Ce nenorociri ar mai putea lovi România în viitorul apropiat

România este o țară care nu mai poate fi surprinsă. A trecut prin tranziție, post-tranziție, pre-tranziție, meta-tranziție și printr-o formă de stagnare creativă pe care doar noi am putut-o transforma în stil de viață. Cu toate acestea, viitorul rămâne deschis. Larg. Generos. Primejdios.

De aceea, pentru a nu fi luați prin surprindere, se impune un exercițiu de imaginație responsabilă: ce nenorociri ar mai putea lovi România în viitorul apropiat? Nu mici necazuri administrative, nu „crize de guvern”, nu scumpiri la roșii. Vorbim de evenimente fundamentale, care schimbă structura realității și lasă poporul român perplex, dar relativ calm.

Să începem.

1. România redevine monarhie sub Împărăteasa Mălina Pârciu

După ani de republică obosită, cu președinți palizi și premieri contabili, România face pasul logic spre absolut: revine la monarhie. Nu oricum, ci într-o formă modernă, adaptată Instagramului și epocii filtrelor calde.

Astfel urcă pe tron Împărăteasa Mălina Pârciu, aleasă nu prin sânge albastru, ci printr-un algoritm misterios de destin + engagement.

Încoronarea are loc la Alba Iulia, dar este transmisă live din Dubai, pentru că acolo e mai bună lumina.

Mălina Pârciu nu domnește, inspiră.

Nu promulgă (sau promulge?) legi, ea seteză stări.

Nu ține discursuri, ci emană „vibe-uri”. Constituția este înlocuită rapid cu un Manifest de Trăire Autentică.

Românii, inițial derutați, se adaptează rapid.

Parlamentul devine un decor elegant. Guvernul se reduce la un Consiliu de Estetică Națională. Crizele se rezolvă prin postări cu mesaj profund: „Totul trece, mai puțin energia bună”. Good vibes, mânca-ți-aș!

E o nenorocire? Desigur. Dar una cu filtru Valencia.

2. Potopul cu Bani: plouă cu tot ce trebuie, timp de trei săptămâni

Fără avertisment meteo, fără explicații economice, România este lovită de un fenomen inexplicabil: Potopul cu Bani. Timp de trei săptămâni, din cer cad bancnote, lingouri mici, criptomonede materializate fizic (nimeni nu știe cum), obligațiuni vechi, cupoane de privatizare convertite miraculos în aur.

Românii devin extrem de bogați. Toți. Inclusiv vecinul care nu saluta niciodată.

Consecințele sunt devastatoare:

• nimeni nu mai muncește, pentru că „nu se mai justifică”;
• guvernul se autodizolvă, din lipsă de obiect al muncii;
• economia intră într-o stare de contemplație tâmpă;
• poporul român stă pe canapea și se uită la averea lui, încercând să înțeleagă ce simte.

După a doua săptămână, apar primele simptome:

• plictiseală existențială,
• crize de sens,
• români care se întreabă „bun, și acum ce?”

După a treia săptămână, nimeni nu mai vrea bani. Sunt prea mulți. Devine rușinos să mai numeri. Se revine la troc emoțional: dau două kilograme de aur pentru o conversație autentică.

Potopul se oprește brusc. România rămâne bogată, dar ușor deprimată. Nimeni nu mai știe de ce trăiește. E liniște. Prea liniște.

3. Descoperirea oficială că „merge și-așa” este strategie de stat

După ani de practică informală, România recunoaște oficial că principiul „merge și-așa” nu este o scăpare, ci doctrină națională. E trecut, rapid, și în Constituție!

Este adoptată Strategia Națională de Funcționare Aproximativă (SNFA), care stipulează:

• lucrurile nu trebuie să fie perfecte;
• nici măcar corecte;
• e suficient să fie rezonabile „în mare”.

Autostrăzile se opresc unde se termină cheful. Legile se aplică selectiv, dar cu onestitate declarată. Instituțiile răspund la petiții cu: „am văzut, revenim cândva”.

Paradoxal, țara funcționează mai bine.

Pentru prima dată, nu mai există ipocrizie. Nimeni nu promite eficiență, nimeni nu se mai preface. Europa este confuză, dar impresionată de sinceritate.

