Cum își protejează oamenii statului român pilele și averile — anatomia nepăsării instituționalizate, dezvăluită într-un raport dur

Un raport al Curții de Conturi asupra modului în care sunt gestionate în România obligațiile legale privind „Declararea averilor și intereselor”, „Conflictele de interese” și „Incompatibilitățile” în instituțiile publice scoate la lumină o serie de deficiențe grave, care afectează transparența, integritatea și funcționarea corectă a administrației publice. Deși cadrul legislativ există și este suficient de clar, respectarea acestuia rămâne la un nivel nesatisfăcător, în condițiile în care multiple entități raportează nereguli, iar monitorizarea și sancționarea sunt insuficiente. Acest articol analizează în detaliu problemele identificate, oferind o imagine de ansamblu asupra situației.

Declarații de avere și interese: nedepunerea și incompletitudinea care pun în pericol integritatea instituțională

Una dintre cele mai grave și persistente probleme evidențiate de raportul Curții de Conturi vizează nerespectarea termenelor legale privind depunerea declarațiilor de avere și interese. Acest aspect nu este doar o simplă scăpare procedurală, ci reflectă o problemă structurală profundă care afectează direct transparența și responsabilitatea în cadrul instituțiilor publice. Dintr-un eșantion reprezentativ de 110 entități publice analizate, 38% dintre acestea au recunoscut că au înregistrat situații în care angajați sau demnitari nu și-au respectat obligația de a depune declarațiile în termenul prevăzut de lege.

Această rată alarmantă – aproape două din cinci instituții cu astfel de probleme – indică o insuficientă vigilență a conducerii și a structurilor de control intern, dar și o posibilă toleranță sau ignorare a acestei obligații fundamentale. În practică, acest fapt deschide o breșă semnificativă în mecanismele de prevenție a corupției, deoarece lipsa unei evidențe corecte și actualizate a averilor și intereselor personale permite apariția unor situații de conflict de interese, acumulare ilegală de avere sau alte abateri care pot rămâne neobservate.

Cauzele nerespectării termenelor: neglijență, lipsa procedurilor și supravegherea deficitară

Raportul subliniază faptul că unii angajați și demnitari, în lipsa unor proceduri interne clare sau a unei informări eficiente, nu înțeleg pe deplin importanța depunerii la timp a declarațiilor. În multe cazuri, entitățile nu au desemnat persoane responsabile care să îi consilieze și să îi asiste în procesul de completare a acestor documente. Concret, 40 din cele 110 entități analizate nu au raportat informații privind persoanele desemnate pentru consilierea privind declararea averilor și intereselor, ceea ce poate însemna că acestea nu există sau că sunt pur și simplu nefuncționale.

Această lipsă de consiliere și suport face dificilă atât înțelegerea normelor legale, cât și completarea corectă a declarațiilor. Din această cauză, mulți angajați pot omite depunerea sau pot întocmi documente incomplete, eronate sau ambigue, fără ca aceste deficiențe să fie remediate la timp. În plus, absența unor proceduri interne riguroase și a unui sistem de monitorizare eficient face ca aceste probleme să treacă adesea neobservate până când sunt semnalate prin sesizări sau controale exterioare.

18:04, 07.08.2025 • Dezvăluiri

Unifarm, gaură neagră a Sănătății: milioane risipite, haos contabil și plăți fără acoperire

13:01, 07.08.2025 • Dezvăluiri

Aproape 9 milioane pierdute în zbor: Autoritatea Aeronautică, acuzată de hărțuire și deturnare de profit

Incompletitudinea și erorile din declarații: semnale de alarmă ignorate

Chiar și în situațiile în care declarațiile sunt depuse, calitatea lor lasă de dorit. Raportul evidențiază că un procent de 8% dintre entități au raportat cazuri în care declarațiile de avere și interese sunt incomplete, conțin erori sau omisiuni. Aceste deficiențe pot fi de la simple greșeli de redactare până la lipsa unor informații esențiale despre bunuri, venituri sau relații de rudenie, care sunt tocmai elementele cheie pentru a asigura transparența și prevenirea conflictelor de interese.

Deși numărul sesizărilor este relativ mic, aceasta nu trebuie interpretată ca o stare de normalitate, ci mai degrabă ca un indiciu al unei probleme mult mai largi, ascunse în lipsa unei verificări temeinice și a unui control riguros. În realitate, foarte mulți angajați pot depune declarații superficiale sau incomplete, cu riscul de a ascunde situații care ar putea compromite integritatea instituțională.

