Cine este Bjoern Seibert, puterea din spatele „tronului” reginei Ursula: N-ai auzit niciodată de el? Exact așa îi place

„Este incredibil de influent”, a spus Phil Gordon, fost consilier pe probleme de securitate națională al Kamalei Harris pe vremea când aceasta era vicepreședinte al SUA. „Nimeni nu era perceput ca înțelegând mai bine UE și cum să realizeze lucrurile.”

Alții sunt de acord, lăudându-l pe Seibert ca fiind „foarte inteligent” și „un gânditor strategic”.

„Este, de departe, cel mai puternic oficial de la Bruxelles”, a declarat Mujtaba Rahman, șeful departamentului Europa de la Eurasia Group, un think tank.

„Co-președintele” neoficial al Comisiei

Mai confortabil în culise decât în ​​lumina reflectoarelor, Seibert este extrem de discret. Printre faptele cunoscute publicului despre el se numără faptul că este căsătorit, are doi copii și lucrează incredibil de multe ore. Cam atât.

Însă, în timp ce se angajează în al doilea mandat de cinci ani ca șef de cabinet al lui von der Leyen, Seibert – uneori numit „co-președinte” neoficial al Comisiei – se confruntă cu critici din ce în ce mai mari din partea celor care consideră că puterea sa a crescut mult prea mult.

Într-un interviu acordat publicației Politico la începutul lunii iunie, fostul negociator UE pentru Brexit, Michel Barnier, a deplâns ceea ce a numit o „derivă autoritară” la Bruxelles sub conducerea lui von der Leyen și a „puternicului său șef de cabinet”. Acest lucru coincide cu ceea ce șase foști și actuali angajați ai Comisiei au declarat pentru Politico, și anume că insistența lui Seibert de a aproba totul, de la punctele de vedere ale comisarilor săi în discursurile publice până la numele candidaților individuali pentru Cabinet, duce la blocaje, întârzieri și demoralizare. Un alt efect este frica.

Adjutant supraputernic

Dintre cei 25 de oficiali, diplomați, legislatori și experți ai UE care au vorbit pentru Politico, doar trei au fost de acord să vorbească public și doar unul dintre aceștia a exprimat vreo critică. Mai multe persoane au invocat teama de represalii profesionale drept motiv pentru care doresc să rămână anonime.

Alții spun că înclinațiile sale conservatoare germane sunt dominante într-un oraș care este deja preponderent german și conservator. Ei fac aluzie la momentul în care Seibert a insistat să susțină un conservator german pentru un post important de reprezentant pentru afaceri al UE. Alții indică relația sa strânsă de lucru cu administrația fostului președinte american Joe Biden, situație despre care spun că a devenit o povară după alegerea lui Donald Trump.

„O mare parte din puterea sa provenea din linia sa directă către Casa Albă”, a spus un fost oficial al Comisiei. „Nu mai este cazul cu Trump. Totul trebuie reconstruit.”

Un oficial al Comisiei a respins această caracterizare, subliniind contactele regulate continue cu Casa Albă. Un purtător de cuvânt al Comisiei a refuzat să comenteze acest articol. Seibert însuși a refuzat să fie intervievat.

Centralizarea a făcut UE mult mai eficientă

Alți oficiali ai Comisiei au respins criticile, spunând că acesta are la dispoziție timp generos pentru dezbateri – care se ridică la sute de ore, conform unui bilanț distribuit publicației Politico – și că centralizarea a făcut UE mult mai eficientă. Blocajele și întârzierile, susțin apărătorii lui Seibert, se datorează parțial faptului că personalul solicită ajutor în anumite dosare în care nu este neapărat necesară o îndrumare de la un nivel superior.

Însă această versiune este contestată de alții care spun și că Seibert și von der Leyen pot fi astfel trași la răspundere pentru un sistem pe care l-au creat. „Această Comisie este foarte ierarhică, nimic neputând fi trecut pe lângă Bjoern fără consimțământul său”, a declarat Bas Eickhout, copreședinte al grupului Verzilor din Parlamentul European.

