Cutremur la sud de Rio Grande: cum a transformat Trump America Latină într-o „fortăreață a supunerii”

La începutul lunii ianuarie 2026, America Latină s-a confruntat cu cel mai amplu șoc geopolitic al deceniului. Pe 3 ianuarie, forțe americane speciale au capturat președintele Venezuelei, Nicolás Maduro, și soția acestuia, Cilia Flores, într-o operațiune descrisă de oficialii americani drept „aplicarea legii la scară globală”, scrie The New York Times. 

Operațiunea „Absolute Resolve” și vidul de putere

Capturarea lui Maduro a fost justificată de administrația Trump prin acuzații de narcoterorism și corupție la nivel internațional, evitând termenul de „schimbare de regim”. În Venezuela, Delcy Rodríguez a preluat interimatul sub supravegherea Curții Supreme, însă controlul fluxurilor de petrol și deciziile economice majore au rămas sub influența Washingtonului. Statele Unite au impus un embargo complet asupra exporturilor petroliere, condiționând ridicarea acestuia de privatizarea activelor și eliminarea influenței ruse și chineze din sectorul energetic venezuelean.

Abandonarea multilateralismului

La începutul lui ianuarie, administrația Trump a semnat un memorandun vizând 31 de organizații internaționale, printre care și Comisia Economică pentru America Latină și Caraibe (CEPAL). Prin această măsură, fondurile americane către aceste instituții au fost reduse semnificativ, semnalând tranziția de la relațiile multilaterale tradiționale la un model strict bilateral.

CEPAL a fost vizată direct, administrația considerând că instituțiile internaționale de acest tip au promovat „dependența de ajutor” și politici de stânga care au slăbit piața liberă. În același timp, mesajul transmis regiunii este clar: epoca „diplomației cecurilor” s-a încheiat, iar accesul la piața americană va depinde de capacitatea statelor de a asigura securitatea la graniță și loialitatea politică față de Washington.

19:31 • Internațional

Regimul iranian se confruntă cu cea mai gravă amenințare existențială: de ce acum și ce poate urma

08:56 • Internațional

Iranul în flăcări: proteste sfidătoare sub gloanțe, internet tăiat și amenințarea pedepsei cu moartea

Presiunea asupra Mexicului și frontierele regionale

Mexicul s-a aflat sub o presiune directă, administrația Trump amenințând cu tarife ridicate pe exporturi pentru a forța militarizarea graniței sudice și acceptarea deportărilor în masă. În contextul acestei crize, guvernul mexican a încercat să prevină efecte economice imediate, cum ar fi devalorizarea pesoului, și să mențină stabilitatea internă.

Noua Doctrină Monroe 2.0 și competiția pentru resurse

În ceea ce privește resursele naturale, administrația americană a început să exercite presiuni directe asupra țărilor producătoare de litiu și petrol, inclusiv Argentina, Bolivia și Chile, pentru a înlocui contractele cu firme chineze cu parteneriate americane. Consilierii președintelui Trump au subliniat necesitatea „curățării emisferei de influențe străine ostile”, transformând regiunea într-o zonă tampon de securitate și influență economică americană.

• Litiul și Petrolul: Administrația Trump nu mai vede America Latină doar ca pe un vecin, ci ca pe un „rezervor strategic” care trebuie smuls din mâinile Chinei. „Triunghiul Litiului” (Argentina, Bolivia, Chile) este sub o presiune imensă de a anula contractele cu firmele chineze în favoarea celor americane, sub amenințarea sancțiunilor.

• Viziunea lui Stephen Miller: Consilierul prezidențial este citat explicând că „emisfera noastră trebuie să fie curățată de influențe străine ostile”. Această viziune transformă regiunea într-o zonă tampon de securitate, unde democrația este secundară stabilității și loialității față de Washington.

Reacțiile liderilor regionali

Reacțiile din America Latină au fost divergente. Brazilia, condusă de președintele Lula, a încercat să formeze un front comun pentru a contracara presiunile americane, însă unitatea regională s-a dovedit fragilă. În schimb, lideri de dreapta precum Javier Milei în Argentina au sprijinit implicit politica SUA, căutând avantaje economice și politice în noul context. Alte state, precum Guatemala și Peru, au adoptat o poziție neutră, evitând confruntarea directă cu Washingtonul.

NYT susține că suntem martorii celei mai agresive reconfigurări a puterii în Americi de la începutul secolului XX. Dacă în trecut SUA foloseau „soft power” (diplomație, cultură, ajutoare), noua abordare este pur „hard power”. America Latină nu mai este „curtea din spate” care trebuie îngrijită, ci o frontieră economică și militară care este forțată să se alinieze, sub amenințarea directă a forței militare sau a ruinării economice.