Conducta Drujba încinge spiritele la Budapesta și la Kiev: ”Nu-i spui președintelui Ucrainei ce să facă”

Conducta Drujba („prietenie”, în rusă) e un monstru moștenit din epoca sovietică. Prin ea curge încă petrolul care alimentează Ungaria și Slovacia, două țări prinse între dependența de Moscova și obligațiile lor de state UE.

Conducta prieteniei transformata în șantaj energetic

Pentru Kiev, Drujba e altceva: o arteră prin care Rusia își finanțează agresiunea militară. A lovi această infrastructură nu e un capriciu, ci o strategie de război.

Dar cum să-i explici asta unui Viktor Orban, lider care își scrie plângerile despre Ucraina pe Facebook și sugerează că ar avea acceptul lui Donald Trump?

Aici e partea aproape absurdă a poveștii:

Viktor Orban chiar a publicat pe Facebook o scrisoare adresată lui Donald Trump în care deplângea atacul ucrainean asupra conductei Drujba. Iar pe aceeași pagină a apărut și o notă scrisă de mână, chipurile de Trump, în care fostul președinte american i-ar fi răspuns scurt: „Viktor, nu-mi place să aud asta, sunt foarte supărat din cauza asta.”

Practic, Orban a folosit această „dedicație” ca să arate că are sprijinul lui Trump, chiar și pe o temă de război și energie. E o scenă mai degrabă de bâlci politic decât de diplomație serioasă: premierul unui stat UE care se legitimează printr-o „bilețel” sentimental, postat demonstrativ pe rețele sociale, ca și cum ar primi un autograf de la idol.

Replica lui Zelenski: diplomația tăioasă

Când Zelenski a spus, în conferință de presă, că „existența conductei depinde de poziția Ungariei”, nu a fost doar o declarație. A fost o lecție de realpolitik: vrei să blochezi aderarea Ucrainei la UE, dar tot tu te hrănești din petrolul care curge prin teritoriul nostru și care poate fi întrerupt oricând.

Replica Budapestei a fost instantaneu isterică. Ministrul de externe, Peter Szijjarto, a urlat despre amenințări la adresa suveranității Ungariei. Dar Kievul i-a trântit ușa în nas: „Nu-i spui președintelui Ucrainei ce să facă sau să spună. El e președintele Ucrainei, nu al Ungariei”.

Într-o singură frază, Kievul a reamintit Budapestei locul său în istorie: nu poți face politică mare pe spinarea altora, doar pentru că ți-e lene să-ți diversifici energia.

Ungaria – calul troian al Moscovei în UE

Faptul că Ungaria se cramponează de petrolul rusesc e deja o temă veche. De fiecare dată când Bruxelles-ul încearcă să strângă șurubul sancțiunilor, Budapesta sare cu „nu” și amenință că blochează consensul european.

Orban a transformat această dependență într-o armă de șantaj: dacă îi convine, se aliniază la UE. Dacă nu, se refugiază în prietenia lui Putin.

Ce e grotesc acum e că Budapesta joacă dublu: profită de infrastructura controlată de Ucraina, dar blamează Ucraina pentru că se apără. Și totul sub umbrela unui discurs despre „suveranitate energetică”, de parcă ar fi altceva decât vasalitatea economică față de Moscova.

Dimensiunea simbolică: războiul nervilor

Atacul asupra conductei Drujba nu e doar o lovitură militară, e și un mesaj: nu vă mai puteți hrăni confortul politic din suferința noastră. Ungaria a ales să rămână legată de Rusia printr-un cordon ombilical de țiței. Kievul a tăiat cordonul și i-a spus clar: vreți să vă rupeți de Moscova sau nu?

În acest context, replica Poloniei către Szijjarto a fost genială: „Peter, ai la fel de multă solidaritate din partea noastră pe cât avem noi din partea ta.” Adică zero.

Budapesta, într-o lume care se schimbă

Ceea ce nu pricepe Orban este că lumea de după 24 februarie 2022 nu mai acceptă ambiguitățile. Nu mai poți să fii și cu Moscova, și cu Bruxelles-ul, și cu Washington-ul.

Ungaria se agață de trecut, dar viitorul e deja scris: Europa va continua să își taie dependența de Rusia, iar Ucraina va fi integrată în proiectul european. Orban rămâne cu paginile de Facebook și cu dedicațiile lui Trump.

Cine decide viitorul

„Nu-i spui președintelui Ucrainei ce să facă.”

Declarația asta e mai mult decât un răspuns pentru un ministru de externe maghiar. E o lecție pentru toată Europa Centrală și de Est: dacă vrei securitate, trebuie să rupi firele care te leagă de Kremlin. Dacă nu, vei rămâne prizonierul conductei Drujba și al iluziei că poți fi „independent” cât timp îți dictează Rusia prețul și ritmul respirației energetice.