Într-adevăr, Seibert nu este primul funcționar public al UE care stârnește frică și fascinație la Bruxelles. Înaintea lui, a existat Martin Selmayr, un alt german care a avut influență în timpul fostului președinte Jean-Claude Juncker și era cunoscut drept „Monstrul Berlaymontului”.

Însă majoritatea oamenilor au fost de acord că Seibert este acum o figură și mai formidabilă – un Terminator nemilos din metal lichid T-1000 versus modelul mai greoi din generația veche T-800, interpretat de Arnold Schwarzenegger.

„Este mult mai puternic astăzi decât a fost vreodată Selmayr”, a spus un fost oficial al guvernului francez.

Nu-mi amintesc nimic

Oricine caută să-l cunoască pe Seibert prin trecutul său personal va fi dezamăgit: puține lucruri din tinerețea sa au ajuns în domeniul public, iar o căutare pe Wikipedia oferă tot atâtea indicii ca o tăbliță babiloniană spartă.

Seibert este o figură discretă, deși impunătoare din punct de vedere fizic – înalt, vorbitor perfect de engleză, cu urme de umor sec, poate fi observat în apropierea șefului său, purtând adidași New Balance și strângând în mână un pachet de dosare. Este mai tăcut decât Selmayr, dar mânuiește și un baston mai mare: un oficial al Comisiei l-a descris ca fiind un „ucigaș tăcut”.

Seibert a absolvit Universitatea Erfurt din statul est-german Turingia în 2005, conform universității, apoi a urmat o serie de burse de cercetare la instituții academice din SUA, inclusiv MIT, concentrându-se în principal pe apărare și securitate.

La întoarcerea sa în Germania, s-a mutat la Ministerul Apărării din Germania, unde a lucrat inițial la departamentul politic, potrivit unui fost coleg, care a spus, de asemenea, că i-a impresionat pe colegi mergând împotriva „ortodoxiei” Bundeswehr. La acea vreme, capacitatea sa de a lucra un program aparent inuman a făcut impresie – și l-a ajutat să câștige promovarea în funcție, fiind apreciat de von der Leyen, care era pe atunci ministru al apărării.

Acesta a fost începutul dublei victorii „Bjoern și Ursula” care avea să ajungă să domnească asupra Bruxelles-ului.

Nu și-a amintit nimic, „absolut nimic”

Un episod din 2019, după ce von der Leyen fusese aleasă de liderii UE pentru a fi următorul șef al Comisiei, dezvăluie un ingredient cheie al parteneriatului lor.

Seibert fusese chemat să depună mărturie în fața unei comisii de anchetă a parlamentului german care investiga  modul în care contractele profitabile  ale Ministerului Apărării, în perioada în care von der Leyen era la conducere, au fost acordate unor consultanți externi fără o supraveghere adecvată și dacă o rețea de conexiuni personale informale a facilitat aceste tranzacții.

Prestația sa în fața comisiei de anchetă i-ar fi mulțumit chiar și pe cei mai exigenți șefi.

„Seibert a declarat într-o buclă nesfârșită că nu-și amintește nimic, absolut nimic”, potrivit unei relatări din presa germană despre prestația sa de la acea vreme.

„Responsabilitatea lui”

Loialitatea lui Seibert avea să fie în curând pusă din nou la încercare.

După ce von der Leyen a obținut aprobarea liderilor UE pentru a deveni președinta Comisiei, ea avea nevoie de o majoritate de două treimi în Parlamentul European pentru a fi confirmată în funcție. În mod normal, sarcina de a reuni o majoritate i-ar reveni lui Manfred Weber, un puternic conservator german care supraveghează grupul umbrelă al partidelor europene de centru-dreapta.

Însă Weber își lingea rănile după ce fusese respins pentru funcția de lider în UE în favoarea lui von der Leyen. Așadar, sarcina i-a revenit lui Seibert care, în ciuda faptului că nu avea experiență ca operator politic, a reușit să obțină o majoritate de nouă voturi pentru von der Leyen, ajungând în afara cercului normal al așa-numitelor partide de guvernământ și ajungând la populiștii de dreapta.