România devine studiu de caz la universități occidentale: „Statul imperfect asumat”.

O nenorocire? Evident. Dar una coerentă.

4. Apariția Partidului Unic al Bunului-Simț, care dispare în 48 de ore

Într-o dimineață, apare Partidul Unic al Bunului-Simț. Are un program simplu:

• nu furăm,
• nu mințim,
• nu ne prefacem.

Românii sunt șocați. Presa e în extaz. Sondajele explodează. Partidul câștigă alegerile în 24 de ore.

În a doua zi, partidul se autodizolvă. Motivul: nu se poate lucra așa. Membrii constată că bunul-simț duce la conflicte, demisii rapide și imposibilitatea de a negocia.

România revine la normal, ușor rușinată, dar mai matură cu 2%.

5. România devine brusc extrem de eficientă, fără explicație

Aceasta este cea mai gravă nenorocire.

Fără avertisment, fără reforme, fără consultări publice, România începe să funcționeze impecabil:

• trenurile ajung la timp,
• ghișeele zâmbesc,
• administrația răspunde prompt,
• școlile educă,
• spitalele vindecă.

Nimeni nu înțelege de ce. Nu există vinovați, nu există eroi. Doar lucruri care merg unse.

Populația intră în panică. Se caută conspirații. Se cer explicații. Pentru prima dată, românii nu mai au ce critica. Apar simptome de sevraj social.

După șase luni, cineva greșește o virgulă stupidă într-un formular. Țara respiră ușurată. Totul revine la echilibru.

6. Cutremurul de idei: seism intelectual cu magnitudine 9,8 pe scara Bleojdea

Fenomenul va avea loc într-o zi aparent banală de marți, la ora 11:47, când România va fi zguduită de un eveniment fără precedent în istoria sa recentă: un cutremur de idei. Nu de pământ, nu de plăci tectonice, ci de gândire. Brutal, neanunțat, imposibil de oprit.

Institutul Național de Seismologie Mentală va stabili rapid parametrii evenimentului:

• magnitudine: 9,8 pe scara Bleojdea (scală experimentală, adaptată specificului local);
• durată: 14 minute și 32 de secunde;
• replici: slabe, confuze, rapid neutralizate;
• epicentru: un cap omenesc din România, identificat ulterior drept „persoană oarecare, fără funcție”.

Ce va fi scara Bleojdea

Spre deosebire de Richter, care măsoară energie fizică, scara Bleojdea va măsura gradul de incompatibilitate dintre idei și realitatea românească.

• 1–2: gând timid („poate ar trebui să…”)
• 3–4: idee îndrăzneață („ar fi logic să…”)
• 5–6: idee periculoasă („de ce facem asta așa?”)
• 7–8: idee destabilizatoare („nu ar fi mai simplu dacă…?”)
• 9+: idee sistemică („asta e greșit din temelii”)

La 9,8 Bleojdea, structurile mentale fragile vor ceda instantaneu.

Cum se va manifesta cutremurul

În primele secunde, martorii vor raporta simptome grave:

• oameni care vor pune întrebări;
• cetățeni care vor cere explicații coerente;
• indivizi care vor formula propoziții complete, cu subiect, predicat și logică.

La minutul 3, se vor prăbuși mai multe clădiri conceptuale:

• „așa se face”,
• „nu se poate altfel”,
• „toată lumea face la fel”.

La minutul 7, se vor înregistra fisuri în discursul public, iar unii politicieni vor începe să vorbească în propoziții care vor părea să aibă sens, fapt considerat extrem de periculos.

Ideile care vor apărea în timpul seismului

Specialiștii vor inventaria ideile apărute spontan, dintre care cele mai periculoase vor fi:

• „Poate că instituțiile există ca să servească cetățeanul.”
• „Responsabilitatea ar trebui să aibă consecințe.”
• „Competența nu e o insultă.”
• „Dacă ceva nu funcționează de 30 de ani, poate nu e vina poporului.”

O idee deosebit de violentă, clasificată drept nivel roșu, va fi:

„Se poate trăi normal și fără șmecherie.”

