De ce trebuie să îi fim recunoscători lui Gorbaciov? - Puterea.ro

Mihail Gorbaciov venea la putere în URSS în 1985, iar pe atunci Emil Hurezeanu, aflat de cealaltă parte a „Cortinei de Fier”, lucra la „Radio Europa Liberă”. Fost jurnalist, în prezent ambasador al României la Viena, Hurezeanu a vorbit într-un interviu recent despre moștenirea lăsată de ultimul lider sovietic, care a murit marți, la vârsta de 91 de ani.

Emil Hurezeanu a evidențiat de ce ar trebui să îi fim recunoscători lui Gorbaciov, motivând că a reușit să schimbe lumea așa cum mulți alții nu o făcuseră înaintea lui: „Mihail Gorbaciov, omul care a bătut la ușa istoriei, cum se spune în aceste zile, a reușit și s-o întredeschidă, este un personaj neverosimil.

În nici șapte ani a transformat lumea, așa cum nimeni n-a reușit timp de o jumătate de secol înaintea lui. O politică de curaj, deschidere, reformă, umanizată, practicată în fruntea celei mai puternice dictaturi mondiale, a condus într-un ritm amețitor la dislocarea monolitului sovietic și la naționalizarea blocului comunist.

A instaurat în interior un climat al dialogului deschis, așa cum nu mai exista de la moartea lui Lenin, în 1924. Și-a imaginat, în mod greșit, dar explicabil, că sistemul comunist poate înlocui masca de fier a stalinismului, în feluritele lui declinări, cu fața umană a transparenței și reformei. A încercat, cu succes parțial, dar esențial, să restabilească legătura cu trecutul adevărat al unei națiuni care trăia în minciună”.

Hurezeanu a mai afirmat, în sprijinul faptului că ar trebui să îi fim recunoscători lui Gorbaciov, că liderul rus a pus punct unui război sângeros și inutil în Afganistan, după 10 ani („americanilor și aliaților occidentali le-a luat de două ori pe-atât”). De asemenea, după 1986, odată cu revocarea explicită a așa-zisei doctrine Brejnev, care însemna o posibilă invazie militară de corecție în statele Pactului de la Varșovia care, în viziunea Moscovei, se abat de la norma comunismului de stat, asistăm la restaurarea treptată a suveranităților naționale, la Varșovia, Budapesta, Praga, îndeosebi, cu semne certe de descompunere a mormântului ideologic și la București și Sofia.

A reformulat dialogul cu SUA și țările occidentale, prin acorduri de dezarmare epocale și înlocuirea radicală a limbii de lemn cu ceea ce francezii numesc „parler franc” și germanii – „Klartext”.

A identificat în divizarea Germaniei și în posibila ei reunificare, metafora esențială a reconstrucției europene. Dar această ofertă politică excesivă a fost însoțită, așa cum scria cineva zilele acestea, de un deficit galopant pe rafturile vieții de fiecare zi a sovietelor.

Gorbaciov a meritat mai mult decât Kissinger, Nixon sau chiar urmașul lor, Barak Obama

Întrebat de ce a fost mereu Gorbaciov considerat de compatrioții săi drept groparul propriei țări, ambasadorul României în Austria a răspuns: „A interzis votca și a introdus libertatea de expresie, oricât de controlată. Alcoolismul endemic și agresiunea nu doar verbală a adversarilor săi au fost prejudiciile colaterale.

Când, în 1990, Gorbaciov ia premiul Nobel pentru Pace – l-a meritat mai mult decât Kissinger, Nixon sau chiar urmașul lor Barak Obama – șeful KGB, Vladimir Kriușkov, pucistul șef din august 1991, i-a pus pe masă lui Gorbaciov, la Kremlin, scrisorile de felicitare ale oamenilor muncii”, a mai spus Hurezeanu, în cadrul interviului acordat Libertatea.