Cine are dreptul la spor de noapte și cine nu poate fi obligat să lucreze în acest interval

Lucrul în timpul nopții nu înseamnă doar un program dificil, ci și o serie de drepturi speciale prevăzute de legislația muncii. Potrivit reglementărilor actualizate, angajații care desfășoară activitate între orele 22:00 și 06:00 sunt considerați salariați de noapte și beneficiază de compensații financiare sau de reducerea programului de lucru. În același timp, legea interzice angajatorilor să impună munca nocturnă unor categorii vulnerabile, cum ar fi minorii sau femeile însărcinate.

Cum este definită munca de noapte

Conform Codului muncii, munca prestată între orele 22:00 și 06:00 este considerată muncă de noapte. Un salariat de noapte este:

• persoana care lucrează cel puțin trei ore în timpul nopții;
• persoana care efectuează muncă de noapte în proporție de minimum 30% din timpul său lunar de lucru.

Durata normală a timpului de lucru pentru acești angajați nu trebuie să depășească, în medie, 8 ore pe zi, calculate pe o perioadă de referință de maximum trei luni calendaristice. În cazul activităților desfășurate în condiții speciale sau deosebite, limita de 8 ore nu poate fi depășită decât dacă acest lucru este prevăzut în contractul colectiv de muncă și nu contravine reglementărilor superioare.

12:02, 24.07.2025 • ACTUALITATE

„Spor de nimic”, încasat ani la rând. Performanță unică într-o primărie

Angajatorul care utilizează frecvent munca de noapte are obligația de a informa Inspectoratul Teritorial de Muncă despre această practică.

Drepturile salariaților: spor sau program redus

Angajații care lucrează noaptea pot alege una dintre următoarele forme de compensare:

• un spor de 25% din salariul de bază pentru orele lucrate în timpul nopții;
• reducerea programului de lucru cu o oră pentru zilele în care efectuează cel puțin trei ore de muncă nocturnă, fără diminuarea salariului.

În plus, salariații care urmează să presteze muncă de noapte trebuie să efectueze un examen medical gratuit înainte de începerea activității, iar ulterior, periodic. Dacă medicul constată că munca nocturnă afectează sănătatea angajatului, acesta va fi transferat la un program de zi, pentru un post compatibil cu starea sa de sănătate.

Cine nu poate fi obligat să lucreze noaptea

Legea protejează anumite categorii de persoane care nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte. Este vorba despre:

• tinerii sub 18 ani, pentru care lucrul pe timpul nopții este interzis;
• femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează;
• persoanele singure din familii monoparentale, care nu pot fi obligate să accepte un astfel de program.

Ce este norma de muncă și cum se stabilește

Potrivit Codului muncii, norma de muncă reprezintă cantitatea de activitate necesară pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu într-un ritm normal, de către o persoană calificată.

Citeşte şi: Munca de acasă: cheia spre o viață mai echilibrată și mai fericită

Norma se poate exprima în mai multe forme, în funcție de specificul activității:

• norme de timp,
• norme de producție,
• norme de personal,
• sferă de atribuții.

Angajatorul este cel care elaborează normele de muncă, însă acestea trebuie consultate cu sindicatul sau, dacă nu există, cu reprezentanții salariaților. Norma include și pauzele legale din timpul programului, precum și eventualele întreruperi impuse de procesul tehnologic.

Zilele libere legale

Legea garantează tuturor salariaților dreptul la concediu de odihnă anual plătit, dar și zile libere cu ocazia sărbătorilor legale. Printre acestea se numără:

• 1 și 2 ianuarie (Anul Nou),
• 6 și 7 ianuarie (Boboteaza și Sf. Ioan),
• 24 ianuarie (Ziua Unirii Principatelor),
• Vinerea Mare, prima și a doua zi de Paște,
• 1 mai,
• 1 iunie,
• prima și a doua zi de Rusalii,
• 15 august (Adormirea Maicii Domnului),
• 30 noiembrie (Sf. Andrei),
• 1 decembrie (Ziua Națională),
• 25 și 26 decembrie (Crăciunul).

Prin contractele colective de muncă, pot fi stabilite și alte zile libere suplimentare, în funcție de domeniu sau specificul activității.