Mecanisme de sancționare slabe și eficiență judiciară limitată

Un alt element care agravează situația este lipsa de eficiență a sancțiunilor și intervențiilor instituțiilor abilitate. Agenția Națională de Integritate (ANI), principala autoritate de control în domeniu, a emis doar trei decizii privind nereguli în declarațiile de avere și interese în perioada analizată. Mai mult, doar unul dintre aceste cazuri a fost confirmat prin hotărâre definitivă a instanței.

Acest aspect sugerează o aplicare superficială a legii, cu o serie de cauze posibile: proceduri birocratice greoaie, resurse insuficiente pentru investigarea cazurilor, sau o cultură instituțională în care aceste încălcări sunt tolerate sau nu sunt percepute ca fiind prioritare. Această slabă aplicare a sancțiunilor creează un efect pervers, în care angajații și demnitarii pot să trateze cu superficialitate obligația declarării, fără a-și asuma riscul unor consecințe concrete.

Impactul asupra încrederii publice și prevenției corupției

Nerespectarea termenelor și completitudinea deficitară a declarațiilor de avere și interese au efecte directe și negative asupra încrederii publicului în instituțiile statului. Fără o evidență clară și accesibilă a patrimoniului și a legăturilor de interese ale funcționarilor publici, cetățenii nu pot verifica dacă aceștia sunt imparțiali și acționează în interes public.

Mai mult, această lipsă de transparență reduce eficiența instrumentelor de prevenție a corupției și a conflictelor de interese, ceea ce face posibilă perpetuarea unor practici ilegale, cum ar fi folosirea funcției în scopuri personale, influențarea deciziilor administrative sau contractarea frauduloasă.

Conflictele de interese: prevenția și monitorizarea, între ineficiență și subraportare

Conflictele de interese reprezintă una dintre cele mai sensibile și critice provocări în asigurarea integrității și transparenței în sectorul public. Din păcate, analiza raportului Curții de Conturi arată că, în România, prevenția și gestionarea acestor situații sunt profund deficitare, iar sistemul instituțional pare să fie nepregătit sau lipsit de voința necesară pentru a le aborda eficient.

Lipsa procedurilor clare: o vulnerabilitate majoră

Un semnal alarmă îl reprezintă faptul că 15% dintre entitățile publice verificate nu au implementat niciun fel de procedură clară, oficială, pentru identificarea, gestionarea și prevenirea conflictelor de interese. Aceasta înseamnă că aproape una din șase instituții publice își desfășoară activitatea fără un cadru procedural esențial, care ar trebui să asigure integritatea proceselor decizionale și să prevină abuzurile de putere.

Absența acestor proceduri constituie o vulnerabilitate structurală gravă. Fără un mecanism formal, simpla identificare a unui conflict de interese devine arbitrară, iar soluționarea unor situații potențiale riscă să se facă pe criterii subiective sau chiar să fie evitată complet. În acest context, se subminează nu doar credibilitatea instituției, ci și fundamentul unui stat de drept, care trebuie să fie bazat pe transparență și responsabilitate.

Instruirea și comunicarea deficitară: angajații lăsați fără ghidaj clar

Chiar și în instituțiile care dispun de proceduri de prevenție a conflictelor de interese, raportul indică faptul că aceste mecanisme sunt insuficient comunicate și aplicate în practică. Comunicarea către angajați este adesea formală și superficială, fără campanii de instruire periodică sau sesiuni practice care să clarifice obligațiile și consecințele juridice ale nerespectării normelor.

Această lipsă de informare afectează în mod direct gradul de conștientizare al personalului. Angajații, inclusiv funcționarii publici de rang înalt, pot să nu înțeleagă clar ce constituie un conflict de interese, cum să-l raporteze sau cum să evite situațiile care pot compromite integritatea decizională. În consecință, multe conflicte rămân neidentificate, iar potențiale cazuri problematice pot evolua fără niciun control.

Subraportarea: a realitate îngrijorătoare

Una dintre cele mai grave constatări din raport este subraportarea masivă a cazurilor de conflict de interese. Datele arată că, în ultimii doi ani, doar șapte entități au raportat oficial situații de conflict, în timp ce 85 nu au raportat niciun caz. Această cifră este cu atât mai tulburătoare cu cât sectorul public este unul complex, cu multiple zone în care interesele personale pot intra în conflict cu cele instituționale.

