Cerul prinde viață. Orionidele aduc o ploaie de stele spectaculoasă în luna octombrie

În fiecare an, luna octombrie oferă pasionaților de astronomie și iubitorilor de frumuseți cerești un spectacol unic: ploaia de meteori Orionidele. În 2025, fenomenul va atinge punctul maxim între 21 și 22 octombrie, oferind ocazia de a observa până la 15 meteori pe oră. Acest eveniment spectaculos are un caracter anual și este legat direct de cometa Halley, una dintre cele mai faimoase comete cunoscute.

Orionidele: stele căzătoare de toamnă

Orionidele sunt un curent de meteori care apare atunci când Pământul traversează norul de praf lăsat în urma cometei Halley. Particulele pătrund în atmosfera Pământului și se aprind din cauza frecării cu aerul, generând traiectorii luminoase vizibile pe cer. Radialul, adică punctul aparent de unde par să provină, se află în constelația Orion, aproape de celebra Centură a lui Orion, de unde și denumirea curentului.

În nopțile de maxim, între 21 și 22 octombrie, observatorii pot vedea 10-15 meteori pe oră. Evenimentul este vizibil cu ochiul liber, dar experiența devine mult mai impresionantă dacă este urmărit din zone fără poluare luminoasă, departe de oraș sau clădiri înalte. Spre deosebire de Perseide, care apar în august și sunt mai intense, Orionidele oferă un spectacol mai moderat, dar nu mai puțin spectaculos în nopțile senine de toamnă.

„Orionidele sunt mai puțin intense decât Perseidele, dar sunt totuși spectaculoase, mai ales în nopțile senine de toamnă”, explică Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.

Meteorii: stele căzătoare și originea lor

Meteorii reprezintă fenomenul vizibil atunci când un meteoroid pătrunde în atmosfera Pământului și se aprinde, generând o dâră luminoasă pe cer. Meteoroizii sunt resturi de dimensiuni medii, de la pietre mici până la bolovani, rămase din formarea sistemului solar. Cele mai mari obiecte se numesc asteroizi sau comete, iar rareori un meteoroid nu arde complet în atmosferă, devenind meteorit.

Acest fenomen nu este doar spectaculos, ci și educativ, oferind informații despre dinamica sistemului solar și despre interacțiunea Pământului cu resturile cosmice. Meteorii apar frecvent în curenți, precum Perseidele sau Orionidele, atunci când planeta traversează zone concentrate de praf cosmic.

Cometa Halley: sursa Orionidelor

Curentul de meteori Orionide își are originea în cometa Halley, primul obiect cosmic căruia i s-a calculat perioada de revoluție în jurul Soarelui. Descoperită de astronomul G. Dorffel în 1682 și studiată de Edmund Halley, cometa are o perioadă de revoluție de 76 de ani și a fost prima cometă a cărei revenire a fost prezisă. Nucleul cometei are forma unei alune, cu lungimea de 15 km, fiind compus majoritar din apă înghețată, alături de formaldehidă, dioxid de carbon și cantități mici de azot și monoxid de carbon.

Ultima imagine a cometei a fost realizată în 2003 de Very Large Telescope (VLT), când aceasta se afla la 4,2 miliarde de km de Pământ. Data următoarei reveniri aproape de Soare este iulie 2061, moment în care va fi vizibilă mai bine și va atinge magnitudinea -2, comparabilă cu strălucirea planetei Jupiter.

Pentru o experiență optimă de vizionare, astronomii recomandă:

• Alegerea unui loc întunecat, departe de lumina orașului;
• Observarea după miezul nopții, când cerul este cel mai întunecat;
• Nu este necesar echipament special, ochiul liber fiind suficient;