Ciprian Ciucu câștigă. Bucureștii respiră. Casele de pariuri au avut dreptate!

În final, după toată circulația de sondaje umflate, zvonuri puse pe țeavă, manipulări „de ultimă oră”, fente cu o anumită doamnă pe primul loc și intrigi scoase din almanahul de propagandă al anilor ’90, realitatea a lovit simplu și elocvent: bucureștenii au ales omul care părea cel mai onest în raport cu orașul.

Nu cel mai strălucitor, nu cel mai zgomotos, nu cel mai prezent pe TikTok.
Pe cel mai credibil.

Așa cum au prevăzut casele de pariuri (că instituțiile de sondare sunt varză de mult), Ciprian Ciucu câștigă Primăria Capitalei.

Și victoria asta spune mai multe despre București decât despre el.

Bucureștenii au ignorat încă o dată „narațiunile oficiale”

S-au chinuit unii zile întregi să ne spună că:

• Ancuța e pe primul loc (da, sigur, în universul Marvel);
• Băluță rupe tot;
• Drulă are o prăbușire fulminantă;
• sectoarele votează „politic”;
• iese cu scandal mare;
• electoratul bucureștean e „imprevizibil”.

În realitate, imprevizibili sunt cei care cred că bucureșteanul se uită la adevăr cu ochii închiși.

De fiecare dată când li s-a livrat un candidat umflat, necredibil sau prea conectat la găștile vechi ale orașului, oamenii au reacționat simplu:
„Nu, mulțumesc.”

Așa a fost și acum.

Daniel Băluță – un bun administrator, dar prea aproape de lumea care ține Bucureștiul captiv

Adevărul e simplu:
Băluță nu a pierdut pentru că nu ar fi competent. A pierdut pentru că Bucureștiul percepe în jurul lui o lume de intermediari suspecți, de grupuri aromate dubios și de clanuri care au făcut din Capitală o vacă de muls.

Oricât ar lucra, oricât ar livra administrativ, umbra acelor conexiuni rămâne prea mare.

Asta a fost limita lui. Și asta a fost granița pe care bucureșteanul din 2025 nu a mai fost dispus să o treacă.

Cătălin Drulă – un vot politic, nu un vot pentru oraș

Drulă e integru, nu are scandaluri, nu are excese. Dar e văzut ca un lider politic, nu ca un primar.
Așa că oamenii au tratat votul pentru el ca pe o declarație politică, nu ca pe o soluție de administrare.

E diferența dintre discurs și asfalt.
Bucureștiul, cu toată mizeria lui, a cerut asfalt — nu discurs.

Anca Alexandrescu – nici politică, nici administrație. Doar zgomot

Candidatura Ancăi Alexandrescu a fost o demonstrație practică despre ce înseamnă să confunzi televiziunea cu realitatea.
Dar Bucureștiul nu mai e demult public de talk-show.

Nicio legătură cu administrația.
Nicio legătură cu politica reală.
Nicio legătură cu vreo soluție concretă.

Promisiunea ei că „vor crește pensiile bucureștenilor” a fost momentul în care orice om sănătos la cap a înțeles că asistă la un mic spectacol de păcănele electorale.

Dacă cineva încă mai credea în ea după replica aia, atunci problema nu e candidatul. E la priză.

Bucureștiul a votat, din nou, instinctul corect

Nu idealism.
Nu echilibristică ideologică.
Nu isterie.

Bucureștiul a votat acel reflex care, în ciuda haosului, persistă în orașul ăsta:

Să nu punem în frunte un impostor.
Să nu dăm orașul pe mâna mafiei.
Să nu punem sigiliul pe încă o minciună electorală.

A câștigat Ciucu pentru că era singurul care părea serios în ecuația asta. Pentru că venea cu ceva măsurabil în spate. Pentru că nu mințea cu tupeu. Pentru că venea cu un profil de edil, nu cu unul de șef de galerie.

Bucureștiul, cu tot cinismul lui, încă are un ultim filtru de decență.
Și când acest filtru funcționează, rezultatul se vede.

Am fost îndemnați să credem că ”scorurile sunt uluitoare”. Ce anume ar fi trebuit să fie uluitor? Cifrele s-au prefigurat pe la prânz (ca de obicei). Canalele TV de tegument și diversiune au încercat, din nou, să ne trimită cu gândul că următorul Primar General al Capitalei va fi cineva atât de neașteptat încât vom leșina. Nu a fost. A fost exact așa cum au prevăzut casele de pariuri.

Și despre restul…numai de bine. Într-un articol viitor.