Cea mai mare erupție vulcanică din istoria omenirii. A modificat clima globală și a luat sute de mii de vieți
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/06/eruptie-vulcan-tambora1.jpg)
Erupția vulcanului Tambora din 1815, care a avut loc pe insula Sumbawa din actuala Indonezie, este considerată cea mai puternică erupție vulcanică documentată în epoca modernă, care a avut un impact devastator asupra climei globale, agriculturii și civilizațiilor. Cea mai mare erupție vulcanică din istoria omenirii a ucis între 10.000-12.000 de oameni, dar din cauza foametei, a bolilor și a crizelor economice s-au mai stins încă 100.000 de persoane.
Erupția vulcanică a adus iarna în plină vară
Această catastrofă a avut efecte în toată lumea și a provocat „iarna vulcanică”, astfel că în anul 1816 a fost iarnă în plină vară. Temperaturile globale au scăzut, recoltele au fost distruse și lumea a fost zguduită de epidemii, migrații și revolte. Și mai greu a fost cu schimbările bruște ale vremii, întrucât temperaturile ajungeau în câteva ore la 35 de grade, apoi scădeau brusc la punctul de îngheț.
Vulcanul Tambora a fost unul dintre cei mai mari din regiune
Vulcanul Tambora, situat pe insula Sumbawa din arhipelagul indonezian, s-a format cu 57.000-43.000 de ani în urmă ca rezultat al subducției plăcii tectonice australiene sub placa eurasiatică. Înainte de erupția din 1815, Tambora măsura aproximativ 4.300 de metri, fiind unul dintre cei mai impunători vulcani din regiune. Nu a fost singura erupție a vulcanului, studiile geologice indicând episoade anterioare în Holocen, în jurul anilor 3910 î.Hr., 3050 î.Hr. și 740 d.Hr., dar nu se cunoaște cât a fost de mare magnitudinea acestora.
Cum a fost loc catastofra
Între 10 și 11 aprilie 1815, Tambora a erupt cu o forță incredibilă, de 10.000 de ori puterea bombei atomice de la Hiroshima. Erupția a proiectat în atmosferă aproximativ 160 de kilometri cubi de material vulcanic, inclusiv cenușă, lavă, gaze și roci, dintre care 50 de kilometri cubi au ajuns în stratosferă, la peste 30 de kilometri altitudine. Explozia s-a făcut auzită la peste 2.600 km distanță, în Sumatra și Insulele Andaman.
Insula Sumbawa a căpătat o imagine greu de descris în cuvinte. Valuri de cenușă fierbinte, clădirile s-au prăbușit, iar în jur de 12.000 de oamenii au murit pe loc, iar apa a fost contaminată. Ca urmare a erupției vulcanice, peisajul insulei s-a transformat radical.
„Zgomot ca un tunet și un cer negru ca smoala”
Ca urmare a prăbușirii materialului vulcanic în lume s-au înregistrat tsunamiuri locale și s-au înregistrat alte victime. Coloniștii olandezi, negustorii britanici și localnici spun că s-a auzit „un zgomot ca de tunet”, iar cerul a devenit „negru ca smoala”. Vara anului 1816 a fost marcată de ploi torențiale și înghețuri târzii, iar recoltele de grâu, ovăz și cartofi au fost distruse în Anglia, Irlanda și Franța, ducând la foamete.
Prețurile alimentelor au crescut cu 200–300%, iar în Londra și Paris au fost revolte puternice. În New England, zăpada din iunie și iulie a decimat culturile de porumb și fân, provocând „Marea Foamete din 1816”. A fost răspândită holera, care a ucis milioane în anii 1817–1824. Aceasta a fost una dintre primele pandemii globale documentate. Criza a stimulat inovații, precum introducerea cartofului ca aliment de bază în Europa, datorită rezistenței sale la condiții dificile.