Aceasta va produce panică în cercuri largi.

Reacția autorităților

Autoritățile vor interveni prompt. La ora 11:52, va fi convocată o celulă de criză. La 11:53, se va stabili că:

• fenomenul este „izolat”;
• nu există motive de îngrijorare;
• ideile nu au afectat structuri esențiale.

La 11:55, televiziunile vor primi ordin informal să difuzeze:

• breaking news despre nimic;
• talk-show-uri cu invitați care vor vorbi mult despre lipsa de idei;
• dezbateri despre subiecte idioate, ca de obicei.

Replicile și calmarea populației

Vor exista câteva replici slabe:

• „hai să nu exagerăm”,
• „nu e chiar așa”,
• „mai vedem”.

Acestea vor fi suficiente pentru a readuce stabilitatea mentală.

Până la ora 12:02, majoritatea românilor vor reveni la starea de echilibru cunoscută: ușor nemulțumiți, dar perfect adaptați.

Bilanțul final

Cutremurul de idei:

• nu va produce victime,
• nu va schimba nimic,
• va fi rapid uitat.

Singura pagubă raportată va fi: câteva minute de luciditate, considerate pierdere neasigurabilă.

Concluzia Comisiei

Raportul oficial va fi limpede:

„România nu este situată într-o zonă seismică intelectuală activă. Evenimentul nu se va repeta.”

Populația va fi liniștită. Ideile se vor retrage. Viața va reintra în normal.

7. Dispare PSD: derută națională, stare de urgență și colapsul șpăgii funcționale

Nenorocirea a șaptea se va produce fără niciun avertisment. Într-o dimineață obișnuită, la ora 08:30, România va constata cu stupoare că PSD a dispărut. Nu s-a scindat. Nu s-a rebranduit. Nu a pierdut alegeri. Pur și simplu nu va mai fi.

Sediile vor fi goale. Telefoanele vor suna în gol. Comunicatele nu vor mai veni. Liderii nu vor mai fi de găsit nici măcar „pe surse”. Pentru prima dată după 35 de ani, spațiul public nu va mai avea PSD.

Primele 30 de minute: negarea

Inițial, populația va refuza să creadă. Se va presupune o eroare tehnică:

• „sigur e o problemă de server”;
• „revin ei după prânz”;
• „au intrat iar în ședință”.

Televiziunile vor intra în regim de breaking news continuu, dar fără invitați relevanți. Analiștii vor vorbi mult și nu vor spune nimic, pentru că nu vor mai avea despre cine.

Ora 09:15: se declară starea de urgență

Guvernul va convoca CSAT-ul. Președintele va ieși cu un mesaj grav, citit rar, de pe foi:

„Instituțiile statului funcționează. România este stabilă. PSD nu mai este.”

Se va institui stare de urgență simbolică. Armata va fi pusă în alertă, nu pentru că ar exista un inamic extern, ci pentru că nimeni nu știe ce urmează.

Deruta socială: poporul își caută PSD-ul iubit

În teritoriu, românii vor începe să-și caute PSD-ul:

• în primării,
• în consilii județene,
• la birt,
• „unde era el de obicei”.

Oamenii vor întreba unii pe alții:

• „dar cu cine mai rezolvăm acum?”
• „la cine mai mergem cu problema?”
• „cine mai știe pe cine?”

Se va instala o stare de panică difuză. Pentru prima dată, românii nu vor mai avea un reper stabil al lucrurilor care „nu se schimbă niciodată”.

Consecințe grave: prăbușirea șpăgii funcționale

Una dintre cele mai dramatice consecințe va fi colapsul sistemului informal de șpagă.

Fără PSD:

• românii nu vor mai ști cui să dea șpagă;
• funcționarii nu vor mai ști de la cine să primească;
• șpaga nu va mai circula, blocând complet procesele administrative.

Dosare vor rămâne neterminate nu din lipsă de bani, ci din lipsă de protocol. Nimeni nu va mai ști dacă „se mai poate” sau „nu se mai poate”.

Căderea marilor proiecte de infrastructură

Toate proiectele uriașe vor intra instantaneu în aer:

• autostrăzi începute și neîncepute;
• spitale regionale desenate pe șervețele;
• stadioane fără oraș.

