Cum a ajuns China marele câștigător al războiului din Orient

Fluxurile de petrol din Orientul Mijlociu continuă să influențeze echilibrul energetic global, în timp ce conflictul militar din regiune provoacă perturbări majore pe una dintre cele mai importante rute maritime din lume. Deși Strâmtoarea Ormuz a devenit o zonă de risc ridicat pentru transportul de țiței, Iranul a reușit să mențină exporturi semnificative către China, principalul său partener comercial în sectorul energetic.

Datele furnizate de companii specializate în monitorizarea traficului maritim arată că, în pofida tensiunilor și a atacurilor asupra unor nave comerciale, livrările de petrol iranian nu au fost complet întrerupte, iar Beijingul continuă să primească volume importante de țiței.

Petrolul iranian continuă să ajungă în China

Potrivit estimărilor TankerTrackers.com, Iranul a expediat cel puțin 11,7 milioane de barili de petrol brut prin Strâmtoarea Ormuz de la începutul conflictului, declanșat pe 28 februarie. Toate aceste transporturi ar fi avut ca destinație China, țară care în ultimii ani a devenit principalul cumpărător de petrol iranian.

Compania utilizează imagini satelitare pentru a urmări deplasarea petrolierelor, inclusiv în situațiile în care sistemele de identificare automată sunt dezactivate. În contextul amenințărilor lansate de Teheran, mai multe nave au dispărut temporar de pe radarele publice de monitorizare, ceea ce a complicat evaluarea exactă a fluxurilor energetice.

Firma de analiză Kpler estimează că aproximativ 12 milioane de barili au tranzitat strâmtoarea în această perioadă, însă confirmarea destinației finale rămâne dificilă, pe fondul condițiilor de securitate tot mai precare din zonă.

Strâmtoarea Ormuz, aproape blocată pentru restul lumii

Considerată una dintre cele mai strategice rute energetice ale planetei, Strâmtoarea Ormuz este responsabilă pentru transportul a circa o cincime din petrolul și gazele naturale tranzacționate la nivel global. De la izbucnirea conflictului, traficul maritim a scăzut drastic, multe companii evitând să își expună navele riscurilor.

În primele două săptămâni ale confruntărilor militare, cel puțin zece nave aflate în apropierea strâmtorii au fost atacate, iar incidentele au provocat victime în rândul echipajelor. Organizația Maritimă Internațională a raportat moartea a cel puțin șapte marinari în aceste atacuri.

Autoritățile iraniene au transmis avertismente navelor comerciale, solicitând un nivel maxim de prudență la tranzitarea zonei. În paralel, unele petroliere care au părăsit porturile iraniene după izbucnirea conflictului au arborat pavilion iranian, semn al implicării directe a statului în operațiunile de export.

Căutarea unor rute alternative de export

În condițiile în care tensiunile militare afectează traficul prin Ormuz, Iranul încearcă să își diversifice rutele de export pentru a evita blocajele logistice. Terminalul petrolier Kharg, situat la aproximativ 24 de kilometri de coastă, a fost mult timp principalul punct de expediere al țițeiului iranian, gestionând circa 90% din livrări.

Recent însă, autoritățile de la Teheran au reluat operațiunile de încărcare la terminalul Jask, aflat pe coasta Golfului Oman, în afara strâmtorii. Această infrastructură ar putea oferi o alternativă strategică pentru exporturi, însă experții atrag atenția că eficiența sa este limitată.

Încărcarea unui superpetrolier de tip Very Large Crude Carrier poate dura până la zece zile la Jask, comparativ cu una sau două zile la Kharg, ceea ce reduce semnificativ ritmul livrărilor.

Exporturi reduse, dar cerere ridicată în China

Chiar dacă Iranul continuă să exporte petrol, volumele actuale sunt mai mici decât cele înregistrate înaintea conflictului. Estimările indică livrări de aproximativ 1,22 milioane de barili pe zi către China, față de 2,16 milioane de barili pe zi în februarie, cel mai ridicat nivel din ultimii aproape opt ani.

În paralel, Beijingul a accelerat acumularea de rezerve strategice. Datele oficiale arată că importurile de țiței ale Chinei au crescut cu 15,8% în primele două luni ale anului comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent.

Analizele Atlantic Council sugerează că statul asiatic dispune de stocuri de aproximativ 1,2 miliarde de barili, suficiente pentru a acoperi cererea internă pentru o perioadă estimată la trei până la patru luni.

Piețele petroliere, în alertă din cauza tensiunilor

Conflictul din Orientul Mijlociu a generat volatilitate accentuată pe piețele energetice globale. Prețul petrolului a urcat la începutul săptămânii până aproape de 120 de dolari pe baril, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul temerilor privind scăderea producției în unele state din Golful Persic și blocajele logistice din Strâmtoarea Ormuz.

Ulterior, cotațiile s-au stabilizat parțial. Petrolul american WTI cu livrare în aprilie era tranzacționat în jurul valorii de 84,9 dolari pe baril, iar petrolul Brent cu livrare în mai se situa la aproximativ 88,9 dolari pe baril, potrivit datelor din piață.