Ciudățenii despre impozitele plătite în lume. Unele taxe au mult umor
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/07/impozite1.jpg)
Când vine vorba despre ce impozite se plătesc în lume, unele țări par să transforme sistemul fiscal într-o ciudățenie. Nu vorbim doar de TVA sau impozitul pe venit, ci de taxe pe barbă, pe umbre, pe minciuni sau chiar pe… vaci.
În Japonia se plătesc taxa pe greutate… la sumo
Într-o țară obsedată de ordine, echilibru și greutate corporală optimă, guvernul japonez a introdus o politică cunoscută drept „Metabo Law”, prin care corporațiile trebuie să se asigure că angajații nu depășesc o anumită circumferință abdominală.
Iar dacă se întâmplă așa ceva, compania plătește o taxă suplimentară de sănătate. Practicanții de sumo sunt o excepție? Oficial, da. Neoficial, sunt un mister fiscal.
Taxa pe grăsimi și dulciuri în Danemarca
Pentru o scurtă perioadă, guvernul danez a introdus o „fat tax”, adică o taxă pe produsele care conțineau mai mult de 2,3% grăsimi saturate. Ideea era nobilă, reducerea obezității, dar implementarea a fost un dezastru.
Brânza, carnea, chiar și untul au devenit brusc „articole de lux”. Rezultatul? Oamenii au început să treacă granița în Germania sau Suedia pentru cumpărături. Statul a retras taxa, dar amintirea ei persistă ca un avertisment fiscal.
Marea Britanie: taxa pe televizor și umbre
În Regatul Unit, dacă ai un televizor și urmărești programe live (inclusiv online), trebuie să plătești o taxă TV anuală, care merge către BBC. În Londra, anumite localuri care au extensii peste trotuar (marcheze, umbrele mari, copertine) plătesc o taxă pe umbră.
Și Italia are o obsesie fiscală similară: dacă restaurantul are umbrele care acoperă o parte din trotuar, chiar și fără a-l închide complet, trebuie să plătești o taxă pentru suprafața publică afectată de umbră.
Statele Unite: taxa pe zombi
În Pennsylvania, organizatorii de evenimente de tipul „zombie walk” (parade tematice cu participanți costumați în morți-vii) trebuie să obțină o licență specială de eveniment temporar, dar și să plătească un impozit de „performanță publică”.
În Germania se plătește taxa pe radio
În Germania, fiecare gospodărie plătește o taxă fixă de difuzare, indiferent dacă are televizor, radio sau internet. Scopul? Finanțarea serviciilor publice de broadcasting. Nu contează dacă se ascultă muzică sau nu, faptul că există o locuință e suficient.
Suedia: taxa pe nume „neobișnuite”
Deși nu este o taxă clasică, statul suedez cere aprobarea guvernului pentru orice nume „neconvențional” dat copilului. Dacă nu se primește aprobarea, părinții au voie să reînregistrezi copilul, dar plătind o taxă administrativă.
În Coreea de Sud, țară în care standardele de frumusețe sunt împinse la extreme, statul a introdus o taxă de lux pe operațiile estetice, între 10% și 20%. Banii sunt direcționați către sistemul de sănătate publică. Ironia? Mulți pacienți sunt turiști din China sau Japonia.