Ce spune Ministrul Muncii despre pensii, recalculare și fraude: mărunțișul Reformei și greutatea unei promisiuni

Pensionarea, plata pensiilor și recalcularea – trei subiecte care pot tulbura liniștea oricărei familii. Ministrul Muncii, Florin Manole, a încercat să aducă lămuriri, dar răspunsurile lui scot la iveală nu doar liniile oficiale ale politicii guvernamentale, ci și fragilitatea unui sistem aflat mereu între promisiune și neîncredere.

Vârsta de pensionare – garanții și frici adânc înrădăcinate

Prima întrebare la care ministrul a răspuns tranșant a fost cea mai arzătoare: se va majora vârsta de pensionare?

Florin Manole a insistat că „nu va crește vârsta de pensionare” și că niciun proiect de acest fel nu există în coaliție sau în Guvern. „Există garanții legale”, a adăugat, subliniind că singura excepție se referă la magistrați, dar pentru restul categoriilor regula rămâne aceeași.

Mesajul e menit să calmeze un electorat înfricoșat de spectrul unei vieți de muncă fără finalitate. Într-o țară unde speranța de viață abia trece de 75 de ani, iar pensionarii își văd oricum bătrânețea ca pe o luptă cu prețurile și boala, orice discuție despre „împingerea” limitei devine explozivă.

Pensiile: card sau poștaș?

O altă temă sensibilă privește distribuția pensiilor. Statul cheltuie de zece ori mai mult pentru pensiile plătite cash prin Poștă decât pentru cele virate pe card. „Nu obligăm pe nimeni, libertatea de alegere rămâne, dar trebuie să convingem oamenii să treacă spre card”, a spus Manole.

Aici se joacă o bătălie culturală: pentru mulți pensionari, contactul cu factorul poștal este nu doar un obicei, ci și o formă de socializare, o garanție că banii „sunt reali” și nu doar cifre într-un cont bancar. Pe de altă parte, costurile uriașe pun presiune pe buget. Ministrul vorbește de „infrastructură și comunicare”, dar adevărul e că statul vrea să reducă nota de plată, iar oamenii nu au de ce să creadă că schimbarea e în favoarea lor.

Fraudele din sistemul de handicap – un carusel al nedreptăților

Poate cel mai tulburător segment al interviului a fost cel legat de fraudele din sistemul de handicap.

Ministrul recunoaște că au fost descoperite „ștampile falsificate, documente medicale neconcludente, erori” și că oameni care nu aveau dreptul la beneficii le-au primit, în timp ce alții, aflați în suferință reală, au fost privați de sprijin.

Manole promite o schimbare de abordare: amputările sau alte afecțiuni ireversibile nu vor mai fi supuse „reevaluărilor absurde”. În teorie, e o corecție logică. În practică, rămâne de văzut dacă sistemul – încărcat de interese locale și de complicități instituționale – poate fi curățat.

Recalcularea pensiilor și problema software-ului

Cel mai delicat punct rămâne însă recalcularea pensiilor. Ministrul recunoaște deschis: softul nu funcționează cum trebuie.

„Casa de Pensii îmi trimite evoluții și rapoarte, dar vechea conducere e vinovată pentru situația actuală”, spune Florin Manole. „Trebuie să continuăm dezvoltarea softului, pensionarii sunt nemulțumiți pe bună dreptate.”

Este imaginea clasică a statului român: o reformă prezentată ca inevitabilă, dar împiedicată de „probleme tehnice” care, în realitate, maschează lipsa de viziune și de management. Pensionarii, cei care ar trebui să simtă efectele unei recalculări mai echitabile, sunt din nou prinși la mijloc între promisiuni și bug-uri.

Reforma pensiilor – între presiunea Bruxelles-ului și fricile electoratului

Nu putem ignora contextul: reforma pensiilor este parte a angajamentelor României prin PNRR. Bruxelles-ul cere reguli clare, echitate între generații și sustenabilitate financiară. Dar, în același timp, orice pas greșit devine exploziv la urne.

Creșterea vârstei de pensionare este blocată de frica electorală. Digitalizarea plăților se lovește de neîncrederea culturală. Recalcularea se împotmolește într-un software nefuncțional. Toate acestea arată cum politica socială a României e prinsă între presiunea externă și neputința internă.

Pensionarii, eternii „cobai” ai tranziției

România are astăzi peste 5 milioane de pensionari. Ei sunt, paradoxal, cei mai fideli votanți și în același timp categoria cel mai des folosită ca monedă de schimb între partide. Promisiunile curg înaintea alegerilor, dar în viața reală oamenii trăiesc cu pensii care abia acoperă cheltuielile de bază.

Reforma ar trebui să aducă echitate, dar deocamdată aduce anxietate. Iar declarațiile ministrului Manole, deși liniștitoare pe termen scurt, lasă în aer întrebarea fundamentală:

cât de pregătit este statul să ofere un sistem de pensii predictibil, sigur și corect?

Promisiuni… și realitate

Interviul ministrului Florin Manole arată două lucruri: guvernul știe exact unde sunt fricile – vârsta de pensionare, plata pensiilor, recalcularea, fraudele. Și, în același timp, nu are încă soluțiile clare care să redea oamenilor încrederea.

România nu duce lipsă de declarații ferme. Duce lipsă de consecvență și de rezultate vizibile. Pentru pensionari, fiecare zi e o bătălie cu realitatea. Pentru guvernanți, fiecare interviu e o încercare de a mai cumpăra timp.

Iar până când reforma nu se va transforma în certitudine, rămânem în aceeași zonă gri: între promisiunea liniștitoare și dezamăgirea amară.