CSM și „mizeria bugetară”: Șefa Costache spune că o pensie de 11.000 lei e „micișoară”, Caramitru îi dă o replică dură

Magistrații invocă independența și statutul „unic”, dar critica publică se ridică în bloc. Într-o perioadă în care populația suportă din plin austeritatea, iar Guvernul caută cu disperare bani să stingă incendiile bugetare, magistrații României cer, senin, să nu li se atingă pensia specială de 11.000 de lei lunar. Nu doar că o consideră „mică”, dar au început să transforme această revendicare într-o formă de șantaj instituțional: „Fără bani mulți, nu mai putem fi independenți”.

Neobrăzarea a devenit discurs oficial. Iar aroganța — politică de sistem.

În loc să repare imaginea unei justiții care scârțâie la fiecare caz sensibil, în loc să-și asume vreun eșec sau vreo tăcere suspectă, CSM preferă să-și fluture privilegiile ca pe niște drepturi sacre, dintr-o altă lume. Una în care legea nu e egală, ci gradată în funcție de rang și indemnizație.

Șefa CSM scapă bomba: „Independența justiției depinde de bani!”

Președinta Consiliului Superior al Magistraturii, Elena Costache, s-a lansat într-un interviu virulent la Digi24, declarând că o pensie calculată după noul model guvernamental, de peste 11.000 lei, ar fi, de fapt, „mică”.

„Da, mi se pare puțin… La curțile de apel, salariul net e în jur de 20.000 lei; la tribunale — 18.000; la judecătorii — 16.000. Dacă aplici 70%, rezultă o pensie de 11.300 lei — și vi se pare mult?”

Mai mult, susține că orice comparație cu alte categorii profesionale este „eronată și toxică” — pentru că meseria este vocațională, examenele sunt dure, iar nivelul de responsabilitate „nu are termen de comparație”.

„Suntem magistrați — suntem unici.”

Replica lui Caramitru: „Este un job! Plătit de noi!”

Andrei Caramitru nu a mai înghițit pretențiile de castă. Într-o reacție publică, a punctat:

„CSM spune că independența justiției înseamnă să te pensionezi la 48-52 de ani, cu pensii mai mari decât salariile. Serios? Vă dați seama că aruncați cu simboluri fără conținut real?”

A continuat sec:

„Sunteți plătiți din bani publici. Dacă nu vă convine, mergeți în privat. Puteți câștiga milioane ca avocați. Dar dacă alegeți să rămâneți în sistem, spuneți «mulțumesc» pentru privilegiile deja avute!”

Politica Bolojan – 65 de ani și pensie de 70%: „Voalare a responsabilității sociale”

Consiliul Superior al Magistraturii critică deschis planul lui Ilie Bolojan, care presupune: pensie de 70% din ultimul salariu și vârsta de pensionare aliniată cu restul populației — adică 65 de ani. Potrivit CSM, rigorile meseriei — interdicțiile, incompatibilitățile, stresul și volumul de muncă — justifică tratamentul preferențial.

„O justiție aservită nu poate fi în slujba cetățeanului.”

Mai mult, CSM a notificat Comisia Europeană, acuzând Parlamentul că încearcă destabilizarea puterii judecătorești. Instituția susține că doar zvonurile despre schimbarea sistemului de pensii au dus deja la circa 200 de cereri de pensionare, un risc major pentru continuitatea actului de justiție.

Ce mesaj transmit, de fapt, magistrații?

1. „Salariile mari garantează independența” — e linia centrală a șefei CSM.
2. „Comparația cu alți profesioniști e irelevantă” — pentru că justiția e o lume aparte.
3. „Reforma este o lovitură politică” — o tentativă de a reduce rolul justiției în statul de drept.

De la privilegiu la obrăznicie

Magistrații solicită păstrarea pensiilor speciale care le asigură venituri lunare de cinci cifre și o retragere din sistem cu mult înainte de 60 de ani. Iar în fața criticilor venite dinspre societate, recurg la retorică doctorală, cu accente dramatice despre „unicitate” și „sacrificiu”.

Dar publicul întreabă legitim: dacă independența justiției depinde de nivelul veniturilor, atunci de ce nu există transparență, integritate și consecvență în sistem? Dacă miza e atât de mare, de ce justiția nu funcționează impecabil?

Pentru că, în realitate, dacă nu există încredere în instituții și dacă egalitatea în fața legii devine o glumă proastă — nu vorbim despre independență, ci despre segregare socială cu robe și legitimații de parcare VIP.

Salarii mari, decizii mici: independența de interlopi, zero barat

Dacă ne-am lua după explicațiile CSM, în care 11.000 de lei pensie e „insuficient” pentru o carieră de magistrat, ar trebui să vedem o justiție de manual: incoruptibilă, echitabilă, clară ca lumina zilei.

Dar ce vedem în realitate?

Vedem interlopi eliberați pe bandă rulantă pentru „lipsă de pericol social”, clanuri care râd în nasul instanțelor și dosare stufoase care sfârșesc într-un NUP discret, după ani de tergiversări.

Vedem hotărâri aberante motivate cu „expertize” trase de păr, redefiniri spectaculoase ale infracțiunilor și o recuzită juridică prin care violul devine „agresiune ușoară”, iar traficul de droguri — „deținere pentru consum propriu”.

Și atunci, ce anume cumpărăm cu toți acești bani?

O justiție scumpă, dar ieftină în conștiință? O castă de zei de porțelan, plătiți regește, dar cu ochii doar pe dosarul propriei pensii?

Pentru că un judecător care dă drumul unui violator, sau „albește” dosarul unui mafiot — chiar și plătit regește — nu mai e apărător al legii. E un trădător al ideii de dreptate.