Cine stabilește prețul la energie și cine plătește factura? Adevărul din spatele facturilor electrice și de gaze

Fiecare lună aduce aceeași întrebare pe buzele consumatorilor: „De ce cresc facturile la energie?” În România, explicația nu este simplă, dar este esențial să înțelegem cine are cu adevărat controlul asupra prețurilor.

Potrivit Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE), furnizorii de energie nu stabilesc prețul pieței angro și nu pot controla costurile reglementate, precum tarifele de transport și distribuție, taxele sau TVA-ul. Marja de furnizare, adică profitul lor real, este structural limitată într-o piață concurențială. Cu alte cuvinte, companiile care apar pe facturile noastre nu „umflă” prețul energiei, ci gestionează achiziția și livrarea acesteia, în condițiile impuse de piață și de reglementările statului.

„Atribuirea creșterilor de preț exclusiv marjei de furnizare denotă o înțelegere limitată a mecanismelor reale de formare a prețurilor”, explică Dana Dărăban, directorul executiv al ACUE. Aproximativ 50% din prețul final facturat consumatorilor reprezintă costul efectiv al energiei – ceea ce achită furnizorii pe piețele angro. Restul sunt taxe și tarife reglementate.

Factură vizuală: cum se împarte prețul final

Un exemplu simplificat al unei facturi medii arată astfel:

12:02, 23.01.2026 • Energie

România, polul frigului și al prețurilor record la energie

08:23, 22.12.2025 • Energie

Statul român blochează 8 miliarde de lei și îngroapă furnizorii de energie 16 ani

• 50% – costul energiei sau gazelor naturale
• 30% – tarife de transport și distribuție
• 10% – taxe și TVA
• 10% – marja furnizorului

Această structură explică de ce măsurile administrative, precum plafonarea prețurilor, nu rezolvă problema de fond: furnizorul nu poate reduce costul energiei sau al taxelor, iar marja lor este deja limitată.

De ce intervențiile statului nu reduc facturile

ACUE atrage atenția că politicile bazate pe premise eronate riscă să distorsioneze piața. În ultimii patru ani, statul a impus furnizorilor să prefinanțeze schemele de compensare a prețurilor pentru consumatorii vulnerabili. Rezultatul? Restanțe de aproximativ 10 miliarde de lei, bani pe care furnizorii îi așteaptă de la stat.

„Furnizorii absorb tensiunea publică asociată creșterii prețurilor, deși controlează doar o fracțiune din acestea. Exploatarea confuziei publice prin politici construite pe premise false este nu doar nocivă, ci și iresponsabilă”, adaugă Dana Dărăban.

Ce funcționează cu adevărat

Experiența internațională arată că soluțiile sustenabile nu vin din plafonări sau intervenții administrative, ci din: creșterea capacităților interne de producție; diversificarea surselor de energie; creșterea lichidității pieței, astfel încât prețurile să reflecte cererea și oferta reală

Astfel, statul ar trebui să joace rolul de arhitect și arbitru al pieței, nu de actor discreționar care stabilește prețuri comerciale. Protecția consumatorilor poate fi realizată prin politici sociale transparente și finanțate din bugetul public, nu pe seama furnizorilor.

Mesaj pentru consumator

Este ușor să cauți vinovați pe factura lunară, însă realitatea economică arată că furnizorul este doar intermediarul care aduce energia de pe piața angro până la ușa noastră. Prețul energiei este influențat în principal de producători și de costurile reglementate, iar politicile publice bazate pe premise greșite pot genera confuzie și facturi mai mari, fără să corecteze dezechilibrele structurale. Factura ta de energie reflectă, așadar, modul în care funcționează întreaga piață și cât de predictibilă este politica energetică a statului.