De ce reforma justiției eșuează mereu

În aceste zile, discuțiile despre justiție — despre cine o controlează, cine o acuză și cine o apără —  ne țin pe toți captivi. În iureșul emoțiilor și al titlurilor senzaționale, uneori uităm un lucru esențial: fără calm și perspectivă istorică nu putem înțelege nici prezentul, nici direcția reală a reformei.

Privind înapoi la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un deceniu, constatăm nu doar schimbări de formă, ci și surprinzătoare continuități. În 2015, discuțiile despre „câmpul tactic al justiției”, protocoale între instituții de forță și decapări ale unor magistrați erau prezentate drept „control”. În realitate, unele dintre aceste practici au ridicat semne de întrebare privind independența actului judiciar și separația puterilor în stat.

Astăzi, spectrul acelor practici istorice pare că nu s-a risipit complet, ci s-a transformat. Într-un dosar extrem de mediatizat în spațiul public și în presa de investigație, procurorii Direcției Naționale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată a fostului prim‑adjunct al Serviciului Român de Informații (SRI), generalul Florian Coldea, împreună cu generalul (r) Dumitru Dumbravă și avocatul Doru Trăilă, pentru trafic de influență, constituire de grup infracțional organizat și spălare de bani. Conform rechizitoriului, în perioada 2018–2024 aceștia ar fi cerut sute de mii de euro pentru promisiunea că vor influența soluții favorabile ale unor magistrați în dosare penale, folosindu‑se de rețele de relații și de aparența unei influențe puternice în sistemul de justiție.

Acest dosar evidențiază adâncimea cu care astfel de mecanisme pot influența actul de justiție și pune în lumină nivelul de eficiență al mecanismelor de control existente în societatea civilă și în instituțiile statului. Este esențial de menționat că procesul judiciar este încă în desfășurare, iar prezumția de nevinovăție rămâne un principiu fundamental al statului de drept.

09:03, 20.11.2025 • ACTUALITATE

Coincidență sau aroganță: Stația STB „Piața Francofoniei”, chiar în fața sediului SRI

Pe de altă parte, actorii internaționali atenționează asupra climatului instituțional din România. Organizația Magistrats Européens pour la Démocratie et les Libertés (MEDEL) a publicat o declarație în care condamnă campania de denigrare a sistemului judiciar românesc. Aceasta a subliniat că astfel de atacuri politice pot eroda încrederea publicului în justiție și pot pune în pericol statul de drept. MEDEL a îndemnat  la respectarea independenței judiciare și a standardelor internaționale privind libertatea de expresie și critică, dar în limitele care nu subminează instituțiile statului.

Această dublă realitate — dosare de mare profil cu acuzații grave și critici externe privind climatul instituțional — arată complexitatea situației în care ne aflăm. Problemele nu sunt monocrome și nu pot fi reduse la o simplă luptă între bine și rău. Există, într-adevăr, slăbiciuni structurale, interese intersectate și vulnerabilități care pot fi exploatate. Dar este la fel de adevărat că un val de denunțuri sistematice și critici politice ale justiției pot să erodeze încrederea cetățenilor și să creeze un climat în care nimeni nu mai are încredere în instituțiile statului.

Această incertitudine instituțională nu este doar o problemă juridică abstractă. Ea afectează viața reală a oamenilor — de la sentințe în cazurile de violență domestică, la durata procedurilor de judecată, până la percepția investitorilor străini privind stabilitatea legală a României. O justiție percepută ca instabilă sau influențabilă afectează economia și coeziunea socială.

În același timp, nu putem ignora tensiunile interne privind pensiile speciale și privilegiile magistraților, care au fost criticate în spațiul public și au generat controverse privind echitatea sistemului. Când o parte a opiniei publice percepe că privilegii semnificative — precum pensii substanțiale — sunt acordate unei caste profesionale, în timp ce alții se luptă cu realități economice dure, se adâncește prăpastia de neîncredere între cetățeni și instituțiile statului.

Ce înseamnă, în practică, această convergență de factori? În primul rând, nu există soluții simple. Reforma justiției nu va veni peste noapte, ci printr-un proces constant de consolidare a transparenței, responsabilității și separației reale a puterilor. Asta înseamnă mecanisme de control intern și extern robuste, anchete transparente și proceduri judiciare impecabil motivate, astfel încât cetățenii să poată vedea că legea se aplică egal pentru toți.

În al doilea rând, cetățenii nu trebuie să cedeze impulsului de a privi problema doar prin prisma emoțională a momentului. Justiția nu este doar un subiect de scandal sau un joc de culise. Este o piatră de temelie a statului de drept, iar orice discuție despre independența ei trebuie să fie informată, documentată și responsabilă.

Privind înainte, jalonul timpului ne oferă repere importante: etape legislative, decizii ale instanțelor și dezbateri publice care vor contura traiectoria justiției în anii care urmează. Fiecare dintre aceste faze merită urmărite cu atenție și analizate nu doar ca știri, ci ca semnale despre starea reală a democrației noastre.

În concluzie, turbulența actuală — cu toate fricțiunile și excesele ei — poate fi un moment de clarificare reală. Dar vor conta calitatea dezbaterilor, modul în care instituțiile răspund acestor semnale și, mai presus de toate, implicarea civică continuă a societății. Schimbarea nu vine din emoție sau polemică, ci din responsabilitate, transparență și o conectare reală între instituții și cetățeni.