Cum a ajuns un document american să ignore deliberat realitatea anulării alegerilor din decembrie 2024

Există rapoarte serioase, construite pe fapte, documente și înțelegerea contextului. Și există rapoarte politice, făcute din birou, cu date alese selectiv, scoase din context, puse într-o narațiune convenabilă pentru cine le comandă sau le promovează.

Documentul preliminar al Comisiei juridice a Camerei Reprezentanților din SUA despre anularea alegerilor prezidențiale din România aparține, fără echivoc, cele de-a doua categorii.

Nu pentru că ar critica o decizie a Curtea Constituțională a României – criticile sunt legitime într-o democrație.
Ci pentru că face abstracție aproape totală de condițiile concrete, excepționale și documentate în care acea decizie a fost luată.

Asta nu mai e analiză.
E neglijență politică sau rea-credință.

Din ce este făcut, de fapt, acest Raport

Raportul nu se bazează pe:

• hotărârile CCR (analizate juridic),
• documentele clasificate prezentate instituțiilor statului român,
• evaluările integrate ale serviciilor de securitate,
• probele privind finanțarea ilegală și manipularea digitală masivă,
• contextul războiului hibrid dus de Federația Rusă în Europa.

Raportul se sprijină, în mod vizibil, pe:

• răspunsuri parțiale ale unei singure platforme private – TikTok,
• interpretări politice ale unor schimburi informale,
• o lectură superficială a legislației europene privind mediul digital,
• o narațiune ideologică despre „libertatea de exprimare”, decuplată de realitatea manipulării algoritmice.

Cu alte cuvinte, documentul tratează un atac electoral complex ca pe o dispută de moderare a conținutului online.
Ceea ce este o eroare gravă de categorie.

Ce ignoră Raportul, deliberat sau din ignoranță

Raportul evită sistematic esențialul:

1. Nu vorbește despre denaturarea masivă a egalității de șanse

Alegerile nu au fost anulate pentru opinii politice, postări ironice sau critici la adresa statului.
Au fost anulate pentru că un singur candidat a beneficiat de:

• campanie digitală masivă, netransparentă,
• utilizarea inteligenței artificiale pentru manipulare,
• finanțare nedeclarată,
• rețele coordonate de conturi false,
• imitarea altor candidați,
• distorsionarea deliberată a spațiului public online.

Asta nu e „libertate de exprimare”.
Este fraudă electorală adaptată erei digitale.

2. Nu explică rolul instituțional al CCR

Curtea Constituțională a României nu este un ONG și nici o extensie a Executivului.
Este autoritatea supremă în materie de constituționalitate electorală.

Raportul american tratează decizia CCR ca pe o opinie politică discutabilă, nu ca pe un act juridic intern de apărare a ordinii constituționale.

Această omisiune nu este minoră.
Este fundația greșită a întregului document.

3. Ignoră complet contextul de securitate

România nu a anulat alegeri într-un vid istoric.
Anularea s-a produs într-un context de:

• ingerințe rusești documentate în mai multe state europene,
• operațiuni de influență coordonate,
• război informațional deschis,
• tentative explicite de destabilizare democratică.

A trata acest context ca „zgomot de fundal” e fie incompetență, fie cinism politic.

Întrebarea murdară: de unde vin „argumentele”?

Aici apare suspiciunea legitimă, pe care Raportul o alimentează singur.

Retorica documentului seamănă izbitor cu:

• discursurile AUR,
• plângerile publice și informale transmise de reprezentanți ai acestui partid către parteneri externi,
• teza „statului represiv” care ar fi „furat alegerile”,
• minimalizarea completă a manipulării digitale,
• relativizarea ingerinței rusești.

Nu avem dovada formală că Raportul se bazează direct pe „pârâciunile” AUR.
Dar avem o coincidență de argumentație prea perfectă ca să fie întâmplătoare.

Aceeași schemă.
Aceleași omisiuni.
Aceeași orbire selectivă.

De ce reacția lui Nicușor Dan e corectă, dar insuficientă

Intervenția președintelui Nicușor Dan este, factual, corectă:
România nu este subiectul Raportului, ci un exemplu folosit într-o dezbatere americană despre libertatea de exprimare și platformele digitale.