Un coleg german a declarat la vremea respectivă că von der Leyen a fost confirmată datorită „contribuției semnificative” a lui Seibert.

Odată instalați în cadrul Comisiei, cei doi s-au confruntat cu un zid de scepticism.

„Când Comisia a început, a existat mult scepticism cu privire la posibilitatea ca von der Leyen și Bjoern să controleze instituția, deoarece nu știau cum funcționează”, a declarat un fost oficial francez. „Au infirmat acest lucru în câteva zile.”

Seibert, în special, i-a impresionat pe omologii săi. „Era excepțional de bine pregătit”, a spus același oficial. „Întotdeauna arăta că știa exact ce se întâmplă în politica franceză. Era clar că era cineva în care puteai avea încredere, dar care era și preocupat de control, de putere.”

Au folosit pandemia de Covid-19 pentru a-și consolida puterea

Lucrând într-o unitate restrânsă cu un cadru restrâns de consilieri în principal vorbitori de limbă germană, von der Leyen și Seibert au folosit pandemia de Covid-19 pentru a-și consolida puterea.

Când a venit momentul negocierii contractelor de vaccinare, aceștia au împărțit munca între mai multe secțiuni ale Comisiei, dându-i comisarului pentru piața unică, Thierry Breton, supravegherea lanțurilor de aprovizionare cu vaccinuri.

Comisia neagă că mesajele text conțineau ceva substanțial legat de negocieri.

În scandalul „ Pfizergate ” care a urmat, von der Leyen s-a confruntat cu critici – și cu o hotărâre din partea
Curții de Justiție a Uniunii Europene – pentru că nu a păstrat mesajele. Însă o parte din aceste critici ar fi trebuit să fie îndreptate către Seibert, au spus foștii oficiali.

„A fost responsabilitatea lui”, a spus unul dintre cei doi foști oficiali. „El este motivul greșelilor monumentale comise de președintele său.”

Un purtător de cuvânt al Comisiei a refuzat să comenteze.

Loial până la greșeală

Loialitatea avea să intre din nou în joc în ultimele luni ale primului mandat al Comisiei al lui von der Leyen și Seibert.

În timp ce von der Leyen se pregătea pentru o realegere (cu Seibert ca manager de campanie), decizia lor de a numi un conservator loial german în rolul de trimis al UE pentru întreprinderile mici și mijlocii a stârnit o revoltă.

Patru comisari, inclusiv Breton, au pus la îndoială decizia de a-l nominaliza pe Markus Pieper în locul a două femei care ar fi obținut scoruri mai mari în procesul de selecție.

Cei doi lideri au fost nevoiți să retragă nominalizarea lui Pieper. Criticii au susținut că episodul a subliniat o lipsă de sensibilitate politică, deoarece Seibert nu a anticipat consecințele negative care au venit în principal din partea lui Breton, împreună cu diplomatul de atunci, Josep Borrell; fostul comisar socialist luxemburghez Nicolas Schmit și comisarul italian pentru economie, Paolo Gentiloni.

„Problema este lipsa de experiență în management”, a spus același fost oficial. „Aceasta duce la o tendință de a face lucrurile într-un mod autoritar.”

Totul trece prin Bjoern

Von der Leyen și Seibert își învățaseră lecția.

Când a venit momentul alegerii comisarilor după realegerea lui von der Leyen în 2024, aceștia l-au înlăturat pe rebelul Breton și au umplut Colegiul cu candidați mai puțin experimentați. Și aici, Seibert s-a aflat în prima linie, negociind cu șefii politici din Parlamentul European care trebuiau să aprobe nominalizările în timpul audierilor.

Un înalt oficial al Parlamentului l-a descris pe Seibert ca fiind o persoană „foarte profesionistă”, dar și promptă la presiune atunci când lucrurile nu merg așa cum vrea el. „Observ din ce în ce mai mult că nu se descurcă bine cu contradicțiile… Nu este obișnuit să fie contrazis în acest sens.”

Odată ce audierile s-au încheiat, Seibert s-a apucat de verificarea nominalizărilor membrilor individuali ai Cabinetului pe baza criteriilor de gen și naționalitate. Fiecare comisar trebuia să trimită lista cu candidații aleși pentru Cabinet la etajul 13, unde șeful de cabinet al președintelui aproba sau respingea personal numele.

