Culisele tratatului UE-Mercosur. Cezar Gheorghe: „Profitul nu rămâne la fermieri. Sunt interese industriale pentru a exporta în noi piețe”

În cadrul unui interviu oferit exclusiv pentru Ziarul Puterea, expertul în piața cerealelor, Cezar Gheorghe, avertizează asupra impactului devastator pe care acordul UE-Mercosur îl va avea asupra fermierilor români. El subliniază incompatibilitatea majoră dintre cele două sisteme de producție: în timp ce europenii sunt supunși unor reglementări stricte și costuri mari, producătorii sud-americani beneficiază de costuri reduse, utilizând tehnologii modificate genetic și pesticide periculoase interzise în UE, care prezintă riscuri grave pentru sănătatea consumatorilor.

Culisele tratatului UE-Mercosur

Gheorghe critică dur lipsa mecanismelor de control la frontiere și incapacitatea statului român de a proteja piața internă de importurile neconforme. Expertul opinează că acest acord este impulsionat strict de interesele comerciale ale statelor industrializate (precum Germania), care caută noi piețe de desfacere, sacrificând astfel sectorul agricol. În acest „joc întrețesut”, profitul real revine corporațiilor, nu fermierilor de pe niciun continent.

Puterea: Pentru românii care sunt la Strasbourg, ce trebuie să știm esențial despre acordul Mercosur, în câteva linii? Cum îi afectează pe ai noștri și dacă, într-adevăr, îi afectează?

14:04, 10.01.2026 • POLITICĂ

Moțiune simplă împotriva ministrului de Externe Oana Țoiu. Senatorii acuză trădarea fermierilor români prin Acordul UE-Mercosur

Cezar Gheorghe: Bun, deci ca să înțelegem un pic, sunt două complexe de producție diferite. Unu, care se realizează urmând regulile, procedurile și condiționalitățile Uniunii Europene. Și al doilea complex, cel sud-american, care este liber de toate aceste sarcini și restricții.

Deci nu sunt compatibile din punct de vedere al costurilor. Acolo este permisă, să spunem, absolut orice fel de tehnologie. Începem cu tehnologia organismelor modificate genetic. Continuăm cu produsele pentru protecția culturilor, care au un spectru mult mai larg în ceea ce privește substanțele aprobate și permise în America de Sud. Vorbim de norma de aplicare, care la fel este foarte vastă în America de Sud; dacă vrei, e o cotație de 12 la 1 față de Uniunea Europeană.

Și vorbim și despre calitatea sau despre potențialul acestor produse fitotehnice de a fi dăunătoare pentru sănătatea umană. Și spicuiesc doar un pic din ceea ce se întâmplă acolo cu adevărat. Vorbim de potențial cancerigen din cauza glifosatului, vorbim de afecțiuni renale și hepatice, vorbim de obezitate, vorbim de infertilitate, vorbim de scăderea vârstei la care se poate face infarct. Toate acestea provin din complexul de pesticide folosit în America de Sud.

Puterea: Adică în cantitate atât de importantă încât pot duce în mod cert la aceste maladii?

Cezar Gheorghe: Da, uită-te la complexul populației din, să numim așa, Statele Unite, că e cel mai la îndemână. Uită-te acolo ce probleme au toți. Incidențele. Sunt obezi, da, obezi cu foarte multe probleme. E o adevărată industrie acolo. No farm, no sugar, cât sunt de mari industriile. Asta se va întâmpla în timp. Adică nu de azi pe mâine, dar în mod cert se va întâmpla în timp.

Infertilitatea este o mare problemă, iarăși, pentru că da, putem spune acest lucru și putem să-l punctăm. Și dacă vorbim de complexul european, noi aici avem o legislație a cărei anexă cuprinde 1.200 de pagini cu nivelurile maxime de reziduuri de pesticide. Reziduuri de pesticide, substanțe nedorite și alți contaminanți statutați.

Și nu văd cum ar putea să se acordeze complexul sud-american la aceste norme. Legislația se numește Legea 178/2002 și are 1.200 de pagini de anexă. Cum se poate certifica acest lucru? Pentru că ei spun că vor produce conform normelor europene. E un nonsens. Hai să fim serioși.

Ce interese sunt la mijloc?

Puterea: Atunci, Cezar, care sunt interesele? 

Cezar Gheorghe: Hai să mă duc până la capăt.Costurile în America de Sud sunt mult mai reduse. Pentru că ei au acces la un paletar mult mai vast de îngrășăminte care nu sunt supuse sancțiunilor, cele care vin din Rusia și din Iran.

O dată au regimul climatic diferit față de al nostru. Vorbim de o climă tropicală, față de costurile cu irigația la noi. Vorbim de costuri pe un hectar de, să zicem, 500 de euro, față de 1.200, poate chiar și 1.300 în România, pe hectarul de porumb, dacă îl luăm ca exemplu.

Acum, dacă e să vorbim de ceea ce trebuie să facem noi, trebuie să înțelegem foarte bine, pentru că acordul ăsta e semnat, va fi ratificat. Știm cu toții, că suntem oameni maturi, că dacă e voința și dorința politică de a vinde produse industriale pe care noi nu suntem capabili să le producem, da? România nu e capabilă să genereze așa ceva în complexul industrial. Trebuie să vedem cum ne putem proteja noi, România, pentru că intervin foarte, foarte multe lucruri de finețe pe care politicienii nu le ating.

