China își arată unitatea cu Rusia și Coreea de Nord, dar diferențele persistă
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/09/Proiect-nou-1-4.jpg)
Președintele chinez Xi Jinping a defilat pe Piața Tiananmen alături de liderii nuclearilor Rusia și Coreea de Nord, într-un spectacol de forță ce a inclus rachete intercontinentale prezentate mulțimii fluturând steaguri. Evenimentul a marcat o nouă etapă în redefinirea ordinii internaționale, evidențiind legăturile tot mai strânse ale Chinei cu Moscova și Phenian, două state sancționate de Occident și implicate direct sau indirect în războiul din Ucraina.
Contrar reticenței tradiționale, Xi Jinping a arătat public apropierea față de aceste state. Totuși, experții subliniază că aceste relații nu constituie o alianță militară sau politică capabilă să influențeze întreaga Eurasiă, cea mai bogată și populată regiune a lumii.
Beijing, precaut, dar tot mai vizibil
Tang Xiaoyang, profesor la Departamentul de Relații Internaționale al Universității Tsinghua, explică: „China este foarte precaută în relația cu aceste două țări. Spre deosebire de percepția occidentală că ar fi aliați, China nu se află în aceeași tabără. Viziunea sa asupra războiului și securității este foarte diferită; ceea ce urmărește este stabilitatea la granițe.”
Diplomați occidentali și analiști chinezi observă totuși că decalajul dintre obiectivele Beijingului și cele ale partenerilor săi juniori se reduce, ceea ce ar putea modela viitorul sistem internațional, scrie The Wall Street Journal.
Tong Zhao, cercetător senior la Carnegie China, notează: „China devine mai puțin discretă în a fi percepută ca parte a așa-numitei axe a tulburării. Competiția tot mai intensă cu SUA oferă Chinei oportunitatea de a arăta că poate să unească prietenii mai bine decât America, care își aliena aliații.”
Militarizarea și ambițiile globale
Parada de miercuri a demonstrat capacitatea militară crescândă a Chinei și încrederea acesteia că ar putea câștiga un război convențional împotriva Statelor Unite. Aceasta a urmat summitului regional de la Tianjin, la care a participat și premierul indian Narendra Modi. Xi a propus atunci o „inițiativă de guvernanță globală” menită să creeze o ordine internațională mai „dreaptă și echitabilă”, mai puțin dominată de SUA.
Relația cu Rusia: cooperare strategică, dar cu limite
Oficialii chinezi subliniază că apropierea de Rusia nu înseamnă implicare directă în războiul din Ucraina. Wang Dong, profesor la Universitatea din Beijing, afirmă: „China și Rusia împărtășesc o înțelegere puternică despre modul în care ar trebui să funcționeze noua ordine internațională. Relația noastră cu Rusia este de importanță strategică, nu doar ca reacție la ostilitatea Washingtonului.”
Xinbo Wu, decan al Institutului de Studii Internaționale de la Universitatea Fudan, subliniază că nici Rusia, nici China nu doresc să fie implicate în conflicte majore ale celeilalte: „Suntem buni prieteni și parteneri, dar nu vom deveni aliați militari.”
Mesajele simbolice și sprijinul implicit pentru Phenian
China nu trimite arme către Rusia, nu recunoaște revendicările teritoriale rusești în Ucraina și nu susține implicarea Coreei de Nord în conflict. Totuși, imaginile lui Xi alături de Kim Jong Un și Vladimir Putin, în timp ce rachetele intercontinentale defilau, transmit un mesaj simbolic către Occident: China susține implicit Rusia și războiul acesteia din Ucraina, iar prezența lui Kim sugerează că participarea Coreei de Nord nu creează disconfort semnificativ Beijingului.
Impactul economic al relațiilor cu Rusia
Cooperarea economică cu Rusia rămâne semnificativă: schimbul bilateral a atins 245 de miliarde de dolari în 2022, deși volumul a scăzut cu 8% în primele șapte luni ale acestui an. Exporturile rusești sunt preponderent petrol, gaze și materii prime, în timp ce China furnizează produse industriale, inclusiv componente esențiale pentru industria militară a Moscovei.
Sprijinul pentru Rusia are și costuri: relațiile cu Europa, partener mult mai important pentru tehnologie și comerț, au avut de suferit. Da Wei, director al Centrului pentru Securitate și Strategie Internațională de la Tsinghua, afirmă: „Este regretabil că relațiile China–Europa sunt ținute ostatic de acest război. Aceasta este o preț pe care China îl plătește pentru un conflict pe care nu îl susține.”
Opiniile interne și riscurile strategice
Opiniile interne rămân diverse. Anumiți specialiști chinezi avertizează că comportamentul aventurier al Rusiei și Coreei de Nord generează riscuri pentru Beijing, mai ales în contextul dificultăților economice și geopolitice. Strategul Shi Yinhong subliniază: „Una dintre marile responsabilități vine de la cel care continuă războiul în Europa și de la cel care a dezvoltat programul nuclear și acum ajută Rusia să lupte în Ucraina.”
China susține că ar fi împotriva unei înfrângeri a Rusiei, dar nu este clar că ar dori o victorie totală care să transforme Ucraina într-un stat client al Moscovei. O victorie completă a Rusiei ar putea reduce dependența Moscovei de China și ar putea crea oportunități pentru o apropiere între Rusia și SUA.
Perspective istorice și priorități strategice
Politica externă a lui Xi Jinping este ghidată de conceptul de „renaștere națională”, vizând depășirea sechelelor „secolului umilinței” și consolidarea controlului asupra Taiwanului. Relația cu Rusia este influențată de amintirile istorice ale pierderii unor teritorii în estul îndepărtat, dar mesajul actual este orientat spre cooperare și viitor.
Victor Gao, vicepreședinte al Centrului pentru China și Globalizare, afirmă: „Știm ce s-a întâmplat în trecut, dar ne concentrăm pe viitor. Întreaga țară este orientată către cooperarea China–Rusia.”
Evenimentele recente arată că, deși Beijingul încearcă să proiecteze unitate cu Moscova și Phenianul, diferențele strategice și interesele divergente persistă. Modul în care aceste relații vor evolua va influența semnificativ arhitectura geopolitică globală și poziția Chinei în noul echilibru internațional.