ChatGPT, ministrul adevărului: cum îți organizează AI-ul bugetul de subzistență în România

Publicat: 31 iul. 2025, 22:38, de Radu Caranfil, în POLITICĂ

viziunea AI și viziunea politicianului despre subzistență

Ai zice că e o glumă de internet, o memă cu „Statul român în 2025”. Dar nu, e mai mult: o oglindă pe care o ține în fața noastră un asistent virtual, cu politețe algoritmică și zero ipocrizie. ChatGPT a fost întrebat: Cum poți supraviețui în România cu salariul minim? Nu cum trăiești, nu cum te dezvolți. Ci cum reziști.

Și răspunsul a fost de o luciditate care te ia cu frig.
Nu poți visa. Nu poți greși. Nu poți răci. Nu poți avea copii. Nu poți trăi. Dar se poate „merge mai departe”, cu sacrificii constante și zero marjă pentru urgență.
Pe scurt: un buget de supraviețuire, croit ca o lespede, nu ca o viață.

Un guvern mut și un robot lucid

Cea mai tulburătoare ironie a momentului nu e că românii se descurcă greu. Asta o știm cu toții. Ironia este că un AI – o unealtă, o aplicație – înțelege mai bine drama traiului în România decât miniștrii, parlamentarii, consilierii și economiștii guvernamentali la un loc.

Guvernul, preocupat de TVA și de „strategii fiscale”, tace. Sau, mai bine zis, vorbește în metafore sterile despre redresare și reformă. Dar în buzunarul cetățeanului, pe 2.574 de lei lunar, adevărul e simplu:
dacă îți crapă frigiderul, te-ai dus pe copcă. dacă te îmbolnăvești, nu ai cu ce. dacă ai un copil, n-ai cum.

11:29, 22.07.2025 • TEHNOLOGIE

Inteligența artificială „concurează” la olimpiadă: ChatGPT și Gemini, medalii de aur la matematică

10:38, 13.07.2025 • TEHNOLOGIE

ChatGPT, păcălit să dezvăluie chei Windows reale într-un joc aparent inofensiv

Și atunci, între o clasă politică care îți spune că totul „este sustenabil” și un AI care îți spune că „e imposibil”, pe cine alegi să crezi?

Ghidul oficial al subzistenței: chirie, conserve și zero distracție

Planul de viață sugerat de AI nu e doar sumbru, e chirurgical:

Cazare? Cel mai ieftin: cameră împărțită cu alți colegi, între 800 și 1200 lei.
Mâncare? La reduceri, în cantități mari, fără snacks-uri, sucuri sau alcool. Gătești și congelezi.
Facturi? Becurile LED devin eroi naționali. Nu pui aer condiționat. Nici centrală. Nu de alta, dar viața e mai ieftină când îngheți.
Transport? Bicicletă sau picioarele tale. Benzina e pentru boieri.
Venit suplimentar? Poate mai prinzi ceva de pe net: un task, un mic job, un weekend muncit.

E atât de precis și lipsit de milă acest buget, încât ai crede că vine dintr-un manual de supraviețuire urbană scris de armata israeliană. Dar nu: e ChatGPT.

românia, țara unde inteligența artificială are empatie

Paradoxul e că AI-ul n-are suflet, dar pare să aibă empatie.
Nu-ți spune că „o să fie bine”. Nu-ți cere să „te adaptezi”. Nu te aburește cu „trăiește-ți visul”. Îți zice drept în față:

„E greu. Foarte greu. Aproape imposibil. Și nu e vina ta.”

În schimb, de la politicieni nu auzi nimic. Nu au un plan coerent. Nu au o soluție sustenabilă. Nu au o asumare sinceră. Doar povești despre deficit și responsabilitate fiscală, în timp ce se cheltuie miliarde pe sinecuri, protocoale și „investiții strategice”.

Și pensionarii? Și familiile cu copii? Și cei cu rate?

Dacă 2.574 de lei ajung doar pentru o persoană singură, fără copil, fără rate, fără mașină și fără probleme, atunci ce fac ceilalți?

Pensionarul cu 1.500 lei pensie? Moare cu zile?
Mama singură cu doi copii? Se transformă în magician?
Tânărul cu credit la bancă? Emigrează?
Familia care vrea să plece 5 zile la mare? Ce, s-a dilit?

Răspunsul e în tăcerea autorităților. Pentru ei, aceste familii nu există. Sunt doar „anomalii” în graficele excel cu care jonglează la ministere.

Lipsa unei strategii, lipsa unei rușini

ChatGPT nu are nicio obligație față de poporul român. Dar statul român are.
Și e rușinos că în 2025, singura voce sinceră despre sărăcia lucie a celor care muncesc vine de la o inteligență artificială, nu de la ministrul muncii, nu de la premier, nu de la președinte.

Această țară nu e condusă de incompetenți. E condusă de cinici.

