Depresia și osteoporoza au aceeași cauză? Care este, de fapt, legătura dintre ele

Depresia și osteoporoza, două afecțiuni frecvente mai ales la vârstnici, nu sunt doar probleme separate ale corpului și minții. O analiză publicată în revista Biomolecules arată că între creier și sistemul osos există o comunicare bidirecțională reală, denumită „axa creier–os”, care poate explica de ce cele două boli apar adesea împreună și se influențează reciproc.

O relație observată în clinici, explicată acum biologic

De ani buni, studiile clinice au arătat un tipar repetitiv: pacienții diagnosticați cu depresie prezintă mai frecvent scăderea densității osoase, iar persoanele cu osteoporoză au un risc mai mare de a dezvolta tulburări depresive.

Trei neurologi din China, de la Xi’an Aerospace Hospital, Ningxia Medical University și Universitatea Jiangnan, au analizat aceste date și au ajuns la concluzia că asocierea nu este întâmplătoare. În lucrarea lor, ei susțin că există mecanisme comune, la nivel molecular și celular, care leagă sănătatea psihică de sănătatea oaselor.

Conceptul pe care îl descriu, „axa creier–os”, nu mai este privit ca o simplă ipoteză, ci ca o rețea fiziologică reală, cu implicații importante pentru înțelegerea ambelor boli.

Oasele, mai mult decât structuri de susținere

În ultimii ani, rolul scheletului în organism a fost reevaluat. Oasele nu sunt doar structuri pasive care susțin corpul, ci organe active metabolic și hormonal, capabile să trimită semnale către alte organe, inclusiv către creier.

Un exemplu important este osteocalcina, un hormon produs de oase, care poate traversa bariera hemato-encefalică și influența funcțiile cognitive și starea de spirit. Cercetările au arătat că persoanele cu depresie severă pot avea niveluri crescute de osteocalcină în sânge, iar aceste valori tind să scadă după tratament.

Proteinele osoase și efectele lor asupra creierului

Un alt compus analizat de cercetători este osteopontina, o proteină derivată din os, cu efecte antiinflamatorii la nivel cerebral și cu rol în remodelarea țesutului nervos.

Datele genetice arată că anumite variante ale genelor implicate în producerea osteopontinei sunt asociate cu o susceptibilitate crescută la depresie. Această legătură genetică întărește ideea că sănătatea osoasă și cea mentală sunt mai strâns conectate decât se credea.

Cum afectează depresia, la rândul ei, oasele

Relația funcționează și invers. Depresia este însoțită frecvent de activarea cronică a sistemelor de stres din organism. Nivelurile crescute de cortizol și procesele inflamatorii persistente pot accelera pierderea de masă osoasă.

Acest mecanism explică de ce depresia și osteoporoza pot evolua în paralel și se pot agrava reciproc în timp, mai ales la persoanele în vârstă.

Cercetătorii consideră că înțelegerea clară a „axei creier–os” ar putea deschide noi direcții terapeutice. Tratarea depresiei ar putea avea beneficii asupra sănătății osoase, iar intervențiile care vizează metabolismul osos ar putea influența, indirect, starea psihică.