau cultura. Îi ajutăm să înțeleagă valorile noastre și așteptăm ca și noi, ca societate, să facem un pas spre ei. De la a bea o cafea cu un coleg străin, la afișe traduse în spațiile publice – fiecare are un rol”, subliniază Mocanu.
Un sistem deschis, dar încă în formare
România a arătat deschidere. Dar sistemul încă se formează. „Învățăm despre țările de origine ale migranților, despre ce salarii au acolo, despre lipsa unor sisteme de sănătate sau pensii. Asta înseamnă integrare reală – să știm și noi cine sunt, nu doar să le cerem să se adapteze.”