Ce spune un nou studiu despre SARS-CoV-2 și trecerea virusurilor de la animale la oameni

O nouă cercetare schimbă radical modul în care este înțeleasă apariția pandemiilor, punând sub semnul întrebării una dintre cele mai răspândite teorii din ultimii ani. Potrivit unui studiu publicat în prestigioasa revistă științifică Cell, multe dintre virusurile care au provocat epidemii majore nu au avut nevoie de mutații speciale pentru a infecta oamenii.

Virusurile erau deja pregătite să infecteze oamenii

Până recent, comunitatea științifică susținea că virusurile provenite de la animale devin periculoase pentru oameni abia după ce suferă mutații care le permit să se adapteze organismului uman. Noul studiu contrazice însă această ipoteză.

Cercetătorii au descoperit că majoritatea virusurilor zoonotice implicate în epidemii și pandemii recente erau deja capabile să infecteze oamenii înainte de a suferi modificări genetice semnificative. Astfel, factorul decisiv nu a fost evoluția virusului, ci expunerea oamenilor la aceste agenți patogeni.

Virusurile zoonotice sunt acele virusuri care se transmit de la animale la oameni și sunt considerate o amenințare majoră pentru sănătatea publică la nivel global.

10:21, 09.03.2026 • Energie

Prețul petrolului urcă peste 110 dolari pe baril, cel mai ridicat nivel de la pandemie

Analiza unor virusuri responsabile de epidemii majore

Echipa de cercetare, formată din specialiști ai Universitatea California San Diego, a analizat genomurile mai multor virusuri implicate în focare importante la nivel mondial.

Printre acestea se numără virusurile gripale de tip A, Ebola, Marburg, mpox (variola maimuței), SARS și COVID-19.

Scopul cercetării a fost identificarea unor eventuale semne de adaptare evolutivă înainte ca aceste virusuri să treacă de la animale la oameni.

Ce au descoperit cercetătorii

Analiza a fost realizată printr-o metodă filogenetică, care permite evaluarea relațiilor evolutive dintre virusuri. Oamenii de știință au studiat presiunea selecției naturale asupra genomului viral în trei etape: la nivelul gazdelor animale, imediat înainte de transmiterea la om și în faza de răspândire în populația umană.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Înainte de transmiterea la oameni, virusurile nu prezentau semne că ar fi trecut printr-un proces de adaptare specială. Intensitatea selecției naturale era considerată normală, fără indicii că virusurile ar fi evoluat pentru a infecta omul.

Modificările genetice au apărut abia după ce virusurile au început să circule în rândul populației umane, ceea ce sugerează că adaptarea la om este un proces ulterior, nu unul prealabil.

Rolul activităților umane în apariția pandemiilor

Cercetătorii atrag atenția că răspândirea virusurilor zoonotice este puternic influențată de activitățile umane. Printre factorii principali se numără apropierea de animale domestice, distrugerea habitatelor naturale și comerțul cu animale sălbatice.

Aceste interacțiuni cresc semnificativ probabilitatea ca oamenii să intre în contact cu virusuri care există deja în natură și care, în anumite condiții, pot infecta și alte specii, inclusiv omul.

Astfel, riscul apariției unor noi pandemii este mai degrabă legat de comportamentul uman decât de transformări genetice rare ale virusurilor.

Implicații pentru originea SARS-CoV-2

Studiul are implicații importante și în dezbaterea privind originea virusului SARS-CoV-2, responsabil pentru pandemia de COVID-19. Autorii nu au identificat dovezi care să susțină ipoteza unei modificări în laborator sau a unei evoluții îndelungate într-o gazdă intermediară înainte de infectarea oamenilor.

Potrivit cercetătorilor, rezultatele sunt compatibile cu o origine naturală zoonotică, în care virusul a trecut de la animale la oameni fără modificări majore prealabile.

Pentru a valida metoda utilizată, echipa a analizat și virusuri crescute în laborator. În aceste cazuri, au fost identificate tipare evolutive diferite față de cele observate în transmiterea naturală.

Lecții din pandemii anterioare

Cercetarea oferă și indicii relevante despre pandemii din trecut. De exemplu, analiza virusului responsabil pentru gripa H1N1 din 1977 sugerează o posibilă origine de laborator, întrucât acesta prezenta caracteristici similare cu tulpinile adaptate în condiții controlate.

Această diferență între virusurile provenite din natură și cele manipulate în laborator ar putea ajuta, în viitor, la identificarea mai rapidă a originii unor noi agenți patogeni.

O schimbare de paradigmă în prevenirea pandemiilor

Rezultatele studiului schimbă perspectiva asupra modului în care ar trebui prevenite pandemiile. În loc să se concentreze exclusiv pe monitorizarea mutațiilor virale, experții susțin că este esențială reducerea expunerii oamenilor la virusuri existente în natură.

Măsurile recomandate includ monitorizarea atentă a bolilor la animale, limitarea interacțiunilor riscante și adoptarea unor politici mai stricte privind comerțul cu animale sălbatice.

În acest context, prevenirea viitoarelor crize sanitare depinde mai mult de gestionarea relației dintre oameni și mediul înconjurător decât de anticiparea unor mutații imprevizibile ale virusurilor.