Cât de speriată este China de întoarcerea lui Donald Trump

Pe cine favorizează cu adevărat China, Joe Biden sau Donald Trump? Răspunsul nu este deloc simplu.

Dacă vrei să înțelegi cum se simte China în legătură cu perspectiva ca Donald Trump să câștige alegerile prezidențiale din America, rețelele sociale chineze oferă semnale revelatoare. În ultimele săptămâni, ele au început să fiarbă de furie și batjocură. Perspectiva tarifelor americane de peste 60% la importurile chineze? „Adăugați și mai mult”, tună un comentator online din China. „Aș fi curios să văd cum ar trăi americanii obișnuiți.”Alții cred că domnul Trump ar crește șansele unor războaie. Lumea nu va fi „niciodată în pace” cu el în jur, consideră un alt internaut. „Acest bătrân nebun este prea vicios”, spune un al treilea. „Trebuie anihilat.”

Nu este doar pe internet: perspectiva unei victorii a lui Trump este subiectul dezbaterii și printre elitele chineze. Ele se tem că întoarcerea sa la Casa Albă ar duce la un război comercial și mai intens, cu costuri economice potențial enorme. Dar ei cred și că disprețul său pentru alianțe (vezi ultima izbucnire împotriva NATO) ar putea aduce câștiguri uriașe de propagandă și ar putea submina sistemul de securitate condus de America în Asia, eliberând China să acționeze cum dorește în Taiwan și nu numai. Unii naționaliști chinezi își aplaudă succesele și îl numesc pe Trump Camaradul Chuan Jianguo: Chuan fiind o reprezentare obișnuită a numelui de familie al lui Trump, iar Jianguo înseamnă „construiește țara”. Este o modalitate de a sugera că excesele lui Trump fac China mai puternică, scrie The Economist.

Pentru Xi Jinping, liderul Chinei, compromisurile imprevizibile pe care le-ar implica o președinție a lui Trump sunt cu atât mai dificil de cântărit, chiar dacă relația celor doi bărbați este destul de rezonabilă după multiple întâlniri, de la banchetele din Beijing la cinele cu steak la Mar-a-Lago, ascunzătoarea lui Trump din Florida. „Îmi place foarte mult președintele Xi”, a spus recent Trump la Fox News. „A fost un foarte bun prieten al meu în timpul mandatului meu.” Pe de o parte, președinția lui Trump din 2017 până în 2021 a văzut o schimbare profundă în politica Americii. Administrația sa a impus tarife în încercarea de a reduce deficitul comercial al Americii și de a proteja locurile de muncă. A redefinit dezbaterea internă din America, cu China portretizată ca un adversar politic, tehnologic și militar.

Pe de altă parte, abordarea mai sistematică a lui Biden în guvernare a pus o amenințare diferită pentru China decât cea din primul mandat al lui Trump. America a păstrat tarifele lui Trump, dar, în plus, a construit și un sistem cuprinzător pentru restricționarea fluxurilor de tehnologie occidentală către China. Și, investind în parteneriatele și alianțele de securitate ale Americii, de la Australia și India până la Filipine și Coreea de Sud, a reînviat un sistem de securitate asiatic pentru a descuraja și a conține China.

Biden ar putea fi cunoscut ca Shui Wang, sau Regele Somnoros, în China. Dar, în timp ce mai reținut decât Trump, el a fost în unele privințe un adversar mai formidabil. O mare parte din calculele lui Xi acum este să înțeleagă ce ar putea face Trump în al doilea mandat. Ai putea crede că după patru ani în funcție, pofta maga de a se confrunta cu China ar fi satisfăcută. Totuși, semnalele disponibile sugerează că opoziția față de China în cercul interior al lui Trump s-ar fi intensificat. Ia în considerare opiniile lui Robert Lighthizer, reprezentantul său comercial influent, care ar putea ocupa din nou un loc important în Casa Albă. În perioada 2017-2021, el a inițiat o investigație privind furtul chinez de proprietate intelectuală și a invocat Secțiunea 301 a legii comerciale a Americii, care permite președintelui să pedepsească partenerii comerciali care nu se comportă corect, pentru a crește tarifele. Tariful mediu cu care se confruntau firmele chineze a crescut de la 3% în 2018 la 21% până la sfârșitul anului 2019, când cele două țări au semnat o pauză.

Poziția lui Lighthizer rămâne intens ostilă față de China, ale cărei instincte totalitare, susține el, reprezintă o amenințare tot mai mare. Într-o carte publicată anul trecut, „Nu există comerț liber”, el argumentează că China este „cea mai mare amenințare pe care națiunea americană și sistemul său de guvernare democratică liberală vestică au întâlnit-o de la revoluția americană”. Cartea conține mai multe propuneri dure, inclusiv screeningul investițiilor chineze nu doar din motive de securitate, ci și pentru „daune economice pe termen lung”; interzicerea oricărei companii chineze de a opera în America dacă nu există acces reciproc pentru firmele americane în China; și interzicerea TikTok, o aplicație video scurtă deținută de chinezi.