Motivul va fi simplu și tragic:

„Nu mai e nimeni care să știe cum se face.”

Inginerii vor fi disperați. Constructorii vor cere lămuriri. Nimeni nu va mai avea pe cine să sune „mai sus”.

Parlamentul intră în avarie: soluția Loto 6/49

În lipsa celor aproximativ 22% din Parlament, autoritățile vor lua o decizie de urgență, prevăzută într-o anexă uitată a Constituției:

locurile vor fi ocupate temporar de persoane care au câștigat la Loto 6/49.

Argumentul oficial:

• „au demonstrat noroc”;
• „au gestionat sume mari”;
• „sunt obișnuiți cu ideea de șansă”.

Noii parlamentari vor fi extrem de confuzi, dar sinceri. Pentru prima dată, declarațiile politice vor fi oneste, pentru că nimeni nu va ști ce ar trebui să spună.

Exodul bugetar: un milion de funcționari emigrează în Bombonia

În absența PSD, aproximativ un milion de bugetari vor decide să emigreze în Bombonia, țară vecină și prietenă, cunoscută pentru:

• administrație relaxată,
• reguli neclare,
• respect profund pentru „aranjament”.

Bombonia va deveni peste noapte cea mai mare putere administrativă din regiune, alimentată de experiența românească.

Final provizoriu

România va rămâne fără explicații clare. Nimeni nu va ști dacă dispariția PSD a fost:

• un accident,
• o minune,
• sau un mecanism de autoapărare al realității.

Cert este că țara va intra într-o perioadă de tăcere ciudată. Pentru prima dată, românii vor trebui să se descurce fără certitudinea că „cineva acolo” se ocupă de toate.

Se va face liniște. Chestia aia pe care o adorăm în secret.

Anexă: nenorociri secundare, aflate în monitorizare

Autoritățile au transmis că, pe lângă evenimentele majore deja menționate, sunt avute în vedere și o serie de nenorociri mai mici, dar cu potențial destabilizator cumulativ. Acestea nu vor fi dezvoltate, pentru a nu crea panică inutilă.

• Potra scapă de pârnaie
  Explicație oficială: „chestiuni procedurale”. Reacția publică: resemnare rapidă.
• Călin Georgescu scapă de pârnaie
  Se constată că „nu e clară relația cu Zamolxe”. Revine în spațiul public cu aer profetic.
• Toată lumea scapă de pârnaie
  Supraaglomerarea penitenciarelor devine o problemă rezolvată. Conceptul de vinovăție intră în conservare.
• Banii SAFE sunt cheltuiți integral pe vată de zahăr
  Motivație: „moralul populației”. Auditul constată gust plăcut, impact strategic zero.
• Senatorul Ciprian Pintea termină liceul
  Eveniment considerat istoric. Ministerul Educației cere discreție. Dar pregătește, în secret, o statuie.
• Diana Șoșoacă este numită ambasador la Consiliul pentru Pace al lui Trump
  Mandat neclar, volum mare de decibeli, rezultate imposibil de cuantificat.
• Vladimir Putin cumpără orașul Vaslui
  Tranzacția este explicată ca „investiție culturală”. Vasluiul nu observă diferențe majore.
• Mongolia se oferă să facă parte din România, ca județ
  Propunerea este analizată. Apar primele discuții despre drumuri județene și tradiții comune.

Autoritățile subliniază că aceste scenarii nu necesită măsuri speciale, ci doar o stare de vigilență calmă și o capacitate sporită de ridicat din umeri.

Concluzie temporară, provizorie, revocabilă

România nu trebuie să se teamă de viitor. Viitorul, în schimb, ar trebui să fie atent când intră în România. Pentru că aici, chiar și nenorocirile capătă formă de poveste, se așază comod și devin, într-un fel straniu, suportabile.

Iar dacă mâine ne trezim monarhie, bogați peste noapte sau brusc eficienți, vom face ce am făcut întotdeauna:
ne vom uita în jur, vom ridica din umeri și vom spune, cu o liniște suspectă:

„Aha. Era clar, bre.”