Colegiul Medicilor lovește în informarea pacienților: reclama medicală interzisă la peste 500 de metri

Colegiul Medicilor din România (CMR) a introdus, printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial, un set de reguli privind publicitatea în domeniul medical, aplicabile de la 1 ianuarie 2026. Cea mai vizibilă măsură este limitarea publicității stradale doar în proximitatea cabinetelor — până la 500 de metri. Această restricție va lovi din plin clinicile situate în zone mai retrase, la periferie, în orașe mai mici.

Decizia Colegiului Medicilor din România, organizația condusă de Cătălina Poiană, va împiedica clinicile medicale să își facă reclamă pentru serviciile lor la o distanță mai mare de 500 de metri de locul unde își desfășoară activitatea. Ce se întâmplă acea clinică, care poate avea o metodă inovativă de tratare a unor afecțiuni, se află, spre exemplu, în Otopeni într-o zonă de case? Cine va afla de acele metode inovative care salvează vieți? Cabinetele medicale nu sunt case de pariuri! Piața medicală este una specială, cu reguli de marketing care diferă major de alte piețe din economie, pentru că aici e vorba de sănătate. Cum va afla un cetățean de la Zalău sau de la Tecuci de clinica de la Otopeni?

Explicația Colegului Medicilor pentru restricția de 500 de metri

”Limita de 500 m pentru publicitatea stradală a fost prevăzută cu scopul de a limita publicitatea agresivă, de a reduce riscul folosirii reclamelor, ca mijloc de a proteja demnitatea profesiei medicale. Astfel se reduce si riscul ca unitățile medicale să concureze prin marketing de amploare, în detrimentul unui act medical responsabil si echitabil”, se arată într-un răspuns al Colegiului Medicilor la o solicitare Puterea.

Reprezentanții Colegiului Medicilor susțin că distanta de 500 m nu poate influența vizibilitatea clinicilor mai mici întrucât toate clinicile, indiferent de anvergură, au la îndemână mijloacele de publicitate prevăzute de Codul deontologic pentru a-și prezenta serviciile. ”Deși publicitatea stradală este restricționată la 500 m, unitățile medicale pot folosi alte căi legale și deontologice pentru a informa pacienții despre tratamente inovatoare sau servicii specializate în alte localități:

-Website si rețele sociale: conform deciziei, pagini de internet rețele de socializare pot fi folosite, însă materialele trebuie să se limiteze la informații reale, relevante, fără promisiuni garantate și în concordanță cu principiul medicinei bazate pe dovezi.

-Broșuri si pliante: decizia permite diseminarea de broșuri sau pliante pentru promovarea serviciilor si importantei sănătății publice.

-Participarea la manifestări științifice: unitățile pot organiza sau participa la conferințe, workshop-uri, târguri de sănătate, pentru a prezenta tratamente inovatoare, rezultatele obținute etc.”

Studii, analize, date științifice? Deloc!

Puterea a întrebat ce studii, analize sau date științifice au fost avute în vedere pentru a fundamenta stabilirea distanței de 500 m pentru publicitatea stradală și cum au influențat acestea decizia finală. Colegiul Medicilor nu a oferit nicio analiză tehnică sau statistică privind amploarea fenomenului sau efectele pe care publicitatea le-ar fi avut asupra comportamentului pacienților.  Raționamentul invocat — similaritatea cu regula privind distanța dintre farmacii — nu este susținut de dovezi care să arate că o regulă urbanistică aplicată farmaciilor poate fi transpusă automat în domeniul publicității medicale. ”Distanța de 500 de metri pentru publicitatea stradală a fost stabilită plecând de la prevederea care reglementa înființarea farmaciilor (distanța între farmacii prevăzută de lege era de 500 m) precum pe baza principiilor de protecție a sănătății publice și a deontologiei medicale. Aceasta asigură respectarea independentei actului medical și protejează pacienții de influențe comerciale care ar putea afecta deciziile privind sănătatea”, se spune în răspunsul Colegiului Medicilor.

CMR precizează că proiectul a fost transmis structurilor interne ale organizației și publicat pe site — fără a menționa dacă au fost implicate asociații de pacienți, organizații independente sau experți în sănătate publică. ” Publicitatea stradală și dimensiunile acesteia nu pot constitui singura sursă de informare: promovarea digitală, pliante, broșuri și parteneriate locale pot compensa această restricție și pot asigura că pacienții, indiferent de locația clinicii, primesc informații corecte și utile”, se mai arată în răspunsul primit.

Colegiul insistă că pacienții pot fi informați „prin mijloace non-stradale”, însă nu explică modul în care aceste canale pot compensa dispariția unei forme de promovare accesibile, vizibile și, în practică, eficientă pentru publicul larg. ” Clinicile pot identifica cele mai strategice locații pentru panouri sau firme, luând în considerare principiile de marketing pe care Ie consideră adecvate.” Revenim la clinica din Otopeni. Care sunt acele locații dacă în raza de 500 de metri se află doar case. Cine va vedea reclama?

Un discurs despre protecția pacientului, fără detalii despre protecția efectivă

Colegiul enumeră o serie de beneficii teoretice: prevenirea confuziei, reducerea presiunii comerciale, protejarea pacienților vulnerabili. Totuși, răspunsul nu clarifică modul în care limita de 500 m îmbunătățește efectiv calitatea informării publicului sau reduce riscul de publicitate înșelătoare.