Problema este alta:
Raportul produce efecte politice, indiferent de intenția declarată.

Când un document oficial american:

• pune sub semnul întrebării o decizie constituțională românească,
• sugerează intervenții europene nelegitime,
• ignoră datele de securitate,
• validează implicit narațiuni extremiste,

el nu mai e „doar contextual”.
Devine instrument de presiune și dezinformare.

Un Raport care vorbește despre libertate, dar nu înțelege democrația

Ironia supremă este aceasta:
Raportul se declară apărător al libertății de exprimare, dar refuză să înțeleagă că democrația nu înseamnă libertatea de a trișa fără consecințe.

Libertatea de exprimare nu acoperă:

• finanțări ilegale,
• manipulare algoritmică,
• uz de identități false,
• distorsionarea competiției electorale.

Când un raport ignoră aceste diferențe, nu apără libertatea.
O golește de conținut.

Un document politic, nu o evaluare serioasă

Raportul Comisiei juridice a Camerei Reprezentanților din SUA nu este un act de justiție comparată.
Este un document politic, scris din afara realității românești, cu:

• date incomplete,
• surse limitate,
• context ignorat,
• concluzii forțate.

Și, poate cel mai grav, este un document care normalizează ideea că un stat atacat hibrid ar trebui să stea cu mâinile în sân, de dragul aparențelor democratice.

România n-a anulat alegeri pentru că n-a suportat opinii.
Le-a anulat pentru că opiniile au fost transformate în arme.

Cine nu vede diferența nu face analiză.
Face propagandă.

Reacția Comisiei Europene: „absurdități, complet nefondate” și o lecție despre cum funcționează, de fapt, DSA

Comisia Europeană a ieșit tăios la raportul preliminar al Comitetului Judiciar din Camera Reprezentanților (SUA) care insinuează că Bruxelles-ul ar face „cenzură” și ar influența alegeri naționale (inclusiv cazul României, cu turul anulat din decembrie 2024).

Mesajul oficial (prin purtătorul de cuvânt pe digital, Thomas Regnier) a fost fără menajamente: acuzațiile sunt „absurdități” și „complet nefondate”.

1) „Nu ne amestecăm în alegeri naționale”

Comisia a insistat pe ideea de bază: alegerile naționale sunt competența statelor membre, iar executivul UE nu „dirijează” scrutinuri. În logica Bruxelles-ului, ce face UE este reglementare de platforme, nu „comandă politică” asupra conținutului.

2) DSA nu e „botniță”, e responsabilizare pentru platforme

Regnier a pus accentul pe faptul că Legea serviciilor digitale (DSA) e construită ca să crească responsabilitatea platformelor (inclusiv pe integritatea electorală și riscuri sistemice), fără să suspende libertatea de exprimare, pe care UE o tratează ca drept fundamental.

3) „TikTok e extrem de cooperant” – dar investigația UE rămâne în picioare

În aceeași zi, Comisia a spus public că TikTok este „extrem de cooperant” în investigația UE privind posibila interferență în alegerile prezidențiale din România (investigație lansată sub DSA). Asta e important: Bruxelles-ul nu zice „n-a fost nimic”, ci „platforma cooperează cu ancheta noastră”.

4) Contextul pe care raportul american îl tratează superficial

Comisia (și presa care a relatat reacția) subliniază un fapt-cheie pe care îl poți folosi ca „acuzație de formă”: raportul american e preliminar, de lucru, redactat de staff, nu o poziție finală adoptată de Congres. Asta îi scade greutatea instituțională, chiar dacă face zgomot mediatic.

5) Paranteză utilă: UE are „hârtii” pe TikTok încă din 2024

Comisia publicase încă din decembrie 2024 măsuri/pași în logica DSA (inclusiv ordine de păstrare a datelor – „retention order”) legate de riscuri electorale, ceea ce contrazice povestea că UE ar fi interesată doar să „ștergă postări”.

Bruxelles-ul spune: „noi nu comandăm conținut, noi obligăm platformele să dovedească că nu lasă alegerile la mâna rețelelor de manipulare”; raportul american citește toată discuția ca pe o poveste de cenzură.

Aici e ruptura.