Ciobanii renunță la oi și la brânză și ridică pensiuni pentru turiști

Uniunea Europeană îşi impune la noi propriile-i norme şi în materie de brânzeturi. De aceea, ciobanii de pe Culoarul Rucăr-Bran se căznesc să ducă pe mai departe modul lor obişnuit, din moşi-strămoşi, de a prepara caşcavalul şi brânza.

În acest demers, ei par a fi singuri, statul nu îi sprijină şi nu îi ajută, iar legile impuse de UE sunt, după opinia bacilor, absurde şi incorecte. Guvernule – te strig, pentru că numai tu ai putea, dacă ai vrea, să faci ceva – ni se pierd ciobanii și, cu ei, și brânza. Faci și tu vreo brânză ca să pui… lupul pe fugă?

Și nu la Uniunea Europeană mă refer când vorbesc despre lup. Și, cum e aia, vorbești despre lup și lupul la ușă.

Scurtă radiografie

E bine, e foarte bine cu Uniunea Europeană. Din destule spre multe puncte de vedere. O spun eu și o spun și cei mai deștepți ca mine. Dar ce facem cu ciobanii și cu brânza? Că se pierd. Nu-și mai găsesc locul și rostul de până acum. Ai noștri fac brânză din lapte de oi. Sau de capre. Bună. Și, desigur, alte preparate din laptele obținut de la animalele pe care – încă – le mai cresc.

18:22 • SOCIAL

Satul din România unde se produce brânza Camembert

Degeaba încearcă să-şi promoveze produsele, inclusiv în galantarele occidentale, dacă nu întrunesc anumite criterii e de prisos. Tradiţia noastră veche se pierde şi, ca să supravieţuiască, ei, nu și produsele lor, ciobanii spun că nici nu-şi vor mai bate multă vreme capul să găsească soluţii salvatoare.

E mai la îndemână să facă pensiuni cât de mici sau case de odihnă pentru afluenţa de turişti care vin, fie iarnă, fie vară, în zonă. Rucăr-Bran, cum am zis. Spre deosebire de brânzeturi, agroturismul chiar pare să fie o reţetă de succes.

Aşa că nu se miră nimeni dacă numărul pensiunilor se măreşte simţitor de la o zi la alta. Și al ciobanilor, tot de la o zi la alta, scade. Pe cale de consecință, și brânza ajunge să fie mai puțină. Poate că nu degeaba îmi vine să zic: Guvernule, ni se pierd ciobanii și, cu ei, și brânza. Faci și tu vreo brânză ca să pui… lupul pe fugă?

Ca una care am dintotdeauna strânse legături cu satul românesc şi cu munca ţăranului, ştiu ce înseamnă să te înhami să creşti oi, mai ales în timpurile acestea, când nici carnea, nici lâna nu mai sunt la mare preţ, ca odinioară. Ştiu, şi o spun şi celor care cred că la ţară curge, că, na, aşa ar trebui, lapte şi miere.

Nu curge nici măcar la o stână – unde oile, de bine, de rău, chiar dau ceva lapte – mai nimic. E muncă multă, soare torid, năduşeală din belşug. Şi dragoste pentru animale. Şi, când să tragi linia la socoteli, sunt oarece beneficii. Nu, de la Stat – așa l-aș scris cu litere mic! – nu primeşte nimeni niciun ajutor. Oamenii vând laptele sau fac brânză şi o vând şi pe-aceasta.

Baciul bătrân, ca să adaptăm proverbul, face brânza bună. Căci ea, brânza, chiar şi în vremurile astea de criză, tot se vinde. Nu la fel stau lucrurile cu lâna oilor. Nici măcar cu carnea de miel. Acestea, din păcate, nu prea mai au căutare. Femeile nu mai torc, ca altădată, fuioare de lână ca să ţeasă cuverturi ori să facă şosete şi pulovere membrilor familiei.

