De ce benzina și motorina nu sunt ieftine în România și în UE, deși prețul petrolului a scăzut

Publicat: 28 ian. 2026, 12:02, de Cristian Matache, în Energie , ? cititori
De ce benzina și motorina nu sunt ieftine în România și în UE, deși prețul petrolului a scăzut

Prețurile la pompă sunt în continuare ridicate în România și în multe state din Uniunea Europeană, chiar dacă prețul internațional al țițeiului a coborât în ultimele sezoane. Diferența dintre situația de pe piețele globale de petrol și prețul plătit de consumatorii finali are la bază o serie de factori structurali și politici publice care influențează direct costul carburanților. Analiza următoare trece în revistă principalele elemente care explică această realitate pe baza celor mai recente date și analize din surse verificate.

Structura prețului de la pompă: ce plătește consumatorul

Prețul afișat la pompă pentru benzină și motorină include mai mult decât costul petrolului sau al produselor rafinate. În România și în Uniunea Europeană, combustibilul este compus din trei elemente principale: costul produsului brut și rafinat, accizele impuse de stat și taxa pe valoare adăugată (TVA).

Costul produsului brut și rafinat reflectă prețul petrolului pe piețele internaționale, costurile de transport și de procesare în rafinării. Acesta variază în funcție de cotațiile Brent, WTI sau alte benchmark-uri internaționale, dar și de costurile logistice sau de rafinare. În perioada de scădere a prețului petrolului, aceste costuri au contribuit doar parțial la reducerea prețului final la pompă.

Accizele naționale sunt taxe fixe sau proporționale aplicate fiecărui litru de carburant. Fiecare stat membru al UE stabilește propriul nivel de acciză, în conformitate cu cadrul european, dar poate aplica valori mai mari decât minimul prevăzut de directivele UE. Accizele contribuie semnificativ la prețul final și sunt percepute indiferent de evoluția prețului petrolului.

TVA-ul se aplică după adăugarea accizelor, ceea ce înseamnă că valoarea taxei pe valoare adăugată include și partea reprezentată de acciză. Practic, TVA-ul se aplică „peste taxă”, generând o creștere suplimentară a prețului final. Acest mecanism este valabil în majoritatea statelor UE și explică diferențele importante dintre prețul petrolului brut și cel perceput la pompă.

Taxele și accizele reprezintă o pondere semnificativă din prețul final

Analizele privind structura prețurilor la carburanți arată că în România între 50 și 60% din prețul final al unui litru de benzină sau motorină provine din taxe colectate de stat. Această pondere include atât accizele, cât și TVA-ul aplicat pe produsul rafinat și pe accize.

Accizele sunt aplicate într-un mod fix, adăugând o sumă constantă la prețul fiecărui litru, independent de fluctuațiile prețului internațional al petrolului. TVA-ul, aplicat ulterior, accentuează efectul fiscal, astfel încât prețul final este mai sensibil la modificările legislative decât la scăderile de pe piețele globale de petrol.

Fără includerea accizelor și a TVA, prețul unui litru de benzină sau motorină ar fi mai redus. Studiile arată că în perioadele în care petrolul scade, impactul asupra prețului la pompă poate fi limitat din cauza nivelului ridicat al taxelor. Astfel, modificările fiscale devin un factor mai important decât cotațiile internaționale în determinarea costului final pentru consumator.

Compararea prețurilor între statele UE

Comparativ cu alte țări europene, România se situează într-un interval mediu spre ridicat la nivelul prețului carburanților. În datele publicate la începutul anului 2026, prețul mediu al unui litru de benzină sau motorină în România a fost similar sau ușor peste cel din țări precum Suedia, Spania sau Austria, dar mai ridicat decât în țările vecine din estul Europei.

Aceste comparații includ toate taxele și impozitele aplicabile, oferind un context clar asupra poziționării României în clasamentul european. Diferențele dintre state se explică în mare măsură prin variația nivelului accizelor și prin modul în care se aplică TVA-ul. În plus, politicile naționale privind subvențiile sau sprijinul pentru tranziția energetică pot modifica structura prețului.

Modificările fiscale recente în România

Legislația fiscală din România a suferit mai multe modificări în ultimii ani care au influențat direct costul carburanților. Accizele la benzină și motorină au fost majorate etapizat, ceea ce a dus la creșteri semnificative ale prețurilor la pompă. În paralel, cota de TVA aplicată carburantului a fost modificată, afectând totalul plătit de consumatori.

La începutul anului 2026, aceste modificări fiscale au avut efect imediat asupra prețului la pompă, chiar dacă prețul petrolului pe piețele internaționale a înregistrat scăderi. Analizele economice arată că nivelul ridicat al taxelor fixe are o influență mai mare asupra prețului final decât fluctuațiile de pe piețele internaționale.

Politici fiscale la nivelul UE

La nivel european, directiva privind taxarea energiei stabilește rate minime de acciză pentru combustibili, dar permite fiecărui stat membru să aplice valori superioare. Aceasta înseamnă că nivelul efectiv al taxării carburanților diferă semnificativ de la o țară la alta, în funcție de prioritățile bugetare și fiscale.

Unele state aplică accize mai ridicate pentru a finanța bugetul, pentru a influența comportamentul consumatorilor sau pentru a stimula tranziția energetică. De exemplu, anumite componente suplimentare pot fi legate de reducerea emisiilor de carbon sau de politici de eficiență energetică, ceea ce se reflectă în structura finală a prețului la pompă.

Efectele pe lanț ale prețurilor ridicate la carburanți

Costul ridicat al benzinei și motorinei se răsfrânge asupra altor sectoare ale economiei. Transportul bunurilor și serviciilor depinde în mare măsură de combustibili, iar majorările la pompă cresc indirect prețurile de consum. Creșterile în costurile logistice se adaugă la prețul produselor și serviciilor, afectând lanțul de aprovizionare și costurile finale suportate de consumatori.