O astfel de subraportare poate avea mai multe cauze: fie că în realitate nu există conflicte, ceea ce este extrem de puțin probabil, fie că există o lipsă de vigilență, o cultură instituțională care nu încurajează raportarea, sau chiar o tendință de a ascunde și ignora aceste situații pentru a proteja interese personale sau de grup.

Lipsa sesizărilor externe și ineficiența măsurilor corective

Raportul mai evidențiază faptul că sesizările externe privind conflictele de interese sunt extrem de rare. Aceasta poate fi interpretată fie ca o lipsă de încredere a cetățenilor și a altor părți interesate în mecanismele instituționale, fie ca un semn că instituțiile nu oferă căi accesibile și sigure pentru raportarea acestor probleme.

Mai mult, când cazuri sunt depistate, măsurile corective aplicate sunt rare și insuficiente. Faptul că aproape jumătate dintre entități nu analizează anual declarațiile de interese arată o slabă monitorizare și o incapacitate sistemică de prevenție. Aceasta limitează sever capacitatea instituțiilor de a reacționa prompt și eficient în fața unor situații care pot afecta deciziile publice și pot conduce la abuzuri.

Consecințe grave și risc pentru integritatea publică

Aceste deficiențe majore în prevenția și monitorizarea conflictelor de interese afectează direct integritatea și credibilitatea instituțiilor publice. Atunci când conflictele nu sunt identificate și gestionate corespunzător, există riscul major de corupție, de influențare ilegală a deciziilor, precum și de alocare necorespunzătoare a resurselor publice.

Această stare de fapt subminează încrederea cetățenilor în stat și în actul administrativ și generează un cerc vicios în care lipsa de transparență și responsabilitate facilitează perpetuarea unor practici ilegale sau imorale.

Incompatibilități: reglementări și aplicare deficitară

Chiar dacă incompatibilitățile sunt reglementate prin lege și reprezintă o altă barieră împotriva acumulării nelegitime de putere sau influență, raportul indică faptul că nu toate entitățile au proceduri eficiente de identificare și gestionare a acestor situații. Există cazuri documentate în care incompatibilități au fost depistate, dar nu au fost eliminate prompt, ceea ce afectează atât credibilitatea instituțiilor, cât și buna funcționare a acestora.

Lipsa unor sesiuni specifice de instruire în acest domeniu contribuie la necunoașterea regulilor și implicit la încălcarea lor, cu efecte negative asupra integrității instituționale.

Deficiențe în instruirea și informarea personalului

Un element recurent care afectează toate cele trei domenii analizate este lipsa unei instruiri eficiente și constante a personalului. În aproape două treimi dintre entități nu au fost organizate sesiuni de instruire privind declararea averilor și intereselor, iar în mai mult de jumătate nu s-au ținut astfel de sesiuni privind conflictele de interese. Aceste carențe afectează direct calitatea respectării obligațiilor legale și perpetuează un climat de neglijență sau ignoranță în rândul angajaților.

Fără o informare și pregătire continuă, personalul nu poate fi așteptat să prevină corect situațiile conflictuale sau să-și cunoască obligațiile privind incompatibilitățile.

Lipsa raportării și a monitorizării eficiente

Raportarea către conducerea entităților publice este slabă, în multe cazuri aproape inexistentă. Astfel, doar 22% dintre instituții întocmesc rapoarte anuale privind conflictele de interese, ceea ce înseamnă că factorii de decizie primesc puține sau deloc date relevante pentru a putea interveni sau corecta situațiile.

Această lipsă de raportare afectează negativ controlul intern, evaluarea riscurilor și implementarea unor politici eficiente de prevenție.

Prin urmare, raportul Curții de Conturi arată că, deși legislația privind declararea averilor, conflictele de interese și incompatibilitățile este clară și bine fundamentată, implementarea ei în practică este deficitară și incompletă. Problemele sistemice legate de nerespectarea termenelor, lipsa procedurilor clare, subraportarea cazurilor, insuficienta instruire și monitorizarea slabă afectează credibilitatea și integritatea administrației publice.

Raport_special_privind_auditul_sistemelor_de_integritate_organizationala_la_nivelul_administratiei_publice_locale (1)