„Aceasta este o mostră a stilului Seibert”, a declarat un actual înalt funcționar al Comisiei, care a subliniat că Seibert a fost primul șef de cabinet al cărui nume a fost afișat pe un panou, chiar sub numele președintelui, în fața liftului de la etajul 13 al clădirii Berlaymont. „Nu lasă nimic la voia întâmplării.”

De atunci, puterea lui Seibert în cadrul Comisiei nu a făcut decât să se întărească. Un exemplu în acest sens: recenta restructurare a biroului Secretarului General al Comisiei, planificată și supusă aprobării în ianuarie. Undă verde a venit trei luni mai târziu, nu din cauza vreunei probleme, ci pentru că Seibert nu avusese încă ocazia să o examineze.

Un membru al cabinetului unui prim-ministru european a glumit: „Știu că este un tip care nu știe să delege și că această incapacitate de a delega și obsesia de a co-guverna comisia împreună cu Ursula au cauzat blocaje și frustrări în cabinete.”

Seibert are tendința de a înăbuși opoziția

În alte cazuri, criticii au fost iritați de tendința lui Seibert de a înăbuși opoziția.

Un înalt oficial al Parlamentului a reiterat îngrijorarea cu privire la puterea lui Seibert: „Se află într-un stadiu de asemenea putere deplină încât vorbește direct cu comisarii. Vorbește direct cu politicienii. Uită puțin care îi este locul.”

Chiar dacă își exercită puterea la Bruxelles, Seibert trebuie acum să-și reconstruiască relația cu Washingtonul. Identificat drept „omul lui Biden” datorită relației sale cu fostul consilier pentru securitate națională Jake Sullivan, Seibert a jucat un rol cheie în construirea celei mai strânse relații transatlantice din ultimele decenii. El și Sullivan au emis comunicate comune și au lucrat în paralel la implementarea sancțiunilor împotriva Rusiei după invazia la scară largă a Ucrainei. Când anunțul lui Biden privind Legea de reducere a inflației a amenințat să strice relațiile dintre Bruxelles și Washington, diplomația din culise a lui Seibert cu Casa Albă a dus la o rară conferință de presă comună de la Rose Garden a lui von der Leyen și Biden, potrivit unui fost oficial de rang înalt al Comisiei.

Însă această apropiere nu l-a ajutat pe Seibert sub Trump, care a refuzat să vorbească cu von der Leyen sau cu orice alt oficial al UE timp de luni de zile după alegerea sa. Seibert l-a însoțit recent pe principalul negociator comercial Maroš Šefčovič în călătorii de negociere la Washington DC, dar orice urmă a vechii relații speciale pare să fi dispărut, deoarece Europa se confruntă cu tarife exorbitante.

UE ar trebui să își apere regulile indiferent de cost

Abordarea Comisiei a fost să acționeze cu prudență pentru a evita iritarea lui Trump, evitând acțiuni – cum ar fi impunerea unei amenzi companiei X a lui Elon Musk pentru încălcarea Legii serviciilor digitale – care ar putea declanșa un tweet furios sau represalii bruște.

Însă această abordare, care include acum potențiale concesii de anvergură asupra regulamentului digital european pentru a încheia un acord comercial, subminează suveranitatea europeană, potrivit criticilor care spun că UE ar trebui să își apere regulile indiferent de cost.

„Totul se datorează fricii: fricii de a-i ofensa pe americani”, a spus fostul oficial.

Un oficial al Comisiei, care a refuzat să-și dezvăluie identitatea, a subliniat ceea ce a numit contacte regulate între Seibert și membrii administrației Trump, precum și interacțiuni față în față, inclusiv în timpul călătoriilor lui Seibert la Washington.

Una peste alta, reputația lui Seibert reflectă orașul în care trăiește: birocratic, obsedat de putere, în mare parte opac. Aceasta generează mituri în jurul funcționarilor publici puternici care operează în umbră, mai întâi Selmayr, acum Seibert.