Nu sunt oferite exemple concrete de practici comerciale problematice care ar fi justificat adoptarea acestei măsuri restrictive.

Poziția CMR privind Legea 544/2001

În final, Colegiul dedică aproape un sfert din răspuns pentru a explica de ce nu este obligat să răspundă în baza Legii 544 privind accesul la informațiile publie, invocând jurisprudență și statutul său de organizație profesională autofinanțată. ”Dispozițiile art. 2 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 544/2001 se aplică autorităților și instituțiilor publice sau altor entități care utilizează resurse financiare publice. Or, Colegiul Medicilor din România, potrivit dispozițiilor legii nr. 95/2006 este o entitate cu autonomie organizațională și financiară, care nu administrează fonduri publice, desfășurându-și activitatea prin autofinanțare, fără alocații de la bugetul de stat. Aceste elemente exclud Colegiul Medicilor din România de sub incidenta Legii nr. 544/2001, aspect confirmat si de jurisprudența instanțelor judecătorești prin: Decizia nr. 2651/2012 a Înaltei Curți de Casație Justiție, Secția de contencios administrativ fiscal, în care s-a statuat că organizațiile profesionale, fără statut de autoritate publică și fără finanțare publică, nu intră sub incidenta Legii nr. 544/2001  prin Sentința civilă nr. 1357/2015 a Curții de Apel București, instanta a reținut, de asemenea, că organizațiile profesionale autonome, care nu administrează fonduri publice, nu au obligația de a comunica informații în temeiul Legii nr. 544/2001. Prin urmare Colegiul Medicilor din România nu este subiect al Legii nr. 544/2001, iar solicitarea dumneavoastră a fost analizată potrivit procedurilor interne și statutare aplicabile”, se spune în documentul Colegiului Medicilor. Acest ton sec și justificativ intră serios în coliziune cu ideea de transparență și cu necesitatea informării în legătură cu o decizie care poate afecta foarte multe cabinete medicale și foarte mulți pacienți.

Ce spune ordinul Colegiului Medicilor

Decizia apărută în Monitorul Oficial din 24 septembrie 2025 reglementează toate formele de promovare, de la firmele cabinetelor până la publicitatea online, însă formulările sunt extrem de largi. Noțiuni precum „imagine instituțională” sau „promovare indirectă” pot genera interpretări diferite de la un colegiu teritorial la altul, ceea ce riscă să creeze un climat neunitar și imprevizibil pentru furnizorii de servicii medicale.

În plus, accentul pus pe „informații reale, relevante și verificabile” pare firesc, dar lipsește un mecanism clar de validare. Nu este precizat cine și pe ce criterii stabilește caracterul „relevant” al unei informații — o zonă în care subiectivismul poate influența sancțiunile.

Ce devine interzis — și de ce generează controverse

CMR interzice orice formă de publicitate care ar putea induce în eroare, conține superlative ori comparări cu alte unități. În realitate, astfel de prevederi pot limita substanțial modul în care clinicile private își comunică nivelul de dotare, specializările sau performanțele.

Mai mult, decizia elimină complet posibilitatea ca unitățile medicale să ofere promovări legate de costuri sau acces — deși, pentru pacienți, informația privind prețurile și eventualele facilități este adesea esențială.

Interdicția privind asocierea medicilor cu oferte financiare urmărește să protejeze profesia, însă poate ajunge să îngreuneze transparența tarifară într-un sistem deja criticat pentru lipsa clarității privind costurile.

Publicitatea permisă — între minim și restrictiv

Documentul diferențiază între mijloace de publicitate obligatorii și opționale, însă și acestea din urmă sunt strict limitate.

Elementele obligatorii, precum firma și corespondența profesională, sunt reglementate tehnic, fără probleme majore.

În schimb, opțiunile sunt puternic îngrădite, în special:

• paginile de internet ale unităților medicale au „scop exclusiv informativ”, o formulare care riscă să reducă posibilitatea unei comunicări moderne, necesare mai ales pentru pacienții tineri;
• reclamele online trebuie să respecte criterii greu de măsurat în mod uniform;
• publicitatea stradală rămâne permisă, dar doar în raza de 500 de metri — o limitare care poate afecta clinicile din zone aglomerate sau cele situate în interiorul clădirilor mari, unde vizibilitatea este natural redusă;
• participarea medicilor la promovare este drastic limitată, deși prezența lor publică este adesea un indicator important pentru pacienți.

Sancțiuni și proceduri — fără garanții de uniformitate

Decizia lasă colegiilor teritoriale sarcina de a solicita modificări sau retrageri ale materialelor publicitare, în termen de 30 de zile. Totuși, lipsa unor criterii de evaluare uniforme pentru toate județele poate conduce la decizii diferite în cazuri similare.

În plus, răspunderea disciplinară pentru cabinetele fără personalitate juridică și sesizarea autorităților pentru cele cu personalitate juridică pot fi percepute ca măsuri disproporționate, în absența unor ghiduri clare.

Un pas înainte în etică, dar un risc pentru comunicarea liberă

Chiar dacă intenția declarată este protejarea pacienților și asigurarea unei comunicări decente în domeniul medical, decizia CMR lasă loc unor interpretări largi și unor aplicări neuniforme. Într-un sistem medical deja complicat, în care pacienții se bazează tot mai mult pe acces rapid la informații clare, aceste reguli pot genera mai degrabă confuzie decât transparență.