Ciolacu se retrage strategic: PSD părăsește guvernarea, România intră în instabilitate

Premierul Marcel Ciolacu și-a anunțat demisia, iar PSD a decis să iasă de la guvernare, lăsând țara într-o perioadă de tranziție politică înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale. România intră în derivă politică, iar Bolojan are doar 13 zile să îndrepte cârma unei țări fără guvern, fără președinte și, posibil, fără viitor politic coerent.

Ce s-a întâmplat?

Premierul Marcel Ciolacu a anunțat luni, 5 mai 2025, că își va depune demisia din funcție, în urma deciziei Partidului Social Democrat (PSD) de a părăsi coaliția de guvernare. Decizia vine după ce candidatul coaliției, Crin Antonescu, nu a reușit să se califice în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Ciolacu a declarat că „am văzut votul românilor, coaliția de guvernare nu are o legitimitate” .

PSD a votat în unanimitate ieșirea de la guvernare și a anunțat că nu va susține oficial niciun candidat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, lăsând la latitudinea membrilor și simpatizanților să decidă cum vor vota .

O retragere cu parfum de strategie electorală… sau trădare națională?

Ciolacu a dezertat de la guvernare. A ieșit la rampă pe 5 mai cu un anunț sec, dar cu implicații explozive: „Îmi dau demisia.” Dar a condiționat demisia sa de ieșirea PSD de la guvernare. Imediat, PSD a decis, cu o unanimitate suspect de grăbită, să părăsească guvernarea. Nu mai vor să țină cârma corabiei care se clatină. Dintr-odată, partidul care în urmă cu o săptămână visa Cotroceniul în brațele amicului Crin, se retrage în cortul din fundul scenei, pretinzând reflecție și reconstrucție. Dar oare chiar asta e? Sau e doar primul pas către un mariaj de conveniență cu noul „pontif” al suveraniștilor?

Crin Antonescu a picat, PSD s-a evaporat

Faptul că fostul liberal Crin Antonescu – candidatul de vitrină al Coaliției – n-a prins turul doi a fost doar scânteia. Realitatea este că, în culisele PSD, panica și calculele cinice fierbeau de luni bune. Au văzut sondajele. Au înțeles mesajul. Și în loc să își asume înfrângerea, au făcut ceea ce știu cel mai bine: s-au dat la fund. Cu un gest teatral, și-au retras sprijinul guvernării și au lăsat România să plutească în derivă, fără busolă și fără echipaj complet.

Oficial, se spune că „membrii și simpatizanții vor decide cum votează”. Neoficial, o parte consistentă a partidului pregătește terenul pentru un viraj spre AUR, sub pretextul unei „schimbări de paradigmă” și al „voinței populare”. Unii îi spun oportunism. Alții, trădare.

Bolojan, singur în bărcuța cu o singură vâslă

În mijlocul acestei furtuni, singurul care pare că n-a fugit încă e Ilie Bolojan. Numit președinte interimar cu un mandat de doar 13 zile (până pe 18 mai, când are loc turul doi al alegerilor), Bolojan trebuie acum să facă slalom printre capcane constituționale, interese de partid și o țară în prag de colaps guvernamental.

Ce poate face concret? Nu prea multe. Nu poate dizolva Parlamentul. Nu poate adresa mesaje politice. Nu poate face reforme. Are, practic, doar o sarcină: să desemneze un premier interimar. Dar și asta e o misiune aproape imposibilă: cine să accepte să conducă un guvern mort din fașă, cu o majoritate volatilă și sub spectrul unei posibile alianțe PSD-AUR?

Trei scenarii pentru viitorul imediat

1. Guvern de tehnocrați (pe repede înainte) – O variantă de avarie, care presupune un premier de sacrificiu, eventual scos din jobenul serviciilor sau al „băieților cuminți” din administrație. Nu are legitimitate populară, dar poate menține țara pe linia de plutire. Cu multă șansă.
2. Alianță PSD-AUR (șoc & groază) – Un pact al dezonoarei. Dacă PSD cedează tentației de a rămâne „la butoane” într-o formulă informală alături de AUR, vom asista la o răsturnare completă a ordinii politice. Ar fi sfârșitul a tot ce mai părea european, democratic și moderat în PSD. Dar pentru unii baroni locali, mai importantă e protecția decât doctrina.
3. Alegeri anticipate (halucinație constituțională) – Foarte greu de pus în practică, mai ales cu președinte interimar. Dar haosul prelungit ar putea duce acolo, mai ales dacă partidele nu reușesc să formeze o nouă coaliție în 45 de zile. România nu are timp. Dar, pare-se, nici opțiuni serioase.

Reconfigurarea PSD: moarte clinică sau metamorfoză suveranistă?

În interiorul partidului, deja se ascut cuțitele. Ciolacu a anunțat că nu va pleca din fruntea PSD până după turul al doilea. Adică… mai rămâne puțin, cât să „orienteze” partidul către o decizie despre sprijinul în turul doi – decizie care, deși chipurile e lăsată „la liber”, va fi luată în birourile baronilor.

Pe masa PSD stau două direcții:
– una europeană, cu rebranduire, conducere nouă și revenire în Opoziție civilizată;
– și una sumbră, de întoarcere la retorica suveranistă, cu flirturi periculoase cu AUR și abandonarea completă a valorilor pro-occidentale.

Din păcate, dacă ne uităm la tăcerea liderilor influenți și la nemișcarea baronilor, pare că a doua variantă câștigă teren.

Un moment critic, o țară la răscruce

Ieșirea PSD de la guvernare, dublată de vidul de putere de la Palatul Victoria și lipsa de prerogative de la Cotroceni, creează o combinație explozivă. România intră în 13 zile de incertitudine, în care totul este posibil: alianțe neverosimile, guverne improvizate, revolte politice sau chiar… o rearanjare completă a scenei.

Bolojan, omul ordinii și eficienței, e acum pus în fața unui paradox: trebuie să facă ordine fără a avea pârghiile legale. Timpul îl presează. Istoria îl testează. Iar România, ca de obicei, privește cu ochii mari și cu mâinile în sân.

Cine râde la urmă, s-ar putea să nu mai apuce să voteze

Ciolacu fuge strategic, dar direcția în care fuge nu e încă limpede. Unii zic că vrea să salveze partidul. Alții, că vrea să-l livreze suveraniștilor cu fundiță tricoloră. În lipsa unei reacții clare din partea liderilor PSD, bănuiala că se pregătește un mariaj cu AUR nu mai pare teorie a conspirației, ci plan de acțiune.

În această piesă de teatru politic absurd, rămâne o întrebare: cine mai guvernează, de fapt, România? Dacă răspunsul e „nimeni”, atunci haosul abia începe. Iar dacă răspunsul e „oricine bate palma mai repede cu AUR”, atunci pregătiți-vă: urmează vremuri în care democrația o să pară o poveste spusă la trecut.