Nici măcar daracul de odinioară nu mai există, cu excepţia unor cazuri numai bune de numărat – la propriu – pe degete, doar pe la muzee. Fabricile care foloseau ca materie primă lâna au sucombat şi ele, încet, încet, după Revoluţie. Cât despre carnea mieilor şi iezilor, aceasta, din cauza preţului destul de mare, nu se prea vinde. Nici de Paşte, nici în alt moment, ca în anii trecuţi.

Penurie de ciobani

Ciobanul-titular, ca să-i zic așa, adică ăla care e proprietarul oilor, are ceva ajutoare la stână. Singur nu poate să facă nimic. Din familie, dintre cunoscuți, la întâmplare, cum găsește. Zic de ajutoarele astea. Poate părea greu de crezut, dar e penurie de ciobani și de văcari. Văcari, pentru că de crescutul vacilor nu se mai ocupă cam nimeni – nu neapărat din cauză de Greta – și mai dificil se găsesc.

Dar, da, și ciobani buni e greu să găsești. Printre oieri, circulă o vorbă și o redau întocmai: „o sută de ingineri găseşti mai repede decât un cioban bun”. Și asta pentru că e şi muncă la oi, sunt şi condiţii grele, e soare pe câmp, e praf, e lipsă şi de apă rece de băut, de multe ori. Așa că, salariul și mâncarea caldă pe care le asigură unii baci, nu sunt de ajuns. Și nu mai motivează pe prea mulți să se bage oieri la stână.

Tocmeala, așa se numește negocierea de… angajare. Mai dă unul, mai lasă și ălalalt… De multe ori, cei tocmiți sunt neserioși, leneși, bețivi, javre, umblă după căpătuială și pierd sau vând oile ciobanului.

Cei mai mulți ciobani poate visează să-și facă stâne europene. Cu bucătărie placată cu gresie și cu faianță, ba și cu marmură, cu apă curentă la robinet, cu tot felul de instalații care să-i ajute în prelucrarea laptelui, cu laboratoare curate ca laptele strecurat. Altfel spus, ca alea din farmacii.

Dar e greu. Din multe motive. Pe de-o parte, nu pot singuri. Nimeni nu le ține spatele. Guvernule, se-aude și la tine? Te miști și tu? Faci ceva? Nu de alta, dar ni se pierd ciobanii și, cu ei, și brânza. Asta se mănâncă, dacă nu știai. Faci și tu vreo brânză ca să pui… lupul pe fugă?

Pe de alta, stânele pe la noi, în cea mai mare parte a lor, se mută. După iarbă. Unde-i iarba mai bună și mai grasă pentru oi, acolo se duc ciobanii și… descalecă. Și, pe de altă parte, unde naiba avem noi, pe câmpuri și prin munți apă curentă la robinet, ca să se racordeze și ciobanii cu stânele lor? Ca să nu mai zic că, acum, directivele sunt fără consum mare de apă. Economie. Duș în doi sau în mai mulți. Băut și apa de la flori, după ce le uzi…

Ca să ne legăm numai de aceste aspecte. Deci, voință e, putință ba. Atâta timp cât pe-ai noștri, ca brazii, de-ăștia din guvern zic, îi doare la moțul de la bască de oameni, fie ei ciobani, producători de preparate din lapte sau simpli beneficiari, noi, adică, nu poate să se întâmple nimic bun.

Ni se pierd ciobanii. Unii își fac, cum am zis, pensiuni că, măcar, pe lângă faptul că astea merg mai bine, nici nu mai implică munca și năduful de la oi. Alții pleacă în lumea mare, după cum pleacă și alți români. Dă-o naibii de brânză din lapte! Facem din… lapte – mă rog, vorba vine cu laptele – de migdale, de cocos, de soia, de dovleac, de gândaci și de ce mai vrea Bunuțu!

Acuma, cinstit vorbind, nu se pierd doar ciobanii. Nu e doar brânza de oaie în pericol. Ne pierdem, naibii, și noi, ca nație. Guvernule, stai pe margine, mămică, zău! Că stai bine. Țara e în spasme. Ciobanii și micii fermieri așijderea. Cum e aia, stoc limitat la ciobani și la brânză.