De la monștrii de sub pat la viziuni reconfortante: Cum se schimbă visele pe măsură ce îmbătrânim

Visele unui copil mic și cele ale unui pacient vârstnic aflat în ultimele etape ale vieții pot fi extrem de diferite, iar curiozitatea cercetătorilor s-a îndreptat spre modul în care acestea evoluează odată cu trecerea timpului. Deși mulți presupun că cei mici au coșmaruri despre monștrii de sub pat, în timp ce adulții visează despre evenimente stresante precum termenele limită de la serviciu, dovezile științifice care să ateste aceste schimbări au fost limitate până de curând. Există mecanisme plauzibile care explică de ce îmbătrânirea ar putea cauza modificarea viselor, însă puține studii au explorat subiectul în profunzime.

Legătura dintre creier și vise

Experții subliniază că procesul oniric este strâns legat de maturizarea creierului, relatează Live Sicence.

„Visarea depinde de sistemele neuronale implicate în imaginație, memorie și emoție, toate acestea dezvoltându-se și reorganizându-se odată cu vârsta”, a explicat Dr. Giulio Bernardi, șeful grupului de cercetare SPACE de la Școala IMT pentru Studii Avansate Lucca din Italia.

Cu toate acestea, el a menționat că ”surprinzător de puține studii au examinat sistematic modul în care visele se schimbă de-a lungul vieții”.

Cercetările existente au arătat că oamenii tind să relateze visele diferit în diverse etape ale existenței lor. În timp ce visătorii mai tineri tind să vadă și să simtă lucrurile mult mai viu, persoanele în vârstă își amintesc situații mai complicate, dar mai puțin încărcate emoțional. Una dintre explicațiile comune este ipoteza continuității, propusă în 1971, care sugerează că visele noastre tind să oglindească ceea ce experimentăm în viața de veghe.

„Schimbările în visare de-a lungul vieții reflectă interacțiunea complexă dintre dezvoltarea creierului, arhitectura somnului și maturizarea cognitivo-emoțională”, a precizat Bernardi.

De la animale la stresul școlar

Cercetările fundamentale realizate de David Foulkes între anii 1970 și 1990 au arătat că visele tinerilor tind să fie relativ directe, acestea incluzând animale, obiecte statice și interacțiuni simple. Situația se schimbă radical în adolescență, când visele devin mai frecvente și mai vii, reflectând schimbările din viața reală. Dacă adolescenții mai tineri relatează vise despre cădere, urmăriri și confruntări cu monștri, adolescenții mai mari reexperimentează stresul școlar și noile relații.

Viața de adult aduce o doză de banalitate în peisajul oniric. Un studiu a constatat că adulții visează adesea că ajung undeva târziu și că ”încearcă din nou și din nou să facă ceva”. Agresivitatea specifică adolescenței începe să dispară, iar complexitatea viselor reflectă tot mai mult viața de zi cu zi.

Fenomenul viselor albe la bătrânețe

Studiile arată că, la bătrânețe, oamenii nu tind să raporteze la fel de multe vise. Mulți experimentează așa-numitele vise albe, în care își amintesc că au visat, dar nu sunt siguri ce s-a întâmplat. Michael Schredl, șeful laboratorului de somn de la Institutul Central de Sănătate Mintală din Germania, a explicat că ”visarea este definită ca experiențe subiective care apar în timpul somnului”, iar ceea ce obținem este doar ”amintirea acelor experiențe care au avut loc în timpul somnului”.

La finalul vieții și în timpul procesului de moarte, oamenii relatează adesea că văd persoane dragi decedate și își amintesc viziuni legate de împachetarea bagajelor și pregătirea pentru o călătorie. Studiile realizate pe pacienții din centrele de îngrijire paliativă au constatat că aceste vise sunt adesea reconfortante și îi liniștesc pe oameni.