Condamnat, dar încă în joc: parlamentarul care participă în continuare la conducerea țării

Parlamentul a fost informat, marți, că deputatul Andrei Csillag, ales în Bistrița-Năsăud pe listele POT și aflat acum în grupul „Uniți pentru România”, a fost condamnat definitiv la opt luni de închisoare cu suspendare pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

Hotărârea Înaltei Curți a rămas definitivă prin neapelare, la 12 mai.

Deputatul are un termen de supraveghere de doi ani.

Trebuie să respecte mai multe obligații stabilite de instanță, să se prezinte la Serviciul de Probațiune, să urmeze un program de reintegrare socială și să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, la Primăria Municipiului Iași.

În plus, i s-a interzis dreptul de a conduce timp de un an.

Biroul permanent al Camerei Deputaților a luat act de informare și a trimis documentul către Comisia juridică și către liderul grupului parlamentar din care face parte Csillag.

Până aici, faptele.

Un parlamentar condamnat penal, cu suspendare, aflat sub supraveghere, trimis la muncă în folosul comunității și fără drept de a conduce un autovehicul.

Imaginea este, oricum ai întoarce-o, destul de exotică pentru instituția care face legile țării.

De aici încolo, dilema etică.

De ce nu pleacă automat din Parlament

Întrebarea firească este: devine deputatul incompatibil? Își pierde mandatul?

Răspunsul scurt este: nu neapărat.

Legea nu spune că orice parlamentar condamnat penal își pierde automat mandatul. Mandatul de deputat sau senator încetează înainte de termen în anumite situații precise: demisie, deces, incompatibilitate, pierderea drepturilor electorale sau alte cazuri prevăzute de lege.

Aici stă cheia juridică.

Condamnarea lui Csillag este cu suspendare, iar pedeapsa complementară menționată public privește dreptul de a conduce, nu drepturile electorale.

Altfel spus, instanța i-a interzis să conducă mașina, nu să ocupe o funcție publică, nu să fie ales și nu să exercite mandatul parlamentar.

De aceea Parlamentul a fost, deocamdată, informat.

Camera Deputaților trebuie să vadă exact ce efecte produce hotărârea.

Dacă din sentință nu rezultă pierderea drepturilor electorale sau interzicerea exercitării unei funcții publice relevante pentru mandat, deputatul rămâne parlamentar.

Legal merge, moral scârțâie

Juridic, lucrurile pot fi perfect explicabile.

Moral și politic, povestea arată mult mai prost.

Avem un ales al poporului condamnat definitiv pentru o faptă penală, care trebuie să meargă la probațiune și să facă muncă în folosul comunității, dar care poate continua să voteze legi pentru întreaga țară.

Nu e o contradicție legală, ci una de bun-simț public.

Aici se vede diferența dintre minimul juridic și standardul moral.

Legea poate spune că mandatul continuă.

Electoratul și partidul ar putea spune, dacă ar avea un dram de igienă politică, altceva:

că un parlamentar aflat într-o asemenea situație nu mai are autoritatea necesară pentru a da lecții publice, pentru a vorbi despre ordine, responsabilitate și respect față de lege.

Dar în politica românească demisia de onoare este o specie rară, aproape mitologică. Apare mai des în discursuri decât în Monitorul Oficial.

Cazul Csillag nu produce, cel puțin din datele cunoscute, o incompatibilitate automată.

Produce însă ceva la fel de important: încă o fisură în imaginea unui Parlament care are mereu pretenția să fie respectat, dar pare să accepte, fără mari tresăriri, situații în care respectul devine o glumă procedurală.

Pe scurt:

Omul nu mai are voie să conducă mașina, dar poate participa în continuare la conducerea țării. Mâine-poimâine, te trezești cu el că votează pro sau contra noului guvern Georgescu. (Cee? N-ați auzit?)

România rămâne, ca de obicei, inventivă în materie de paradoxuri.