Control la comandă sau verificare legitimă? Radu Oprea caută nereguli la Armamente, dar arată cu degetul spre Cancelaria premierului

Ministrul Apărării, Radu Oprea, a trimis Corpul de Control la Direcția Generală pentru Armamente pentru a verifica achizițiile din programul SAFE.

Înainte ca inspectorii să formuleze vreo concluzie, ministrul a identificat deja public locul unde s-ar fi luat deciziile importante: Cancelaria fostului premier Ilie Bolojan.

Avem, așadar, un control administrativ legitim, însoțit de o ofensivă politică ale cărei ținte sunt suficient de limpede conturate.

O anchetă al cărei traseu politic pare stabilit dinainte

Ștefan Radu Oprea a anunțat joi seară, la Antena 3, că a trimis Corpul de Control la Direcția Generală pentru Armamente (DGARM), instituția responsabilă de documentația tehnică și procedurile de achiziție a echipamentelor militare.

Motivația oficială este rezonabilă:

verificarea specificațiilor tehnice, a prețurilor și a respectării cerințelor formulate de Armata Română.

Dar declarațiile ministrului au depășit rapid cadrul unei simple inspecții administrative.

„Toate deciziile s-au luat la Cancelaria prim-ministrului, domnul Jurcă”, a afirmat Oprea, indicându-l pe Mihai Jurcă, fostul șef al Cancelariei lui Ilie Bolojan.

Așadar, ministrul trimite inspectorii la DGARM, dar declară public că selecția furnizorilor a fost decisă în altă parte.

De aici începe adevărata problemă.

Cancelaria premierului nu a lucrat clandestin

Există un amănunt pe care declarațiile lui Oprea îl lasă într-un con de umbră.

Guvernul anunțase oficial, încă din 2 iunie 2026, că implementarea programului SAFE este coordonată de un grup interinstituțional aflat sub autoritatea Cancelariei prim-ministrului.

Prin urmare, existența acestui mecanism nu constituie o neregulă în sine.

Mai mult, participarea reprezentanților Apărării, Internelor și ai altor instituții era parte a procedurii asumate de Guvern.

Ceea ce trebuie clarificat este dacă acest grup a respectat competențele stabilite prin actele normative și dacă alegerile comerciale au avut justificări tehnice și financiare verificabile.

Simpla afirmație că deciziile s-au luat la Cancelarie nu dovedește nimic ilegal.

Ar fi fost necesar ca ministrul să precizeze ce anume consideră că s-a decis necorespunzător.

Rheinmetall, în centrul disputei

Un element sensibil îl reprezintă contractele atribuite grupului german Rheinmetall.

În intervenția televizată a fost invocată cifra de 70% din contracte.

Dar fără delimitarea exactă a achizițiilor analizate și fără precizarea modului de calcul, procentul riscă să producă mai mult zgomot decât claritate.

Există însă contracte importante, confirmate oficial.

Guvernul anunțase în iunie achiziția a 298 de mașini de luptă ale infanteriei și derivate, în valoare de 3,337 miliarde de euro, de la Rheinmetall Automecanica.

Alte contracte cu firme din grup vizau sisteme antiaeriene și muniție, în valoare cumulată de peste 1,43 miliarde de euro.

Sumele sunt considerabile, dar dimensiunea unui contract nu demonstrează caracterul său nejustificat.

Întrebările importante privesc comparația ofertelor, justificarea tehnică a selecției, costurile de întreținere și condițiile transferului de tehnologie către industria românească.

Foștii miniștri sunt deja nominalizați

Radu Oprea i-a introdus în discuție și pe foștii miniștri Radu Miruță și Irineu Darău.

Despre aceștia a afirmat că ar fi trebuit să fie vocile care să apere interesele României în negocierea contractelor.

Afirmația are o încărcătură politică evidentă.

Ea sugerează că responsabilii anteriori nu ar fi reprezentat suficient de bine interesele naționale, fără să prezinte însă vreo constatare administrativă care să demonstreze această presupusă deficiență.

Se conturează astfel un mecanism familiar:

verificarea este abia declanșată, dar eventualii responsabili politici sunt deja indicați public.

Nu putem afirma că inspectorii au primit instrucțiuni să descopere nereguli cu orice preț.

Putem observa însă că ministrul a anticipat dezbaterea asupra răspunderii politice înainte de a prezenta rezultatele verificării.

Ce trebuie să aflăm, dincolo de spectacolul politic

Programul SAFE înseamnă pentru România 16,68 miliarde de euro, bani împrumutați, care vor trebui rambursați. În august, țara noastră primise deja o prefinanțare de aproximativ 2,5 miliarde de euro.

Orice suspiciune serioasă privind utilizarea acestor resurse trebuie verificată riguros.

Dar tocmai dimensiunea programului impune ca ancheta să nu fie transformată într-un instrument de confruntare între actualii și foștii deținători ai puterii.

Publicul trebuie să afle cine a propus furnizorii, cine a validat prețurile, cine a semnat documentele și ce obligații concrete de producție în România și-au asumat companiile contractante.

Mai ales, trebuie stabilit dacă echipamentele cumpărate răspund necesităților reale ale Armatei.

Controlul poate fi legitim. Folosirea lui politică este altă discuție

Nimeni nu poate contesta dreptul ministrului Apărării de a verifica achizițiile militare. Dimpotrivă, asemenea verificări sunt necesare atunci când statul angajează miliarde de euro.

Dar un control serios începe cu documentele și se încheie cu concluziile.

Nu începe cu nominalizarea publică a celor care ar putea deveni responsabili politic pentru eventualele deficiențe.

Iar dacă deciziile esențiale au fost luate efectiv la Cancelaria prim-ministrului, așa cum susține Radu Oprea, verificarea trebuie să urmărească întregul circuit decizional, nu să se oprească la structura tehnică a Ministerului Apărării.

Altfel, riscăm să asistăm la o procedură în care inspectorii caută explicații într-o instituție, în timp ce ministrul indică vinovați potențiali în alta.

Și atunci întrebarea nu mai este doar ce nereguli ar putea descoperi Corpul de Control.

Ci dacă rezultatul controlului va servi la corectarea achizițiilor militare sau la reglarea unor conturi politice. Și, evident, înscrierea programului SAFE pe cu totul alte direcții ale ”interesului național”.

Care… cam știm ce înseamnă.