Cum finanțează Occidentul războiul Rusiei împotriva Ucrainei

Rusia își ține tancurile și soldații pe front cu bani veniți fix din buzunarele Occidentului. Pare un paradox, dar e doar o ipocrizie globalizată – și, culmea, legală. În al patrulea an al invaziei în Ucraina, banii din petrol și gaze rusești curg nestingherit spre Kremlin, în timp ce liderii de la Washington și Bruxelles se bat cu pumnul în piept că susțin Kievul. Oare cât de orb trebuie să fii ca să crezi că poți lupta cu un stat și, în același timp, să-i plătești nota de război?

O industrie de război alimentată de bani occidentali

Datele făcute publice de BBC Monitoring arată o realitate halucinantă: de la începutul invaziei în februarie 2022 și până la finalul lunii mai 2025, Rusia a încasat peste 883 de miliarde de euro din exporturile de combustibili fosili. Din acești bani, 228 de miliarde au venit chiar din țările „aliate” Ucrainei – adică fix de la cei care promit solemn ajutoare și sancțiuni. Între timp, Ucraina a primit de trei ori mai puțini bani în formă de ajutor decât a primit Rusia din exporturi de petrol și gaze. Cam atât despre „solidaritate”.

Cireașa de pe tort o reprezintă Uniunea Europeană: 209 miliarde de euro virați direct către Moscova, mai ales prin importuri de gaz rusesc, până în momentul când Ucraina a tăiat complet tranzitul prin teritoriul său, la început de 2025. Și totuși, conducta spre Ungaria și Slovacia merge și azi, iar gazul rusesc curge la liber prin Turcia spre inima Europei. Până și cifrele se încăpățânează să demonteze ipocrizia: volumul de gaze rusești livrate Europei via Turcia a crescut cu 26,7% în primele două luni din 2025 față de anul precedent.

Frica de facturi și profiturile murdare

Oficialii UE, prin vocea Kajăi Kallas, recunosc pe jumătate adevărul: n-au îndrăznit să impună cele mai dure sancțiuni pe petrolul și gazul rusesc de teamă că prețurile energiei vor exploda. De parcă doar Rusia ar suferi dacă-și taie conducta de bani, nu? De fapt, frica de scumpiri face ca „independența energetică” să fie un mit frumos pe care-l repetă la talk-show-uri, dar pe care nimeni nu-l vrea pe bune.

Iar când e vorba de bani, lucrurile devin și mai mizerabile. Potrivit datelor CREA (Centrul pentru Cercetare în Energie și Aer Curat), în 2024, veniturile Rusiei din petrol au crescut cu 6%, iar din gazele livrate prin conducte – cu 9%. Asta în timp ce exporturile totale de combustibili au scăzut cu un jalnic 6%. Cu alte cuvinte: bani destui ca să țină mașina de război unsă, la propriu și la figurat.

Spălătoriile de țiței și portițele legale

Ca și cum nu era de ajuns, Rusia profită și de așa-numita „portiță a rafinăriilor”. O parte din țițeiul rusesc e vândut țărilor din Vest după ce e „spălat” prin rafinării din Turcia și India – trei rafinării la turci și trei la indieni care amestecă petrolul rusesc cu altceva, îl rafinează și-l vând la preț bun europenilor. E o operațiune complet legală, cu toată lumea conștientă că petrolul ăla vine din Rusia. Cât de moral e? Nici măcar nu mai contează, atâta timp cât e ieftin.

Oficialii indieni s-au supărat pe datele CREA, spunând că sunt „un efort de a păta imaginea Indiei”. Imaginea Indiei? Să fim serioși: imaginea reală e a unei lumi care se uită la profit și dă la o parte orice principiu, oricât de tare s-ar îmbrăca în cuvinte frumoase.

Băncile, vasele-fantomă și dorința de a nu deranja

E clar că Vestul are și instrumentele, și voința de a face ceva, dar, deocamdată, face prea puțin. Vladimir Milov, fost ministru adjunct la energie în Rusia, avertizează că plafonul de preț pe petrol, stabilit de G7, „nu funcționează” pentru că nu e aplicat serios. Aici intervine și așa-numita „flotă-fantomă” de petroliere care ocolește sancțiunile: nave, firme, companii-fantomă – un dans al umbrelor care cere sancțiuni reale și constant reînnoite.

Chiar și așa, ultimele sancțiuni impuse de administrația Biden, la începutul lui 2025, par să fi lovit acolo unde trebuie. Dar de frica facturilor, politicienii europeni se codesc să lovească unde doare mai tare: interzicerea completă a importurilor de LNG rusesc și închiderea găurii de rafinare.

O dependență care hrănește agresorul și apărarea deopotrivă

Toate aceste cifre și portițe legale nu spun doar povestea banilor. Spun povestea unei ipocrizii fundamentale: Vestul plătește, la propriu, atât agresorul, cât și apărarea. „E o situație în care finanțăm agresorul pe care-l condamnăm și, în același timp, plătim și rezistența la agresiune”, spune clar Mai Rosner, de la Global Witness. Iar această dependență de combustibili fosili ne face ostaticii dictaturilor și ai haosului din piețele globale.

Vesticii ar putea tăia complet gazul rusesc, spun experții de la CREA – doar 5% din consumul total de LNG din UE venea de la ruși în 2024. Ar durea, dar nu fatal. În schimb, Rusia ar rămâne cu o gaură în buget greu de umplut, exact acolo unde doare cel mai tare: în buzunarul care plătește rachetele și tancurile.

Un an fără cenușiu, dar cu ipocrizie cât cuprinde

2025 nu e un an cenușiu, cum ar spune poeții – e un an colorat de banii care curg de la Vest spre Est, de la aliații Ucrainei direct în buzunarele lui Putin. În loc de sancțiuni puternice și tăiate până la os, avem jumătăți de măsură și o industrie a iluziei. Ucraina luptă, plătește un preț uriaș, iar în spatele cortinei, banii continuă să meargă la Moscova. E un spectacol cinic, cu aplauze și fluierături amestecate – și cu un singur adevăr: dacă Vestul nu taie banii de la sursă, războiul va continua să ardă în inima Europei.