În mod crucial, Lighthizer recomandă o altă creștere uriașă a tarifelor. Scopul, susține el, ar trebui să fie „comerț echilibrat” – adică, probabil, niciun deficit comercial de bunuri deloc. Anul trecut, China încă se bucura de un surplus cu America de aproape 280 de miliarde de dolari, în scădere față de recordul de 419 miliarde de dolari în 2018, dar nu departe de cei 347 de miliarde de dolari dinaintea preluării mandatului de către Trump.

Pentru a corecta aceasta, dl. Lighthizer solicită anularea „unei dintre cele mai mari greșeli” din istoria Americii: decizia de a intra în „relații comerciale normale permanente” (PNTR) cu China în 2000. Acest lucru a permis Chinei să plătească aceleași tarife scăzute pe care America le percepe majorității partenerilor săi comerciali, în locul unui set alternativ, mai ridicat, de taxe care apar în „coloana 2” a programului de tarife al Americii și se aplică doar unui număr mic de țări precum Cuba și Coreea de Nord, iar acum Rusia și Belarus.

Încetarea PNTR cu China ar crește tarifele la bunurile chineze în medie cu 61%, conform Oxford Economics, o firmă de consultanță, presupunând că tarifele Secțiunii 301 rămân în vigoare. Pentru telefoanele mobile chineze, tarifele ar crește de la 0% la 35%; pentru jucăriile chineze, de la 0% la 70%.

În loc să se mulțumească cu tarifele existente din coloana 2, America ar putea elabora un nou program de tarife doar pentru China. Acesta ar putea fi chiar mai restrictiv pentru unele bunuri (cum ar fi mașinile), dar mai puțin restrictiv pentru alte produse dragi consumatorilor americani, cum ar fi iPhone-urile Apple. Xi va fi ocupat întrebându-și consilierii să estimeze cât de mare ar putea fi impactul economic.

Un ghid este trecutul. La apogeul său, războiul comercial a redus cu până la 0,8% din PIB-ul trimestrial al Chinei, conform Goldman Sachs, echivalent cu aproximativ 40 de miliarde de dolari în dolarii de astăzi. În total, efectul net al comerțului a fost negativ pentru China și pozitiv pentru America. Dar conflictul a erodat veniturile atât ale chinezilor, cât și ale americanilor, prin creșterea prețurilor, a perturbat piețele financiare din fiecare țară și a dus la incertitudini politice care au inhibat cheltuielile de afaceri.

Alt ghid pentru costuri este modelarea. Renunțare la PNTR ar reduce cota așteptată a Americii din exporturile Chinei de la aproximativ o cincime în conformitate cu politicile existente la aproximativ 3%, conform Oxford Economics. Există multe părți mobile în astfel de simulări. Una dintre considerații este dacă firmele cred că noile tarife Trump ar fi menținute după ce acesta ar părăsi funcția, așa cum s-a întâmplat și data trecută.

Un alt aspect este că unele componente chineze ar ajunge totuși pe piața americană integrate în bunuri asamblate de alte țări. Economia și piețele financiare ale Chinei sunt într-o stare deplorabilă în comparație cu 2017. Și nu este clar cum ar reacționa China: acest lucru nu a forțat America să cedeze în timpul primului mandat al lui Trump.

Oxford Economics presupune că China și-ar crește tarifele cu aproximativ 17 puncte procentuale în medie. În orice caz, relația economică cândva intimă între superputeri ar putea fi redusă la un sărut aerian. În orice caz, genul de decuplare pe care consilierii lui Trump o prevăd ar aduce daune profunde economiei Chinei. Studiile lui JaeBin Ahn și ale altor economiști de la FMI arată ce s-ar întâmpla dacă lumea se împarte în sfere economice rivale cu fluxuri limitate de investiții străine directe între ele. Dacă aceste fluxuri ar scădea la jumătate, ar putea reduce în cele din urmă PIB-ul Chinei cu aproximativ 2%, în raport cu un punct de referință în care fluxurile de investiții sunt mai libere. Un alt studiu realizat de Carlos Góes de la Universitatea din California, San Diego, și Eddy Bekers de la Organizația Mondială a Comerțului susține că majorarea tarifelor cu aproximativ 30% ar putea reduce veniturile Chinei cu peste 5% până în 2040.

Încă patru ani?

