Ciocănelul mânjit al CCR sfărâmă bunul-simț. Din nou.

Curtea Constituțională a României a lovit din nou la temelie transparența publică: a admis o excepție de neconstituționalitate care privește obligația funcționarilor de a declara veniturile și bunurile soțului sau soției. CCR a decis, în esență, că această obligație contravine dreptului la viață privată. Dacă decizia va rămâne definitivă, Agenția Națională de Integritate va fi lăsată cu mâinile legate, iar legea privind declarațiile de avere va trebui, inevitabil, să fie rescrisă.

O decizie care ascunde, nu clarifică

Judecătorii CCR au decis că includerea în declarațiile de avere a bunurilor și veniturilor soțului sau soției reprezintă un exces de intruziune în viața privată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o funcționară sancționată de ANI, care a pretins că e nedrept să fie obligată să ofere informații despre cineva care nu consimte la asta.

Care ”viață privată”? Ești demnitar, nu?

Tribunalul București a spus clar: da, sesizarea e admisibilă, dar nu are fundament. De ce? Pentru că interesul public cere să știm cine și cum face avere pe spatele contribuabilului. ANI există tocmai pentru a împiedica abuzurile și pentru a urmări dacă demnitarii își ascund proprietățile sub numele soților sau copiilor. Dar CCR a ales să ignore acest argument. Sub pretextul apărării „vieții private”, a decis că transparența e un moft și că „intimitatea” demnitarului e mai importantă decât interesul public.

Impactul real: o Agenție Națională de Integritate cu ochii legați

Dacă decizia CCR va rămâne definitivă, ANI va pierde un instrument esențial: posibilitatea de a analiza averea reală a celor care lucrează în interes public. Practic, orice demnitar va putea ascunde bunuri pe numele soțului sau soției și va invoca „dreptul la viață privată” ca paravan. Asta nu e o simplă chichiță juridică – e o portiță larg deschisă pentru corupție și pentru spălarea banilor politici.

E semnificativ și faptul că raportorul deciziei e însuși președintele CCR, Marian Enache, un nume cu vechi legături cu „vechea gardă” a imunității parlamentare. Surse spun că aportul lui a fost decisiv și că, de fapt, avem de-a face cu o decizie menită să servească „nevoilor” politicienilor, nu poporului.

„Intimitate” de fațadă și bunăstare nemeritată

Să fim serioși: viața privată a demnitarului se termină acolo unde începe banul public. Când ești plătit de cetățeni și când faci legi pentru ei, transparența nu e un moft – e o obligație. Iar bunurile și veniturile soțului sau soției sunt parte integrantă a „ecosistemului” financiar al oricărui demnitar. Nu le declari? Înseamnă că ai ceva de ascuns.

Decizia CCR nu e doar un pas înapoi – e o palmă pe obrazul celor care mai sperau că în România legea e aceeași pentru toți. Nu-i de mirare că unii își freacă deja mâinile de bucurie: au scăpat de „rușinea” averilor ascunse, de data asta cu binecuvântarea celor mai înalți judecători ai țării.

Așadar, ce ni se servește azi e clar: „intimitatea” lor, confortul lor, libertatea lor de a fura mai departe. Pentru noi, restul – un stat mai slab, mai opac și mai dispus să-și vândă credibilitatea la licitație.

CCR, slujbașul credincios al „Sistemului”

Decizia de azi nu e un accident, nici vreo neînțelegere juridică. E semnul clar că CCR rămâne un bastion al găștii care s-a înstăpânit pe România: „Sistemul”. Așa-zisul „arbitru al Constituției” e, de fapt, un scut pentru baronii politici și o umbrelă pentru toți cei care vor să fure liniștiți, fără ca ochiul public să mai aibă vreo șansă.

Protectoratul privilegiilor

CCR și-a asumat, fără rușine, rolul de protector al privilegiilor, un veritabil garant al nedreptății. În loc să apere drepturile poporului, preferă să apere confortul celor care nu vor decât să-și ferească averile și combinațiile. E dovada supremă că, deși au costume elegante și cuvinte meșteșugite, judecătorii de la Curte sunt doar o parte din același puzzle al puterii corupte.

România e a lor…

Astăzi, CCR ne-a spus-o direct, fără perdea: România e a lor, iar noi, cetățenii, trebuie să ne uităm de la distanță la jocurile de culise. Așa că nu mai e loc de iluzii: dacă vrem dreptate și transparență, n-avem altceva de făcut decât să luăm act de acest verdict rușinos și să ne pregătim, ca popor, pentru lupta lungă cu Sistemul. Iar în lupta asta, să nu mai uităm: CCR nu e de partea noastră.