Cod roșu în economie: modelul care ne-a dublat PIB-ul a expirat

România a fost una dintre surprizele economice ale ultimului deceniu. Alături de Vietnam și India, a urcat rapid în clasamentele globale ale dezvoltării economice, a crescut semnificativ ca produs intern brut și și-a diversificat baza industrială. Datele arată însă că această traiectorie nu este garantată pentru viitor, iar ritmul de creștere riscă să încetinească puternic în lipsa unor decizii strategice clare.

Concluzia reiese din analiza Indicelui Complexității Economice, realizată de Universitatea Harvard și comentată de Daniel Anghel, Country Managing Partner PwC România. Indicatorul măsoară nivelul de sofisticare al unei economii în funcție de structura exporturilor: cu cât o țară produce și exportă mai multe bunuri complexe, realizate de puține economii la nivel global, cu atât are perspective mai bune de creștere pe termen lung.

Ce a susținut creșterea României

În ultimii zece ani, România a urcat nouă poziții în clasamentul global al complexității economice, ajungând pe locul 26 din 145 de economii analizate. În aceeași perioadă, PIB-ul a crescut cu aproximativ 83%.

Evoluția a fost susținută de două motoare principale: fondurile europene și investițiile străine directe. Soldul ISD aproape s-a dublat, de la 60 de miliarde de euro în 2013 la 118 miliarde de euro în 2023. Cea mai mare parte a investițiilor noi din industrie a mers către sectoare cu valoare adăugată mai ridicată, precum producția de mijloace de transport și fabricarea calculatoarelor și a componentelor electronice.

13:25, 28.12.2025 • ECONOMIE

Pariul de un trilion: Planul Berlinului care decide viitorul economiei europene și al României

Aceste sectoare sunt asociate cu salarii mai mari și productivitate superioară. Datele Institutului Național de Statistică arată că veniturile medii nete din industrii precum auto, IT hardware sau farma sunt cu 25–35% peste media industriei prelucrătoare.

Semnalul de avertizare: ritm mai mic, dependențe mari

În pofida progreselor, perspectivele pentru următorii ani sunt mai prudente. Proiecțiile indică o creștere economică de doar 1–2% pe an, semnificativ sub ritmul ultimului deceniu.

Unul dintre motive este structura exporturilor. Exporturile României cresc mai lent decât economia și sunt concentrate pe piețe aflate în dificultate. Peste un sfert din exporturi merg către Germania și Franța, economii care au pierdut poziții în clasamentul complexității economice și care înregistrează ritmuri de creștere scăzute.

Legătura cu lanțurile valorice germane, în special în industria auto, este puternică. Orice încetinire structurală în aceste economii se transmite rapid către fabricile din România, afectând producția, comenzile și veniturile.

Ce arată comparația internațională

Datele Harvard indică o corelație clară între complexitatea economică și creșterea pe termen lung. În ultimii zece ani, cele 50 de economii care și-au crescut complexitatea au înregistrat o creștere medie de 50%. Cele 50 de economii care și-au redus complexitatea au crescut, în medie, cu doar 29%, sub media globală de 37%.

Printre economiile care au coborât în clasament se află state dezvoltate precum Germania, Franța și Japonia, dar și economii dependente de resurse naturale, precum Norvegia, Brazilia sau Rusia. Franța, de exemplu, a coborât șapte poziții și a înregistrat o creștere economică de aproximativ 10% în ultimul deceniu.

Unde poate merge România

Spre deosebire de economii mature, România nu are nevoie de salturi tehnologice radicale pentru a avansa. Analiza Harvard indică posibilitatea unor pași succesivi, bazați pe competențele deja existente.

Printre domeniile cu potențial pe termen mediu se numără echipamentele electrice, mașinile industriale, componentele pentru rețele inteligente, sectorul feroviar și cel al utilajelor agricole. Aceste industrii sunt relevante pentru tranziția energetică și pot susține creșterea în următorii 5–10 ani.

Pentru orizontul 2035–2040, miza este dezvoltarea unor sectoare și mai sofisticate. Un exemplu este industria circuitelor electronice integrate, esențială pentru inteligența artificială, mobilitatea electrică și digitalizare.

România nu poate concura direct cu lideri globali precum Taiwan, dar poate deveni un jucător relevant în ecosistemul european, prin activități de design, cercetare-dezvoltare, asamblare, testare și packaging, segmente pentru care există finanțări europene dedicate.

Trei condiții pentru continuarea traiectoriei

Analiza PwC indică trei direcții esențiale pentru creșterea complexității economice.

Prima este atragerea de investiții străine care aduc know-how, nu doar capacitate de producție. Stabilitatea fiscală și predictibilitatea reglementărilor devin critice în acest context.

A doua este sprijinirea companiilor românești pentru a face achiziții externe strategice. România este mult în urma altor state europene la acest capitol, inclusiv față de economii mai mici din regiune.

A treia direcție este dezvoltarea ecosistemului antreprenorial și de startup-uri, capabil să genereze inovație internă pe termen lung. Aceasta presupune investiții consistente în educație și formare profesională, adaptate nevoilor noilor industrii.

O alegere, nu un automatism

Evoluția ultimului deceniu arată că România poate avansa în clasamentele economice globale. Datele arată însă la fel de clar că această evoluție nu este automată.

Structura exporturilor, dependența de piețe în stagnare și ritmul redus de diversificare pot limita creșterea în anii următori. Direcția depinde de deciziile luate acum: ce industrii sunt sprijinite, ce investiții sunt atrase și cât de coerente sunt politicile publice.

Pentru prima dată după mulți ani, miza nu mai este recuperarea decalajelor, ci evitarea plafonării.