Oameni care știu exact cât e salariul minim, cât costă viața, dar care preferă să mintă, să se ascundă, să se folosească de statistici.

Ce e de făcut? Educație, onestitate, revoltă

Nu, nu e de-ajuns să înjuri guvernul pe Facebook. Și nici să râzi amar de glumele cu ChatGPT.
E nevoie de o schimbare profundă: în felul în care înțelegem educația, în felul în care ne organizăm politic, în felul în care cerem responsabilitate.

Până atunci, AI-ul ne face bugetul. Iar statul ne face cu nervii.

Cum trăiește un om cu salariul minim în România? Ghidul cinic al supraviețuirii moderne…

România anului 2025 este, pe hârtie, o țară europeană. Pe banii care circulă prin portofelele cetățenilor săi, e o glumă sinistră. Salariul minim net este, într-un entuziasm oficial iresponsabil, de 2.574 lei. Dar oricine a deschis vreodată un frigider gol sau a primit factura de gaze știe că nu este vorba despre salariu. Este vorba despre un pariu zilnic cu supraviețuirea.

Cum arată viața cu 2.574 lei?

S-o spunem clar: nu e viață. E un joc de echilibristică pe un fir de sârmă ruginită, fără plasă dedesubt. Este existență pur biologică, redusă la instinctul de conservare. Cu un astfel de venit, românul de rând nu are dreptul să se îmbolnăvească, să răcească, să aibă ghinion, să viseze, să greșească.

În termeni de economie crudă, salariul minim este doar o amânare a colapsului.

Locuința: adăpostul precar al omului modern

Dacă nu ai garsoniera moștenită de la bunici, ai o problemă. Chiria este, practic, o condamnare la mâncare mai puțină, la lipsa accesului la sănătate, sau la traiul cu alți cinci oameni într-un apartament de bloc. Cele mai ieftine opțiuni:

cameră împreună cu alți: 800-1.200 lei/lună
garsonieră în zone uitate de Dumnezeu: 1.200-1.400 lei/lună

Să nu uităm: din 2.574 lei, deja ai pierdut jumătate.

Mâncare: cu ce mai păcălim azi foamea?

Mâncarea nu mai e demult o plăcere. E o strategie. Un puzzle trist alcătuit din conserve, legume ofilite de la finalul programului de piață, și cartofi la cuptor repetați ritualic. Carnea este o aspirație. Dulciurile, un accident. Fructele, un lux exotic.

Fără reduceri agresive, fără congelator plin de porții gătite ca la popotă, nu există supraviețuire. Totul se reduce la: „cu ce scap azi?”

Facturi: taxă pe existență

Apa, curentul, gazul. Fiecare lună aduce un mic infarct economic. Fără aer condiționat, fără încălzire serioasă iarna, cu lumina stinsă în camerele nefolosite. Electrocasnicele devin inamici.

Transportul: drumul spre muncă, cu picioarele

Transportul e un moft dacă nu ai bicicletă. Metroul sau autobuzul costă, încet încet devin inaccesibile. În multe cazuri, omul cu salariul minim devine maratonist urban.

Timp liber: o noțiune absurdă

Ce timp liber? Te uiți la pereți. Citești de pe telefon. Ieși doar dacă ieșitul nu costă. Cafenelele, cinematograful, sala de sport sunt realități din alt univers.

Copii? vis interzis

Cu salariul minim, un copil e o catastrofă financiară. Hăinuțe, mâncare, grădinițe, scutece, medicamente. Nu există spațiu pentru ei în ecuația asta.

Sănătate: încă o ruletă rusească

Dacă te îmbolnăvești, ai pierdut jocul. O rețetă simplă, un control medical banal, analizele de rutină sunt inaccesibile. Sistemul medical e gratuit pe hârtie, dar costisitor în realitate.

Credit? Spune-i adio!

Nicio bancă serioasă nu acordă credite celor care abia supraviețuiesc. În cele mai bune cazuri, ai un card de cumpărături. Care învie tentația. și apoi… datoriile.

Venit suplimentar: goana după firimituri

Cei care supraviețuiesc o fac din micii bani adunați pe lângă: freelance, babysitting, spălat mașini, încă o oră la o firmă de curățenie. În orice moment, încă 200-300 de lei pot fi diferența între o masă decentă și o seară cu stomacul gol.

Educația financiară, pentru cine?

Când toată energia e consumată pe supraviețuire, cine să mai aibă timp pentru educație financiară? Cum să înveți să „pui deoparte” dintr-o sumă care nu ajunge nici pentru strictul necesar?

Supraviețuirea este deja un act de eroism

Salariul minim în România nu este o soluție. Este o condamnare. O batjocură. Un sistem care pune milioane de oameni în poziția de a trăi la limita suportabilului, într-o luptă zilnică, fără nici un bonus pentru anduranță.