Cum s-a schimbat viața rușilor în ultimii 30 de ani, după prăbușirea URSS

În 1991, anul în care Uniunea Sovietică s-a prăbușit, rusul obișnuit se căsătorea între 18 și 24 de ani, avea unul sau doi copii și era de așteptat să trăiască până la vârsta de 69 de ani. Aproximativ 1 din 8 terminau studiile postliceale , și – ca întreaga lume atunci – nimeni nu avea acces la internet sau la un telefon mobil. Cum s-a schimbat viața rușilor de atunci? Ne dezvăluie o analiză Radio Europa Liberă.

Speranța de viață

Între 1960 și 1991, speranța de viață a crescut cu 2,4 ani. Cu toate acestea, au existat multe suișuri și coborâșuri în acea perioadă și a fost pe o traiectorie descendentă înainte ca Uniunea Sovietică să se prăbușească.

După 1991, Rusia s-a confruntat nu numai cu instabilitatea economică și socială, ci și cu ratele crescute ale mortalității. Cauzate de diverse boli, dar și de tulburări legate de alcool și tutun, precum și de rate ridicate de sinucidere, s-a ajuns ca în 1994 speranța de viață să atingă cel mai scăzut punct din ultimele decenii (64,5 ani) și de numai 57,6 ani în rândul bărbaților.

După 2003, speranța de viață a început să crească, dar a scăzut din nou în 2020, pandemia de COVID-19 fiind un factor major în acest declin. Cu toate acestea, președintele rus Vladimir Putin a spus că vrea să se atingă 78 de ani până în 2030.

19:23 • Internațional

Polonia avertizează Rusia că va pierde, inevitabil, într-un război cu NATO

07:56 • ACTUALITATE

Cum va schimba noul ajutor de 61 de miliarde USD războiul din Ucraina?

Căsătoria și divorțul

În urmă cu aproximativ 60 de ani, numărul divorțurilor la 1.000 de persoane era foarte scăzut, în comparație cu numărul căsătoriilor. Cu toate acestea, decalajul s-a redus semnificativ în următoarele câteva decenii, datorită, în special, unei rate în creștere a divorțurilor.

După prăbușirea URSS, numărul căsătoriilor a început să scadă și a scăzut de la 8,9 căsătorii la 1.000 de persoane în 1990 la 6,2 căsătorii în 2000. Rata căsătoriilor a crescut ulterior, dar a fost urmată de o altă scădere, de data aceasta la cel mai scăzut nivel – 5,3 la 1.000 de persoane în 2020.

În același an, 2020, diferența dintre numărul de căsătorii și divorțuri a fost cea mai mică înregistrată vreodată.

Pe de altă parte, numărul divorțurilor s-a situat în jurul a patru la 1.000 de persoane din 1990 și nu s-a schimbat semnificativ în ultimii 30 de ani.

Majoritatea femeilor s-au căsătorit între 18 și 24 de ani din 1960 până în 2012. După aceea, nunțile au devenit mai frecvente între 25 și 34 de ani. Tendința a fost foarte asemănătoare pentru bărbații ruși. Între 1960 și 2003, cele mai obișnuite vârste la bărbați pentru a se căsători a fost între 18 și 24 de ani. După aceea, cei mai mulți miri aveau între 25 și 34 de ani. Recent, a crescut și numărul rușilor care se căsătoresc după vârsta de 35 de ani.

Rata fertilității

Între 1960 și 1991, rata fertilității a scăzut de la 2,52 la 1,73 și a fost printre cele mai scăzute 30 de rate din lume înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, rata fertilității a scăzut și mai mult, la 1,16 în 1999, ceea ce a plasat Rusia printre 10 țări cu cele mai scăzute rate ale natalității din lume. În cele din urmă, Rusia a reușit să-și crească rata la 1,78 în 2015, dar țara a cunoscut din nou o tendință descendentă de atunci.

Urban vs. rural

Între 1960 și 1991, populația urbană din Rusia a crescut cu aproape 20 de puncte procentuale și a fost pe o traiectorie ascendentă înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice. În 1991, peste 73% dintre ruși locuiau în orașe. În acel an, procentul de ruși care trăiau în medii urbane a fost similar cu cel din Statele Unite, Franța și Coreea de Sud.

În timp ce dimensiunea populației urbane în țările menționate mai sus (cum ar fi Statele Unite și Coreea de Sud) a crescut la peste 80% în ultimii 30 de ani, procentul rușilor care trăiesc în orașe a rămas aproape același. În prezent, mai puțin de trei sferturi dintre ruși locuiesc în orașe. Această rată este similară cu Bulgaria și Iran, de exemplu.

Cu toate acestea, Organizația Națiunilor Unite prezice că nivelul de urbanizare în Rusia ar putea crește la 83% până în 2050. În timp ce populația rusă generală este de așteptat să scadă cu peste 11 milioane până la acea dată, populația rurală va fi cel mai afectată de acest lucru. Numărul de oameni care locuiesc în orașe este de fapt așteptat să crească cu 3,5 milioane.

Telefonie și Internet

Înainte de anii 1990, foarte puțini oameni din lume aveau acces la telefoane mobile, tehnologia fiind la început. Telefoanele fixe, pe de altă parte, erau tot mai multe, iar înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, 15 din 100 de ruși aveau o conexiune fixă ​​(puțin peste media globală).

Lumea a cunoscut o creștere uriașă a numărului de abonamente la telefoane mobile începând cu anul 2000. În acel an, cel mai mare număr de abonamente (76,7 la 100 de persoane) a fost înregistrat în Islanda. În Rusia, procesul a fost mult mai lent, ajungând la doar 1 abonament la 100 de persoane în 2000. Cu toate acestea, până în 2020 Rusia ajunsese la aproape 164 de abonamente la telefoane mobile la 100 de persoane, mult peste media mondială.

Conexiunile de telefonie fixă ​​în Rusia au crescut de la 15 la 100 de ruși în 1991 la aproape 32 în 2008, dar au scăzut de atunci. În 2019, au existat 19 conexiuni fixe la 100 de ruși, ceea ce a fost similar cu tarifele din Venezuela și Polonia.

În mod similar, nu existau utilizatori de internet înainte de anii 1990. În 1991, anul în care Uniunea Sovietică s-a prăbușit, existau deja câțiva utilizatori în Norvegia, Finlanda și Statele Unite, dar niciunul în Rusia.

Rusiei i-au trebuit încă opt ani pentru a conecta 1% din populație la internet. Acest proces a fost mult mai lent decât în ​​unele țări occidentale, cum ar fi Noua Zeelandă, Suedia și Islanda, unde peste 40% din populație era deja conectată la internet în 1999. De atunci, însă, ponderea rușilor care foloseau internetul a fost în creștere, ajungând la 85% în 2020.

Educaţie

Procentul de ruși care au absolvit studiile postliceale aproape sa dublat între 1970 și 1990, crescând de la 6,5 ​​la sută la mai mult de 12 la sută.

Conform estimărilor publicate de Institutul Internațional de Analiză a Sistemelor Aplicate, mai mult de 30% dintre ruși vor fi finalizat studiile postliceale până în 2050.