Un nivel ridicat al prețurilor la combustibili poate influența deciziile de transport și consum, contribuind la modificarea modelelor economice și la creșterea costurilor generale în economie.

Analiza AEI

România se află într-o situație care, la prima vedere, pare paradoxală. Deși este al treilea cel mai mare producător de țiței din Uniunea Europeană, după Italia și Danemarca, prețul carburantului la pompă o situează abia în prima jumătate a clasamentului european. În 2024, producția internă a ajuns la aproximativ trei milioane de tone de țiței, un volum deloc neglijabil. Totuși, această realitate nu se reflectă direct în prețurile plătite de șoferi, iar explicația ține mai puțin de cât petrol extragem și mai mult de modul în care funcționează piața și, mai ales, de impunerile fiscale, se arată într-o analiză a Asociației Energia Inteligentă.

Benzina și motorina nu sunt produse brute, ci rezultatul unui lanț complex de rafinare, transport, stocare și distribuție. Prețul lor nu este stabilit în funcție de costul local de extracție, ci de cotații regionale și internaționale ale produselor petroliere finite. Chiar dacă țițeiul este extras în România, acesta intră într-o piață deschisă, unde poate fi vândut acolo unde prețul este mai avantajos. Același mecanism funcționează și invers: produsele finite pot fi importate la prețuri dictate de piața europeană sau chiar de piața sud-est europeană. Astfel, chiar și o țară producătoare ajunge să plătească prețuri apropiate de media regională.

România dispune de rafinării importante și de o capacitate semnificativă de procesare, însă nu este complet independentă. O parte din consum este acoperită din importuri, fie de țiței, fie de produse petroliere finite. În plus, rafinăriile nu pot procesa orice tip de țiței fără costuri suplimentare sau pierderi de randament, iar „mixul” dintre țițeiul local și cel importat influențează direct costul final pe litru. Toate aceste detalii tehnice se adună și se regăsesc, într-un fel sau altul, în prețul de la pompă.

Prețul ridicat la pompă se datorează în mare parte taxelor. Accizele și TVA-ul reprezintă, în România, peste jumătate din prețul final al benzinei. Acciza este o sumă fixă pe litru, iar TVA-ul se aplică peste valoarea totală, inclusiv peste acciză, ceea ce amplifică efectul fiscal. Majorarea accizei la 1 ianuarie 2026 și creșterea cotei standard de TVA la 21% au accentuat această pondere, împingând România mai sus în clasamentele de preț, chiar dacă nu se apropie de nivelurile din țările nordice sau vest-europene, unde taxele sunt și mai ridicate.

În mod normal, o scădere atât de puternică a prețului țițeiului (-52%) ar fi trebuit să ducă la o reducere clară a prețului produselor petroliere sau, cel puțin, la stagnare. Faptul că prețul final a crescut cu aproximativ 21% în același interval indică faptul că majorarea accizei (77%) și a taxelor conexe (2%) a anulat complet efectul ieftinirii petrolului și a împins prețul final în sus. În perioada 2020–2026, prețul benzinei și motorinei a devenit mult mai puțin dependent de prețul petrolului și mult mai dependent de fiscalitate (taxe și accize).

O comparație cu SUA arată o diferență fundamentală între taxarea carburanților: în SUA, taxele reprezintă aproximativ 15–16% din preț, în timp ce în UE acestea variază între 45 și 65%. În SUA, taxarea este preponderent „pe volum” (cenți/galon), formată din taxa federală pe diesel la care se adaugă taxe de stat, care diferă de la stat la stat. O medie utilizată frecvent în analize este de 60,29 ¢/galon, iar TVA nu există. Astfel, taxele anuale plătite pentru 100.000 km parcurși sunt aproximativ 5.590 €.

În UE, prețul produselor petroliere include acciză, TVA (aplicată și peste acciză) și alte componente. Comisia Europeană publică săptămânal prețuri cu și fără taxe, precum și TVA/accize pe țări. Acciza minimă la diesel este de 0,330 €/l, iar multe țări au valori mai mari. Taxele anuale pentru aceiași 100.000 km parcurși ajung între 21.000 și 33.000 €. Comparând SUA (5.590 €/an) cu UE (21.000–33.000 €/an), diferența de taxe este de aproximativ 4–7 ori mai mare.

Această povară fiscală nu lovește doar consumatorul final; ea afectează competitivitatea exporturilor europene. Un produs fabricat în Germania și livrat în Italia sau Polonia suportă aproximativ 300 € taxe pe carburant, în timp ce un produs american transportat pe aceeași distanță plătește de patru-cinci ori mai puțin. Europa începe competiția globală cu frâna trasă.

Efectele cele mai grave sunt vizibile și geografic. Când transportul devine scump, doar fabricile din apropierea porturilor sau a marilor orașe supraviețuiesc. Zonele rurale se depopulează, orașele mici se golesc, iar producția se concentrează în centrele urbane, exact ceea ce observăm astăzi în Estul și Sudul Europei.

Acciza pe motorină este mult mai „toxicică” decât TVA-ul. TVA-ul taxează consumul o singură dată, în timp ce motorina este taxată de fiecare dată când un bun se mișcă: grâul, făina și pâinea sunt toate transportate și taxate. Este o taxă în cascadă, care se multiplică în prețuri și sufocă economia.

Statele Unite au înțeles un adevăr simplu: transport ieftin înseamnă piață mare și productivitate ridicată. Europa a ales opusul: transport scump, piață fragmentată și stagnare.