Judecând după comerț și tarife, este probabil ca Xi să favorizeze o victorie a lui Biden. O administrație Biden ar putea extinde probabil restricțiile la importurile de vehicule electrice chineze și ar împiedica în continuare fluxul de tehnologie americană de vârf către China în domenii precum semiconductori, inteligența artificială și calculul cuantic. Dar este mult mai puțin probabil decât o administrație Trump să declanșeze un șoc comercial destabilizator.

Cu toate acestea, relația America-China cuprinde mult mai mult decât economia, și aici, calculul pentru Xi ar putea înclina în altă direcție. El se resimte față de ordinea mondială condusă de Occident și își dorește să stabilească China drept un centru alternativ de putere. Relația tumultuoasă a lui Trump cu aliații Americii din Europa și Asia ar putea submina coeziunea cu aceștia în privința politicii față de China dacă ar fi reales. Remarcile sale disprețuitoare despre NATO, inclusiv sugestia sa recentă că nu ar oferi protecție americană aliaților care nu cheltuiesc suficient pentru apărare, sunt muzică pentru urechile Chinei.

China vede NATO ca un relicvar al Războiului Rece pe care Vestul îl folosește pentru a-și păstra dominația. Din același motiv, se bucură de orice tensiune în relațiile Americii cu Japonia și Coreea de Sud, așa cum a cauzat-o Trump amenințând retragerea trupelor americane din aceste țări dacă guvernele lor nu ar fi fost de acord cu creșteri mari ale contribuțiilor la costul menținerii bazelor.

O administrație Trump ar putea desface munca pe care a făcut-o Biden pentru a promova parteneriatele asiatice. Pentru nemulțumirea Chinei, el a creat o nouă grupare, cunoscută sub numele de AUKUS, menită să consolideze cooperarea cu Australia și Marea Britanie în răspunsul la provocarea de securitate pusă de Marina Chinei în Oceanul Indian și în Pacific. China, în mod incorect, o numește „NATO-like”. Totuși, AUKUS implică exact genul de relație pe termen lung, în locul relației tranzacționale, pe care dl. Trump o displace.

La fel și în cazul Taiwanului, Trump ar putea fi preferabil pentru China. Biden uneori a mers dincolo de limbajul convențional, ambivalent, despre angajamentele Americii față de insulă. El a spus în repetate rânduri că trupele americane ar apăra Taiwanul dacă China ar invada, doar pentru ca asistenții săi să retragă ulterior comentariile sale după indignarea Chinei. Trump este probabil mult mai puțin entuziasmat de protejarea insulei. În memoriile sale, John Bolton, care a fost consilierul său pentru securitate națională în 2018 și 2019 înainte de o despărțire amară, a scris despre „mormăiala” lui Trump referitoare la vânzările de arme către Taiwan. Trump era „morocănos” în privința Taiwanului, a spus Bolton, sugerând că șeful său lipsea de angajament față de un „aliat democratic”.

Peste toate acestea, Xi vrea stabilitate. Opiniile cercetătorilor chinezi probabil reflectă gândirea oficială. Într-un interviu în media de stat din ianuarie, Yan Xuetong de la Universitatea Tsinghua din Beijing a spus că candidații vor concura să arate „care este mai anti-China” decât celălalt: „Dacă vrem să împiedicăm confruntarea între cele două părți să scape de sub control și să escaladeze într-un conflict, țara noastră trebuie să ia unele măsuri proactive.” Abordarea lui Biden față de China probabil va fi mai previzibilă, dar mai bine organizată și aplicată, și poate o amenințare mai mare pe termen lung. Potențialul lui Trump pentru haos și excese ar putea crea oportunități pentru China de a-l depăși pe America, dar ar putea aduce și instabilitatea pe care China o teme.

Ar putea exista o cale de ieșire din confruntarea dintre superputeri? Wu Xinbo de la Universitatea Fudan din Shanghai sugerează că Biden oferă speranță pentru legăturile sino-americane. Într-un articol online el îl descrie pe Trump ca un „unilateralist”, având puțină nevoie de ajutorul Chinei. „Dar Biden încă speră să mențină poziția dominantă a Americii în lume”, scrie Wu. „Atâta timp cât Statele Unite vor să rezolve multe probleme globale, nu pot face acest lucru fără cooperare cu China.” Totuși, în mijlocul unei acumulări militare și a deteriorării legăturilor comerciale, astfel de optimism este rar. Xi va urmări cu atenție numărul de voturi în noiembrie: cei doi candidați probabili îi prezintă Chinei provocări foarte diferite. Dar chiar și în timp ce așteaptă un rezultat, va ști că, indiferent cât de divizată ar fi politica americană, ostilitatea față de China este acum o problemă bipartisană, și adânc înrădăcinată. Pentru el și pentru America, ciclul electoral face parte dintr-o luptă pe termen lung.