Criza care riscă să înghită web-ul – când nu mai dai click, dispar și creatorii

Există o nouă specie digitală care bântuie internetul. Nu e trollul, nu e botul, nu e nici influencerul în burnout. E „userul-fantomă”. Omul viu care caută, dar nu mai intră. Citește un AI Overview pe Google și… dispare. Nu mai dă click, nu mai răsfoiește, nu mai susține conținutul. Iar dacă n-ai dat click, în ecosistemul web asta echivalează cu: „n-ai existat niciodată”.

Un click care nu mai vine

Această „fantomizare” a traficului online e mai mult decât o modă de UX. E începutul unei prăbușiri tectonice.

AI Overview: revoluție sau ”rasă” invazivă?

De câteva luni, Google a schimbat regulile jocului. Ceea ce era odată „prima pagină cu linkuri albastre” e azi dominat de un răspuns generat de AI. Uneori util, alteori halucinant („mănâncă pietre pentru digestie!”), AI Overview promite scurtătura absolută: răspunsul final, fără întrebări ulterioare.

Eficiență? Sigur. Dar și colaps lent al unei rețele construite pe pluralitate, explorare și click. Potrivit Pew Research, în 26% din cazuri, după un AI Overview, sesiunea de navigare se închide pur și simplu. S-a stins becul.

Cine moare când nu mai dai click?

Site-urile care trăiesc din publicitate. Cele care oferă informație, nu produse. Jurnaliștii, creatorii de conținut, platformele independente. Toți cei care respiră din trafic și, implicit, din „timpul petrecut” pe pagină.

Lily Ray, strateg SEO la Amsive, spune clar: „Site-urile pierd 20, 30, chiar 40% din trafic și, implicit, din venituri. Nu mai există motivație să creezi conținut de calitate dacă AI-ul îl rezumă și îl servește fără niciun credit”.

Iar Google? Răspunde cu formula standard: „nu e chiar așa, metodologia e greșită, datele sunt relative, noi generăm în continuare miliarde de clickuri”. Problema e că realitatea din teren (și din Analytics) urlă altceva.

Când victima e acuzată că s-a sinucis

Ce spune Google, pe scurt? „Oamenii nu mai dau click fiindcă nu mai vor, nu fiindcă i-am deposedat de libertatea de alegere. De fapt, clickurile rămase sunt mai de calitate!”. Tradus: „dacă mori de foame, măcar nu mai mănânci junk food, nu?”.

Și aici e ironia amară: Google însuși, prin AI-ul Gemini, admite că AI Overview face rău site-urilor. Doar PR-ul companiei rămâne pe linia negării, acuzând „panică nejustificată” și „manipulare de date”.

Dar creatorii de conținut nu mai pot fi păcăliți cu un biscuite digital și o bătaie pe umăr. Dacă ai fost sursa de unde AI-ul a tras esența, dar nimeni nu mai ajunge la tine… e ca și cum ai inventa roata și altul vine, o ambalează, o vinde și spune că el a descoperit mersul.

AI-ul nu doar „rezumă”, ci decide pentru tine

În spatele acestei schimbări nu se ascunde doar un mecanism de căutare optimizat. Se ascunde o mutație de paradigmă. AI-ul decide ce să vezi, ce să crezi, ce este „răspuns” și ce merită ignorat. Nu mai cauți printre opțiuni – accepți verdictul. Ai fost cititor, acum ești doar receptor.

Ray spune direct: „AI-ul nu doar fură traficul, ci și capacitatea userului de a discerne, de a alege, de a înțelege. Dacă toate răspunsurile vin într-o singură voce, atunci nu mai există dialog, ci doar monolog tehnologic.”

Și când AI-ul „halucinează”, greșelile devin normă. Internetul devine mai rapid, dar și mai fragil. Îți dă senzația de putere, dar îți răpește controlul. Seamănă a seducție. Sau a dictatură blândă.

O lume fără clickuri – o lume fără diversitate

Ce se întâmplă dacă lumea întreagă devine „user-fantomă”? Răspuns: web-ul devine un decor. Un magazin cu vitrine, dar fără uși. Un oraș cu etichete, dar fără locuitori.

A dispărut în câțiva ani „webul creativ al blogurilor”. Apoi presa locală. Apoi forumurile. Urmează presa internațională, editorialul bine scris, părerea omului inteligent, analiza profundă. Totul, înlocuit de un „overview”.

Un Overview care nu are context, nu are ton, nu are emoție. Doar niște rânduri sintetizate pe bază de pattern, fără responsabilitate și fără autor.

Viitorul: transparență sau tăcere?

Google promite transparență. Dar promisiunea nu încălzește pe nimeni dacă „transparența” înseamnă doar mai multă opacitate lucioasă. Iar creatorii nu mai au încredere. Nu când fiecare „optimizare” înseamnă un dezastru financiar pentru unii și mai mulți bani pentru AI.

Lumea cere o regândire. Poate chiar o formă de „drept de autor algoritmic”. Dacă AI-ul îți folosește ideile, poate că meriți o parte din vizibilitate. Sau din venituri.

Nu ne-a ucis nimeni. Ne-am ucis singuri, cu indiferență

Poate că nu vom avea parte de un „moment apocaliptic” în care internetul moare subit. Mai probabil, va muri lent, de foame, de lipsă de atenție, de absența clickului. Nu pentru că AI-ul e malefic, ci pentru că noi am renunțat la curiozitate. Am ales să nu mai explorăm. Să nu mai căutăm. Să nu mai citim.

Iar dacă dispare pluralitatea de voci, libertatea de gândire se usucă.

Clicul tău contează. Nu e doar o acțiune, ci un vot pentru un internet viu. Dacă refuzăm să mai dăm click, nu vom fi victimele AI-ului. Vom fi complicii lui.