De exemplu, cum se va contoriza dispersia acestor cote alocate fără taxe în Uniunea Europeană, pe fiecare categorie de produse, pentru că, cu stupoare, am sesizat și în Eurostat și în Access to Market că nu există raportări la nivel de țări pe segmente de produse. Nu există. Am luat palierul 2021-2024 și nu există raportări. Există doar raportare la nivel de țară pe un coș al fiecărei țări și importuri și exporturi, dar fără segmentare pe categorii de produse.

Doi, cum ne protejăm frontierele din punct de vedere al calității a ceea ce vine din alte origini, din Mercosur, să spunem? Totul ok, putem primi marfă, dar cum ne asigurăm? Pentru că noi nu avem o comunicare eficientă și instrumente la nivel național, astfel încât să se poată genera o structură, să spunem, legată de Ministerul Agriculturii, ca să comunice cu Ministerul de Finanțe, care are în subordine, să spunem, vămile, cu Ministerul Economiei, care are în subordine comerțul, astfel încât să generăm măsurile de protecție la nivel național în ceea ce privește calitatea și cantitatea care intră în România.

Pentru că, la nivel unional, nimeni nu va putea să contorizeze care e cota care intră cu adevărat. Dacă intră pe șapte părți odată, de-aia nimeni nu știe cu adevărat cât, când și cum se raportează. DG AGRI raportează cu întârziere, INS-ul la noi la fel, asta e funcția lui, să raporteze o statistică, statistica tocmai asta spune. Dar cu întârziere de un an, nu e vina lor, ăsta e sistemul.

Aici sunt foarte multe probleme pe care trebuie să le rezolvăm cu adevărat și, de ce nu, mai departe de Mercosur, trecem și în alt plan, identic: trebuie să vedem barierele tarifare cu alte origini, cum le gestionăm, că avem și aici o problemă. Dau un exemplu, nu știu, roșii din Turcia. Există o cotă tarifară la care se adaugă un cuantum, deci un preț de bază care se aplică în frontieră; i se aplică o taxă, un cuantum și procente.

Și pentru fermierul român, să zicem, în iulie, și ei le-au făcut cu 2 lei. Păi, l-ai pus să plătească la barieră tarifară 4,60 lei pe kilogramul de roșii? Sunt foarte multe lucruri pe care noi trebuie să le gestionăm aici, la noi, intern, în primul rând, să ne protejăm noi. Plus, încă o dată, o repet, comunicarea instituțională cu Uniunea Europeană și cu țările din jurul nostru, pentru că asta este, iarăși, de esență.

Plus, la noi, între ministere, la fel, trebuie creată o structură care să funcționeze, făcută din profesioniști, nu din politici. Politica ne spune: aplicăm clauza de salvgardare, punem frână 200 de zile, adică impunem taxe. Ok, sunt de acord cu asta.

Dar vin cu respect și întreb: dacă pui frâna… și deja mărfurile sunt intrate și au depășit cota aceea, tu mai poți interveni într-un contract comercial cu execuție și cu perioada aceea? Nu mai poți interveni. Pentru că ăla intră cu un preț și zice: „Pe ce faci acum, pui taxe?”. N-ai cum. Adică vor fi foarte multe probleme.

Plus că am înțeles că există o prevedere care dă posibilitatea țărilor care compun Mercosurul să conteste condiția calitativă și normele europene. Chiar și aseară a vorbit Victor Negrescu despre acest lucru. Trebuie foarte multe clarificări cerute. Nu merge așa, pe genunchi.

„Este un fel de joc întrețesut“

Puterea: Și atunci fermierii noștri care sunt acum în fața Parlamentului European, ei vin cu aceste… sau fac parte din cei care contestă semnarea acestui contract? Ce fac ei acum în stradă?

Cezar Gheorghe: Ei contestă semnarea acestui contract. A acestui acord. Și așteaptă o decizie a Curții Europene de Justiție în acest sens.

Puterea: Acum, Cezar, dacă-mi poți spune… Deși, mă rog, sunt lucruri care poate ne depășesc pe toți. Care au fost interesele Comisiei? Nu știu dacă pot să acuz direct Comisia sau pe cei care au militat pentru semnarea acestor acorduri. Este vorba de interese comerciale? Este vorba de ce se întâmplă la Marea Neagră cu traderii?

Cezar Gheorghe: Într-un final, dacă vorbim, este vorba doar de interese comerciale. Pentru simplul motiv că un grup industrializat, sau un grup foarte industrializat ca o zonă din Europa, cum este Germania, are tot interesul să exporte produsele industriale în America de Sud, să-și creeze o nouă piață. Pentru că piața noastră europeană este saturată într-un fel și este invadată, pe de altă parte, de produsele din China. Și au tot interesul să-și creeze altă zonă de debușeu pentru mărfurile lor industriale.

Mai mult decât atât, să nu ne amăgim. Să nu ne amăgim. Tot complexul ăsta agro-industrial nu e, să spunem, făcut spre a da profit fermierilor. Nici celor din America de Sud. Că ăia din America de Sud, săracii, fabrică, produc și la rândul lor sunt preluați de lanțurile corporatiste care vor veni cu schimburile comerciale. Deci profitul nu va rămâne sub nicio formă la fermieri. Este un fel de joc întrețesut, ca să-l numesc așa, pe palierul ăsta.